Scrisorile din 1978

Scrisorile din 1978

București · 23.II.78

Dragă Roxana,

Am primit scrisoarea ta și mă grăbesc să-ți răspund pentrucă sper ca mărțișorul alăturat^sursa să-ți ajungă în timp util: o dublă secure hyperboreană^glosar. Cu ea, poți să trăsnești și să învii pe cine vrei... Sper să rămân în afara fulgerelor tale.

Nu ți-am răspuns la ultimul mesagiu, pentrucă îmi scriai atunci că venirea ta e iminentă. Așa îmi spunea și Irina.^sursa

Figura pe care mi-o trimiți

Desen al autorului după figura trimisă de destinatară (motiv din olăria nord-africană, cf. nota originalului): discul solar, centru imobil, din care pornește o labă de galinaceu — pentru autor, constelația Pleiadelor^glosar („Găinușa”) și urma (vestigium pedi^glosartrad.s) unui centru spiritual atlant.

e interpretată inexact^*, după părerea mea. Nu poate reprezenta rotațiunea soarelui pentrucă aici soarele, discul, e centrul imobil în jurul căruia se învârtește o labă de găină sau cocoș. Din acest soare spiritual, fulgurează când e scris în stele o labă de galinacee, marcând în locul pe care-l percutează un vestigium pedi(centru spiritual), punct de pornire a unui ciclu, ca să nu mai vorbim de interpretările microcosmice. In centru se înscrie cocoșul solar. (Mânăstirea Cocoș e și ea un vestigium pedi). Imi reamintesc că în Tradiția arabă, marele Sufi^glosar Abdu-l Karim al Jili vorbește de Cocoșul Alb, din fața tronului lui Allah^sursa. După părerea mea gravura ta reprezintă constelația Găinușei, a Pleiadelor, fiicele lui Atlas^sursa; reprezintă un centru atlant, e simbolul lui. Or, Africa de Nord, a fost unul din itinerariile migrațiunei atlante, înainte și după diluviu.

Ți-aduci aminte de basmele noastre, în care un castel de sticlă e ținut în aer de o labă de găină^sursa, castel ce se învârte în jurul lui însuși, le Château Tournoyant^trad.? E mișcat de un suflu-șoaptă, exterior lui, deci de o linioară de swastică^glosartrad.. In treacăt fie spus, nu-mi place că te afli într-un cimitir de vestigii și reziduri atlante; de-aceia îți trimit "ce-i mai mândru pe la noi"^sursa, dublul baltag hyperborean, baltagul lui Dragoș, al lui Ianus-Iana^glosar, Io Ler OI^sursa.

Ce-mi spui despre păsări, mă face să văd în fâlfâitul aripelor lor, micile perpendiculare ale swasticei. Deaceia, o pasăre în zbor, e Dumnezeu imanent, real prezent în lumea noastră. Iți închipui concluziile asupra Metafizicii Gestului^glosar. Orice gest ritual sau ritualizat, ne transformă în păsări măestre^glosartrad..

Am îndrăgit diapozitivele trimise; și le voi păstra cu grijă. Cât despre proectarea lor la Florin trebue să ai delicatețea să intuești că nu vreau să te împart cu nimeni, nici măcar în imagină.

Eu și Stella, ne temem ca Florin să nu facă o mare prostie. Nu pot, sub nici un cuvânt să intervin și el nu aduce vorba. Lilica se înverșunează^sursa în sensul negativ și când vrea ea ceva... Nici o vorbă în corespondența ta cu familia Mihăescu.

Cât despre casetofoane, Patronul și omonimul meu e marele Sufi AbdulQadr. Hizb^glosartrad.-ul, incantațiunea caracteristică a organizației Qâdiryiah^glosarsursa, întemeiată de el, este: de trei ori aiatul Kursyi^trad. (cap. II), Fat’ha^glosartrad. și cele trei surate finale, câte o singură dată.

Toată afecțiunea mea, ție, lui Gri și lui Corvin, corbul alb care bate din aripi începătoare și nevinovate^sursa.

