Traduceri

Traducerea fiecărui pasaj în limbă străină, capitol cu capitol. În text se deschide la clic pe „trad.”. (96)

trad. „Ceea ce este jos este asemenea celui ce este sus” (lat.) — a doua propoziție a Tabulei smaragdina, axioma analogiei universale. Autorul o traduce el însuși în fraza următoare.

Glosar — Tabula smaragdina: „Tabla de smarald”, textul scurt atribuit lui Hermes Trismegistul, cunoscut în Occident prin traduceri latine din arabă începând cu secolul al XII-lea; temeiul întregii literaturi hermetice. A doua propoziție — Quod est inferius est sicut quod est superius, et quod est superius est sicut quod est inferius, ad perpetranda miracula rei unius — enunță analogia universală: „Ceea ce este jos este asemenea celui ce este sus, și ceea ce este sus este asemenea celui ce este jos, spre a se săvârși minunile lucrului unic”. Guénon subliniază că analogia trebuie înțeleasă în sens invers, ca oglindirea: ceea ce sus e principiu, jos e reflex răsturnat. Lovinescu o citează ca „axioma, dogma fundamentală, piatra unghiului a acestei științe sacrale” și o traduce el însuși în pagina următoare. → glosar: Quod est inferius est sicut quod est superius

În mânăstirile tibetane

Responsabilitatea spiritului

Meister Eckart

trad. „scânteia” (germ.) — autorul traduce el însuși. Vünkelîn / Seelenfünklein, „scânteia sufletului”, este termenul central al misticii lui Eckhart pentru punctul necreat din suflet prin care omul atinge dumnezeirea.

Glosar — der Funken: „Scânteia” (germ.) — vünkelîn sau Seelenfünklein în germana lui Meister Eckhart, scintilla animae în latina școlii: punctul necreat și increabil din suflet, prin care omul atinge nemijlocit dumnezeirea. Eckhart o numește și Burgelîn, „cetățuia” sufletului, în care Dumnezeu însuși nu poate privi decât fiind unul cu ea. Teza — că există în suflet ceva necreat — a fost una dintre propozițiile condamnate de bula In agro dominico (1329). Lovinescu o redă exact: iluminarea e „intrarea lui Dumnezeu în suflet; fulgerat de scânteia divină, «omul este așa de pur, așa de înalt, așa de nobil, că nimic nu poate să locuiască în el afară de Dumnezeu»”. → glosar: der Funken

Despre importanța negațiunii

Secțiune transversală prin om

Primavera

Ideile în arme

Wagner pe muntele magic

În căutarea frumosului

De vorbă cu Julien Sorel

P. Valéry: Regards sur le monde actuel. REGARDS SUR LE MONDE ACTUEL

Călătorii de astăzi și de demult

Muntele în opera lui Nietzsche

Opinia publică

Împărăteasa singurătății

Dangătul păcii… Fetișul păcii

Constantin Brâncoveanu

Sensul unei conferințe

La Lenin prin Petru cel Mare

Mistica fascismului

O nouă rasă de stăpâni

Tânăra generație și misiunea ei

Amintiri…

Folticenii de vis

trad. Heautontimorumenos — „cel ce se pedepsește singur” (gr.), titlul unei comedii a lui Terențiu și al unui poem din Florile răului ale lui Baudelaire: Je suis la plaie et le couteau, „sunt și rana și cuțitul”.

Glosar — heautontimorumenos: „Cel ce se pedepsește singur” (gr. heautòn timōroúmenos) — titlul unei comedii a lui Terențiu (163 î.Hr.), după Menandru, și al unui poem din Florile răului ale lui Baudelaire, în care se află versul ce dă măsura stării: Je suis la plaie et le couteau… Et la victime et le bourreau — „sunt și rana și cuțitul… și victima și călăul”. Lovinescu îl aplică lui Anton Holban, care „își făcea harakiri fără răgaz cu tăișul unui imens talent de analiză”, și arată unde se oprește totuși: „acolo unde analiza risca să devină gratuitate”. Capătul necesar al analizei fără răgaz este „fărâmițarea eului”, prin care se dezvăluie Abisul. → glosar: heautontimoromenos

trad. témenos (gr.) — incinta tăiată din pământul obișnuit și închinată zeului, spațiul sacru despărțit de cel profan. Autorul traduce el însuși: „incinta interzisă”.

Glosar — temenos: Témenos (gr., din témnō, „a tăia”) — bucata de pământ tăiată din uzul comun și închinată zeului: incinta sacră, despărțită de restul lumii printr-o limită rituală. Latinescul templum are aceeași rădăcină și același sens inițial — spațiul decupat de augur pe cer și pe pământ. Guénon arată că orice sanctuar reproduce astfel imaginea Centrului și că delimitarea e actul sacru prin excelență: ceea ce nu are hotar nu poate fi consacrat. Lovinescu îl traduce „incinta interzisă” și îl folosește pentru spațiul amintirii, în care se ridică umbrele prietenilor morți. → glosar: temenos

Două steme

trad. sahasrāra (sanscr.) — „cel cu o mie de spițe”, lotusul cu o mie de petale din creștetul capului, ultima dintre cakra, locul unirii cu Principiul. Autorul traduce el însuși.

Glosar — Sahasrara: Sahasrāra (sanscr., „cel cu o mie de spițe”) — lotusul cu o mie de petale din creștetul capului, cea din urmă și cea mai înaltă dintre cakra, locul în care kuṇḍalinī, urcând pe suṣumnā, se unește cu Śiva. Nu mai aparține propriu-zis seriei celorlalte șase: e punctul în care individualitatea se deschide spre ceea ce o depășește, corespunzând brahmarandhra, „poarta lui Brahma”, prin care iese sufletul eliberat. Guénon îl apropie de „ochiul frontal” și de creștetul tonsurat al clericului. Lovinescu îl recunoaște în piesa heraldică: „ceea ce este deasupra capului, «cimierul», cum i se mai spune, simbolizează lotusul cu o mie de petale”. → glosar: Sahasrara

trad. „Dizolvă și coagulează” (lat.) — deviza alchimică a dublei operațiuni: desfacerea formei închegate și reînchegarea ei la un nivel superior.

Glosar — solve et coagula: „Dizolvă și coagulează” (lat.) — deviza lapidară a Operei, gravată, în iconografia ocultă a secolului al XIX-lea, pe brațele Baphometului. Cele două mișcări nu se succed o singură dată, ci alternează la fiecare treaptă: solve desface forma închegată, redând substanței starea ei plastică; coagula o reînchegă la un nivel superior. Guénon leagă perechea de cele două tendințe cosmice sattva și tamas, de expir și inspir, de yin și yang, arătând că ele nu sunt contrarii ireductibile, ci fețele unei singure respirații a lumii. Lovinescu o citește în cea de-a doua miniatură a lui Mateiu Caragiale: lancea care străpunge bourul simbolizează „fixarea volatilului, Mercurul filozofal (taurul) imobilizat de lancea divină” — adică exact momentul coagula, care e „spiritual înainte de toate”. → glosar: solve et coagula

Despre peisajul liric

Aurel George Stino

trad. la Dive Bouteille (fr.) — oracolul spre care călătoresc eroii lui Rabelais în Cartea a cincea și care rostește un singur cuvânt: Trinch, „Bea”.

Glosar — Divina Butelie: La Dive Bouteille — oracolul spre care călătoresc Pantagruel și însoțitorii săi în Cartea a cincea a lui Rabelais și care, după un întreg periplu inițiatic, rostește un singur cuvânt: Trinch, „Bea”. Lovinescu îi dă o lectură orfică: la fundul ei se lasă drojdia, „hrana obișnuită a muritorilor”, iar la suprafață se ridică nectarul, „licoarea cu care se fericesc zeii și eroii divinizați”. Alternativa nu are termen mediu: „Avem, cel puțin, libertatea alegerii între cei doi termeni ai alternativei: drojdie sau nectar. Un al treilea termen nu există. În fiece clipă suntem siliți să discriminăm”. → glosar: Divinei Butelii

Credo ut sciam

Prin pătimire la libertate

Calea războinică și calea sacerdotală

René Guénon

Alfred Strauss

Magnum Opus