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.), salutul musulman; dedesubt semnătura «ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā al-ʿAlawī» (عبد القادر، عيسى العلوي) — „ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā (Iisus), al-ʿAlawī”; ultimul nume, cu lectură probabilă, arată apartenența la ramura ʿAlawiyya a ordinului Shādhiliyya (după șeicul Aḥmad al-ʿAlawī din Mostaganem, m. 1934), în care primise inițierea.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

București · 27.II.1978

Dragă Roxana,

Am primit și cartea și scrisoarea ta. Iți mulțumesc din toată inima pentru ele. Văd că-ți amintești de vechiul tău prieten. Dar ca să-mi dovedești că-ți amintești de el în sensul pozitiv al cuvântului, pe lângă lecturile tradiționale pe care nu trebue să le întrerupi, dar nici să le exagerezi, fii atentă la trăirea conștiincioasă a vieții zilnice, a datoriilor momentului, care, după cum știi, sunt un simbol, un substitut al Perpetuității, chiar al Eternității în lumea noastră. Mă gândesc într-una, mă rog pentru tine.

Imi pare rău că ți-ai amânat atâta vreme venirea. Ași fi fost fericit să te văd și sunt sigur, că apropierea spațială ar fi avut un efect pozitiv pentru amândoi. N-ai dreptul să-l faci să sufere pe Gri. Ce mai face scumpul meu Corvin? E remarcabilă concomitența visurilor noastre, dar asta are o influență bună pentru el? N-ar fi totuși bine să-l dai la o grădină de copii? Asta l-ar întări poate. Nu-l exalta. Nu e bine și prudent să pui un copil atât de sensibil cum e Corvin să învețe niște bocete atât de pregnante, de impresionante, chiar pentru un adult. Am primit un telefon dela Irina, care pe lângă necazurile ei, e foarte îngrijorată de tine. Stella vrea să-ți scrie. Tu scrie-mi mai des; eu îți voi răspunde la toate scrisorile tale, cum am făcut până acum. Dacă-mi trimiți cărți postale, pune-le în plic, căci din Tunis n-am primit nimic.

Inceputul suratei Lunei, nr. 54^sursa, e în adevăr impresionant și elocvent. In notă la sfârșitul versetului I... "et la lune se fend"^trad., găsesc în notă următoarea frază, drept comentariu:

"La lune fendue, signe précurseur du jour du jugement".^trad.

"Amin" supranumele Profetului, are valoarea numerică IOI^sursa, care e aceia a lui "Mikael^glosar", îngerul Judecății, care, în icoane ține un cântar în mână^sursa.

Ai auzit vorbindu-se de profeția Papilor Sfântului Maleahi?^sursa

Fiecare papă are o deviză latină care-i indică și caracterul și evenimentele din vremea lui. După papa actual, care are 80 de ani, urmează unul cu deviza: "De mediate lunae"^trad., "Luna înjumătățită.

Noi, prietenii tăi, ne adunăm și citim, dar ne lipsești.

Gândește-te Joia la noi.

L.

Fălticeni · 1978

Dragă Roxana,

Dacă ne este scris să fim atât de multă vreme departe unul de altul, cel puțin să pozitivăm sensul negativ al situației, prin adagiul taoist asupra depărtării^sursa care face din inaccesibil, din depărtare, extrema plenitudine. Eros Kosmogonos^glosar. La mine, această problemă se impune prin necesitatea de a transmuta îndepărtarea în inefabil, pe toate planurile. Lucrul e simplu de spus, dar indicibil de greu de aplicat la fiece moment al existenței.

Ca să arăt cât de concret se pune problema, că nu e vorba de o vagă aspirație, ci de lucrurile cele mai reale, este destul să-ți spun că punctul central al situației, pentru mine, macrocosmic și microcosmic^glosar, este Luceafărul^glosar. Este Balanța în vid de care vorbesc cabaliștii.^sursa Nu pricep și totuși simt că această nepricepere este Marele Secret. Teologie negativă^glosar.^trad. Când apare, Luceafărul manifestă Tăcerea și o clipă, se ridică capacul cerului de deasupra pământului; și ceeace suflă ca o boare prin întredeschizătură, e mortal prin frumusețe. Cerul se unește cu pământul, când se despart în jumătatea de ceas verzue a Amurgului. Hyperion^glosartrad. este un deget pus pe buze și constatarea asta solidarizează Luceafărul cu Metafizica Gestului. Nu pot să spun cum, dar așa este. Am o mulțime de note risipite asupra chestiunei, imposibil să le adun într-un tot coerent. Cum să formezi un tot din indicibil? Mai adaugă și foșnetul în care trăesc de vreo trei ani de zile și vei înțelege aspectul sacrificial al lucrurilor

MAHADIA Omul-Negru^sursa

A murit Papa; vine acum^sursa De Mediate Lunae.

Imi pare bine că ai găsit textul bilingv al lui Rilke^sursa. Eu l-am găsit la Folticeni, în unicat.

Imi dai vești despre tine, despre Gri, dar despre acel de care mi-e mai mult dor, Corvin, nu-mi spui nimic.

E Hyperionul tău?

Sper că scrisoarea te va găsi la București. Ține-mă te rog, în curent cu deplasările. Salutări dela Stella pentru voi toți.

Încheiere olografă: „Cu toată afecțiunea” și «ʿalaykum salām yā Rūksānā» (عليكم سلام يا روكسانا) — „Asupra ta [fie] pacea, Roxana” (ar.; formula de răspuns la salut, cu termenii inversați). Transcriere: Cu toată afecțiunea / عليكم سالم يا روكسانا

București · 2.4.1978

In noapte veghea un surâs - sau noaptea era un surâs - nu știu - misterele tăcerii. Dar câteva clipe acest surâs s-a agățat de fragila ta mască, fără ca tu să știi. Pe urmă l-au suflat adierile Persefonei^glosarsursa și l-au dus; unde? Ridic din umeri, neștiutor. Cert este, că amândoi suntem nevrednici de el.

București · Mai 1978

Draga mea, reflexiunile alăturate ies din umbra nucilor, din lumina frunții tale și din fluturările tangențiale ale lui Corvin în jurul nostru. Peisaj înainte de toate simbolic a Trecerii, dar deaceia riguros real, copleșit de singura Realitate posibilă în lumea noastră. Suport legitim al unei călătorii într-o Arcadie^glosar pe care încerc s-o restitue paginile alăturate.

Et in Arcadia nos.^trad.

Arcadia Restituta^trad.

Chiar în momente diurne, lumina marilor opere de artă este crepusculară^glosar pentrucă este filtrată, laminată între slava cerului și aroma pământului. E lumina care pătrunde în caverna platoniciană^sursa. Ea trece prin sitișca figurilor geometrice din intelectul creatorului și aceia a privitorului. Atingându-le

laturile, lumina foșnește și vâjie oracular în punctele cruciale ale ființei noastre, după necesara catharsis^glosartrad..

Toți cercetătorii recunosc existența unei geometrii sacre în arhitectură, unde e evidentă E mai puțin detectabilă în pictura din timpul Renașterii și Prerenașterii, totuși incontestabilă pentru cineva neprevenit. E vorba de o geometrie sacră calitativă, animând o operă inițiatică. Când esoterismul s-a evaporat din artă, a rămas numai reziduul unei geometrii-închisoare, a cărei linii s-au transformat în gratii ca firele de păr ale Mamei Pădurii^glosar, în lanțuri, pe gâtul câinilor lui Făt Frumos^glosarsursa. E Kali-Yuga^glosartrad. artelor plastice, Academismul.

In celebrul său tablou "Et in Arcadia ego", Nicolas Poussin^sursa încearcă să restitue sensul său polar^glosar Arcadiei, ținut arctic, cum i-o arată numele. In fund, doi munți, cele două coloane ale Templului^glosar, la dreapta și la stânga în perspectivă, a unui buchet de arbori și a unui omfalos^glosartrad., în fața căruia se află patru personagii: o femeie, oarecum deoparte, privind și însuflețind scena și trei bărbați, păstori. Unul e în haină albastră, altul în haină albă, al treilea în roșu, cer, suflu vital și intelect probabil, în organizațiile inițiatice din care făcea parte Poussin. Sunt culorile Beatricei în Paradisul Terestru.^sursa Reprezintă trei grade inițiatice. Doi au cârje și cununi pe cap. Al treilea, îngenunchiat ca să formeze cu picioarele lui o jumătate de swastikă, așa cum o vedem în desenele lui Villard de Honnecourt^sursa, citește, sau mai exact epelează, slovenește, inscripția depe altar ET IN ARCADIA EGO^trad., "Și eu am fost în Arcadia". Pictorul desigur, dar și privitorul dacă știe să se descurce. Altfel spus "și eu am fost la pol" și tabloul ne oferă o cărărue spre Ținutul Suprem.

Brațul care urmărește pe piatră inscripția e îndoit riguros în unghiu drept, formând deci un al treilea element de swastică. O lumină venită dintr-un izvor exterior tabloului proectează o umbră rotunjită a brațului, prin urmare avem trecere dela dreaptă, la curbă, cu alte cuvinte, Poussin face o discretă, dar precisă aluzie la cvadratura cercului^glosar. Gestul păstorului e un mudra^glosartrad., un semn inițiatic, degetul mare și indexul răsfirate, celelalte trei strânse. Un alt păstor face

acelaș gest. Primul e de jos în sus, celălalt e de sus în jos. Gesturile se întâlnesc din direcții opuse pe umbra rotundă, mai precis, tangente pe cer. Brațul păstorului care face acest ultim gest, îndoit tot în unghi drept, adică formează un al patrulea element de swastică. Avem un tablou initium operae^trad. a cărei desăvârșire constă în structurarea corectă a swasticei. Ea nu se poate efectua decât prin suflul Numelui Indicibil al Tetragramului^glosartrad.. Și tetragramul ne sare în ochi printr-un substitut al lui, care nu este altul decât inscripția Et in Arcadia Ego compusă din patru cuvinte.

Se poate spune, că gesturile identice dar opuse, determină o scânteie, un Fiat^glosartrad. între ele, amplificându-le într-un vârtej, ce va deveni Vortex^glosartrad., așa cum se cuvine locului unde Axa Lumii^glosar interferează planul nostru de existență.

Cele patru personagii din tablou formează o figură romboidală^sursa, adică un dublu triunghi unit printr-o singură bază, așa cum o găsim în "La Grande Triade". Axul care unește cele două vârfuri ale rombului este Avatarana^glosartrad., la capetele căreia se găsesc, unul din păstori și femeia, Madonna Intelligenza^glosartrad., oarecum numai martori ai operațiunei în realitate, condiționând-o, și însuflețind-o.

La jumătatea rombului, în triunghiul format de doi păstori și femeie, aceasta prin poziția ei împarte triunghiul în două, altfel spus determină bisectricea triunghiului. După noi, faptul indică o continuitate pytagoriciană^trad. în sec. XVII, iar femeia o prezență reală beatriciană în opera lui Poussin.

Intre cele două extremități ale rombului, travaliul inițiatic se desfășoară lărgindu-se, apoi revenind iar la punct, după legile impecabile ale propagării lui Solve și Coagula^glosartrad..

Acest romb orizontalizat nu-i altceva decât figura Pietrei din vârful Unghiului.^sursa Misiunea celor patru e s-o verticalizeze, ca să fie pusă ca piramidă pe altar, pe omfalos, formând astfel hierogliful Polului adică a adevăratei, a Supremei Arcadii.

Mitul se oglindește din Transcendență în toate fațetele Imanenței. Cei trei păstori din Miorița^glosarsursa s-au manifestat în opera lui Poussin, fără ca pictorul să-și dea seama numai

decât de aceasta. Femeia este, sau Maica Bătrână^glosar, sau oaia sfântă.

Semnătură olografă: «ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā» (عبد القادر، عيسى) — „ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā (Iisus)”, urmată de o steluță; cuvântul din dreapta (روكسيكرين?) are lectura nesigură — poate o formă a numelui Roxanei.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni

Intre masiva actualitate a ambianței folticenene și modulațiunile de ciocârlie a prezenței tale îndepărtate, se sfâșie un Vid, se ridică un balsam, un suflu gnostic, umil dar autentic substitut al Eternității; presimțire a unei prezențe niciodată prezentă, un dor ce se despoae, ca de coji, de circumstanțele care l-au ocazionat, ca vinul de strugurele călcat, o cetitoare care descifrezi acum, tainele pătimirii lui Dionysos^glosarsursa. In această mistuire identică cu rugul Fenixului^glosarsursa, ar trebui să ne consumăm și noi, carissima Roxana^trad., pentrucă altceva mai bun nu poate să existe și nu mai putem da înapoi. Maeștrii taoiști spun:

"Si vous voulez voir des prodiges et contempler des^trad.

"merveilles, ne vous inquiétez, ni de la distance

"des montagnes, ni de l’éloignement des rivières".

Nu voi ajunge niciodată la lacul, așa cum îl văd dela fereastră... și nucul dela o sută de metri nu ne va deschide o poartă, pentrucă are dubla calitate antinomică de Păzitor și lucru păzit.

Am lăsat să treacă prima săptămână, ca să las timpul lucrurilor ce s-au scurs în succesiune să se etajeze în simultaneitate. Amintirea ta curge lin prin drumul dintre nuci, devenit în amintire, râu. Calea e deajuns de lungă printre propileele funebre, ca să sugereze Indefinitatea peste care se suprapune, legitim Infinitatea. E singurul mijloc pentru a suscita saltul în calitativ. Chiar trecerea unui podeț reamintește Podul suscitat într-o clipă a zorilor, de către Mistrețul Alb^glosar al lui Creangă^sursa. Când înțelegem aspectul tehnic al Operațiunii, devenim colaboratori ai Demiurgului^glosar și ai Marelui Arhitect^glosarsursa. Dacă am trecut podul dintre nuci, de ce nu am suscita un pod între București și

Folticeni, dar de data asta, intrând de-a dreptul în basm? Ar trebui să devenim mituri, unul față de altul. Mitologia răsare ca un strat de flori sub pașii noștri și asta, fără umbră de literatură. Totuși ași vrea să-ți spun cu simplicitate că mi-e dor de tine și de tot ce reprezinți.

Citești cartea lui Nietzsche cu aceiași fervoare cu care a fost scrisă?^sursa

Ce fac Gri, Corvin și ceilalți?

Voi încerca, dacă pot, să-ți vorbesc despre trăirea de aici. Iți spun doar, că dela Dolhasca, am intrat într-o Impărăție Verde^sursa. Aerul jilav reda subtilitatea ambianței. Nu vegetația înverzea atmosfera, ci aerul, Prana^glosartrad., înverzea vegetația.

«ʿAbd al-Qādir» (عبد القادر) — „Robul Celui Atotputernic” (ar.)

Fălticeni · Vara,1978

Veche Baladă engleză^sursa

Où avez-vous pris votr dîner, Lord Rendal, mon fils?^vers.

Où avez-vous donc pris votr dîner, beau jeune homme?

Oh, j’ai dîné avec ma bien aimée, Mère; faites mon lit, bien vite,

Car j’ai la mort dans le coeur et je voudrais m’étendre.

Oh! c’était un poison violent, Lord Rendal, mon fils,

Oh! c’était un poison violent, mon beau jeune homme

Las! oui, je suis empoisonné ma Mère; faites mon lit bien vite,

Car j’ai la mort dans le coeur et je voudrais m’étendre.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Fălticeni · Vara,1978

Mă întorceam, ca aproape în fiece zi, depe țărmul care desparte lumea noastră de groapa verde a Rădășenilor^sursa,

vegheată de Luceafărul ascendent, când soarele, descendent, se cobora în alte lumi. Luceafăr veghetor, Prim-veghetor. Se mistuia și își mistuia propria lui flacără, unind într-un singur punct începutul și sfârșitul. Luceafărul e Uroboros^glosartrad., șarpele ce-și mușcă coada și se înveninează pe el însuși. Deaceea, noi, fii Luceafărului, suntem otrăviți și otrăvim, toată viața noastră și după moarte. E ireversibil. Hyperion, pe când soarele cade la fund, se ridică, la fel ca o bulă de aer pe suprafața Apelor Superioare, cu tot alaiul lui

Hyperion, ce din genuni^vers.

Răsai cu-o-ntreagă lume.

Facsimil: începutul scrisorii din vara anului 1978, în scrisul de mână al autorului („Suntem Fii Crepusculului, Roxana...”), cu versul lui Leopardi și două cuvinte tăiate și înlocuite deasupra rândului („tăcerii”, „unirea”); transcrierea tipărită urmează imediat.

Suntem Fii Crepusculului, Roxana. Luceafărul, Maestrul nostru suprem, cu degetul pe buze ne învață în limbajul lui

mut: "Să nu aveți altă beatitudine decât aceia a Supremului, nici altă finalitate".^sursa

E naufragar m’é dolce in questa^glosar mare.^vers.

Acest buchet de flori crepusculare, vroiam într-una să ți-l trimit, dar mă oprea prăpastia care desparte formularea de tăria tăcerii; deaceia, ți-am trimis o foaie virgină de hârtie, singur substitut autentic și legitim al Indicibilului.

Această otravă l-a suprasaturat pe Lordul Rendal și te felicit pentru legătura pe care ai făcut-o cu Cavalerul templier și cu Bafometul^glosarsursa.

Dublul cap androgin semnifică și unirea extremităților, Ianus-Iana^trad.. Poezia e menționată ca "old english song"^trad. și, prea bine s-ar putea ca eroul ei să fi fost un cavaler templier. Cele două femei simbolizează aspectele malefice și benefice ale Vitriolului^glosarsursa, care reunite, dau Materia Primă^glosar.

Caută de vezi Luceafărul depe drumul cu nuci; nu știu cât va mai fi vizibil.

Mă întorceam dela o plimbare, pe una din străzile lăturalnice ale orașului. O pereche de plopi se profila pe colina cu huciul^trad. și bisericuța dela Buciumeni^sursa. Un grup de copii, mai mici decât Corvin cântau o melodie simplă, mai mult o incantațiune. E vorba de "Omul Negru, care încă n-a venit".^sursa O cunoști? Dacă nu, ași vrea să i-o suflu eu lui Corvin, dacă și când ne vom revedea.

Iți mulțumesc pentru ilustrata Mrei Snagov^sursa. Mă lasă perplex, ca și pe tine. Litera e cât de colo un D și persoanele cărora le-am arătat-o spun la fel. Dar inscripția e în alfabetul latin, deci modernă...Dar semnificația rămâne IO; adică⊙, Soarele, când se transformă în⊙, cu Iod, e Agni^glosartrad. care sângerează pentruca lumea să trăiască.

Cred că ai intrat în vacanța ta de două luni. Scrie-mi unde te găsesc, prin corespondență.

Stella îți trimite urări de vacanță plăcută și odihnitoare.

«ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā» (عبد القادر، عيسى) — „ʿAbd al-Qādir, ʿĪsā (Iisus)” (ar.), semnătura olografă a autorului.

Vara, 1978

Draga mea,

Coalele alăturate, deși scrise mai demult^sursa, ași dori să le primești ca pe un răspuns posibil la întrebările tale. Aștept să-mi confirmi primirea lor.

Cu toată afecțiunea,

L.

Hristos Sacrificator, Sacrificiu și Altar.^sursa

E Holocaustul veșnic în fața lui Dumnezeu.

Ca Sacrificator, (Mare Preot) în fața Celui Veșnic, face liturghia cosmică care în acelaș timp, e o laudă perpetuă Domnului și un sacrificiu. Sub acest aspect Hristos se identifică cu Omul Universal^glosar (Adam Kadmon^glosar).^sursaDar Sacrificiul nu are numai un caracter de laudă a Domnului ci și de jertfă perpetuă necesară pentru menținerea și susținerea întregii Făpturi.

E sacrificiul perpetuu al Mielului^sursa, al cărui sânge vivifică și întregul Univers, alcătuindu-i substanța primordială. Sub acest aspect Mielul e asemănat și cu o inimă ale cărei pulsații alternative (sistola și diastola) trimit sângele divin în toată Creațiunea, animând-o (inima lumii). Deaceia omul trebue să-și potrivească bătăile proprii lui inimi (în sens propriu și figurat) cu ritmul pulsațiilor Inimii Lumii, prin rugăciune, trăire conformă cu legea dumnezeească, meditație și trezvie și discriminare. Inima Lumii e în același timp și poarta strâmtă^sursa; numai prin ea se poate trece la Dumnezeu. Un simbol identic e și acel al Soarelui spiritual, prin a cărui centru trebue să treci. Cine se prezintă la poarta soarelui fără să fie complet sărac cu Duhul^sursa, adică cine mai este încă Eu, e ars de focul Soarelui.

Producerea Manifestațiunei implică și resorbirea ei(evoluție, involuție). Manifestațiunea nefiind identică cu Dumnezeu, care singur e infinit, are un început; având un început are necesarmente și un sfârșit. Acest început și acest sfârșit au loc în acelaș punct, și punctul acela este "Tronul", pe care rezidă plinătatea slavei lui Dumnezeu (Metatron^glosartrad.,

Omul Universal Profetul, Sf. Fecioară, Planul Profetic). Acest Tron este în acelaș timp și Altar Veșnic în fața Domnului, Holocaust și Mare Preot. Producerea Manifestațiunei de către acest punct este echivalentă cu un sacrificiu deoarece acest sacrificiu e substanța însăși a Manifestațiunei(Sacrificiul perpetuu al Mielului).

Punctul cuprinde o serie de posibilități în indistincțiune, și în perfect echilibru. Pentru ca aceste posibilități să se producă, să se manifeste, se produce o ruptură a acestui echilibru, ruptură care e identică cu sacrificiul (Hristos frângând în două pâinea eucharistică^sursa).

Punctul primordial care produce și resoarbe manifestarea...

Mikael însemnează literalmente "care e cu Dumnezeu"^sursa Mi Ka El.

Prin urmare, plenitudinea lui Dumnezeu se reflectă și se odihnește pe el ca pe un tron. Pe de altă parte, acest punct primordial e identificat cu o carte; Cartea Primordială. Prototipul tuturor cărților sfinte, Evanghelia Eternă din Apocalips^sursa, Coranul ceresc din tradiția musulmană^sursa, din care cărțile sfinte din lumea noastră sunt numai aspecte adaptate la anumite condițiuni ale Ciclului.

In arabă, această carte este numită umu’l Kitab^glosartrad., adică mama cărții, Cartea matrice.

In creștinism, această carte e reprezentată uneori cu șapte peceți și cu Mielul care odihnește pe ea^sursa; iar o asemănare cu Maica Domnului. Dealtminteri analogia e evidentă. Cartea e Maica Domnului, iar literele din ea formează Cuvântul, Verbul, adică Hristos. Prin urmare, ajungem iar la ideea de Tron. Poți vedea cum aspectele cele mai diferite se împacă între ele și se identifică în esența lor profundă. Cartea nefiind desfăcută foile ei reprezintă stările de manifestare, planurile de existență nemanifestate încă, așa cum și sunt în Prakriti^glosartrad., substanța Primordială, identică iarăși cu Maica Domnului.

Vara, 1978

Adaugă la scrisoarea precedentă și aceste rânduri. In plic sunt flori de pe Glimeia^glosar.^sursa

Iți sărut aripele.

A.Q

Facsimil: pagina olografă despre Apele Primordiale, Sofia^glosartrad. și analogia Macrocosm–Microcosm, trimisă destinatarei în vara anului 1978 ca „răspuns posibil la întrebările” ei; transcrierea tipărită urmează.

Dumnezeu, Infinit, a creat dintrânsul Apele Primordiale, înaintea oricărui lucru creat. Aceste ape primordiale sunt Ințelepciunea (Sofia) lui Dumnezeu, în care era cuprins în stare de germeni, de posibilitate, de indistincțiune, tot ce avea să fie mai târziu creat. Apele primordiale, Ințelepciunea,

mai sunt desemnate de simboluri ca Eternul Feminin^glosar, Fecioara, căreia Sf. Fecioară pe pământ nu i-a fost decât o manifestare.

Geneza spune că suflul lui Dumnezeu umbla deasupra Apelor^sursa, și acel suflu care servea ca un fel de vehicul Verbului(ca și în vorba omenească obișnuită: nu se poate pronunța nici un cuvânt care să nu fie purtat de respirație), a produs din Apele Primordiale toată creațiunea.

Acum, trebue să ținem seama de un adevăr fundamental: asemănarea dintre Univers și Om, asemănarea dintre Macrocosm (lumea mare, Univers) și Microcosm (lumea mică, Omul). Tot ce se găsește în Univers se găsește și în om, și tot ce se găsește în om se găsește și în Univers.

In virtutea acestei legi fundamentale, acel Principiu feciorelnic, virgin din Univers și din care Dumnezeu a creat lumea, se găsește și în om, însă din cauza deviațiunii acestuia, din cauza căderii, a păcatului originar, e acoperit de materie, de sgură, cum e diamantul acoperit de pământ și pietre fără valoare.

Cum să aduci la suprafață, cum să liberezi principiul virgin din tine? Prin asceză, prin osteneală duhovnicească, prin rugăciune, care exaltează, înmulțește principiul virgin. La un moment dat se produce o moarte, și tot ce e impur și grosolan în noi, putrezește ca orice cadavru, iar principiul virgin își reface apariția, iese la suprafață. Atunci dela sine duhul lui Dumnezeu se scoboară asupra lui (duhul și apa din evanghelie)^sursa și se produce o Imaculată Concepție, ca la Nazaret, iar Hristos se naște în noi ca în Sfânta Fecioară, Hristos căruia Hermetiștii îi spun și Piatra Filosofală^glosar (Christus erat Petram^trad.).

31.07.78

Dragă prietene,^sursa

Și eu stau în bârlogul meu, pe care l-aș vrea și mai închis, pentrucă așa cum este acum, e încă permeabil "à cette maussade fin de cycle"^trad.. Numele de "disamblanță"^trad. concasează tot ce este sub soare. Nu găsești că de aici ar putea fi

elaborată o metafizică a gestului?

Imi pare rău de veștile melancolice pe care mi le dai, în ce te privește. Ingrijește-ți bine sănătatea: ne este prețioasă la toți.

Aștept cu o vie bucurie venirea matale la Folticeni. Ea constitue o oază pentru mine. Peste câteva zile încep asprul post de vară^sursa ce se va termina pe la începutul lui Septembrie.

Vă mai adunați în grădinița-insulă din dosul casei din Mihăilă Radu^sursa? Imi pare bine că nu ați întrerupt lecturile. Iarăși metafizică a gestului, nu ontologia lui, nota bene.^trad.

Imi pare bine de succesul Ralucăi^sursa și aștept cu interes lectura lucrării ei. Am primit o scrisoare dela ea, dar, bineînțeles, n-am putut prinde dialectica tezei. Scrie că, după mare, se duce spre Dorna și că va trece și pe la noi în prima jumătate a lui August. E timpul cel mai potrivit și ne va face plăcere popasul ei.

Am primit dela Roxana o scrisoare cu considerațiuni interesante. I-am răspuns, e aproape o lună și de atunci, n-am mai primit nimic. Nici nu știu dacă e în București și, eventual, unde se află. Nu-mi place singurătatea în care se confinează.

La noi, în timpul priveghiului de Sf. Ilie^sursa, la biserica cu acest nume, s-a coborât Sf. Ilie, din nu știu care cer planetar, sau supra; întuneric în biserică, dar la lumina fulgerelor continue se putea citi. Ce Boanerges^glosartrad. a fost? Brazi rupți cu duiumul, pădurile dela Preutești devastate. Pluta enormă, multicentenară, vis-à-vis^trad. de cimitir, smulsă ca o buruiană și omorând doi oameni ce se adăpostiseră sub ea. Și asta în trei minute!

Sper, că o să-mi poți face rost și mie, să citesc nuvela lui Hermann Hesse^sursa. După ce spui, e pasionantă. Acest ultim Hohenstauffen, e Frederic I, dispărut în timpul cruciadei^sursa. Frederic II e marele om al Fedelilor d’Amore^{glosartrad.sursa}, și sunt prezumții că el a suscitat Roza + Crucea.

Și în Moldova brâul de piele e numit șerpar^trad.; are șarpele pe el, încrustat. Cu toată dragostea, pentru toți. Respectuoase sărutări de mâini d-nei Mihăescu.

V.L.

P.S. Când vii n-ai putea aduce Le Yoga^sursa de Mircea Eliade? Și Bertram.^sursa

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Fălticeni · Vara,1978

Dragă Roxana,

Am primit scrisoarea ta, suport al unei adieri care venea de "foarte departe și nu prea", de deasupra orizontului unde Hyperion ne vorbește cu degetul pe buze, unde Apele Inferioare se varsă în apele Superioare și invers.

Îți mulțumesc pentru vederile de la Hurezu. Farfuriile smălțuite de acolo au un motiv care se numește "pană de cocoș"?^sursa Știai că mai demult se numea "pană de huhurez"? Nocturn-diurn. Am primit acum vreo zece zile o scrisoare dela Radu cu niște observațiuni ingenioase asupra basmelor și mai ales asupra breslei povestitorului. Sunt pe cale să-i răspund. Îți voi trimite și ție aceste observațiuni, ceva mai dezvoltate. Am descoperit lucruri admirabile: exemplarul tău va fi, din această cauză exemplarul original (câteva pagini) mai ales că nu va avea forma unei scrisori.

Demult încerc să scriu ceva despre Metafizica Gestului. Am fost totdeauna intrigat de ce înțelegea R. Guénon prin acest titlu al unei viitoare cărți^sursa pe care nu a scris-o până la dispariția lui.

Nu merge. Aproape tot ce-am găsit e de natura "Simbolismului Gestului" ceiace nu e deloc același lucru cu Metafizica Gestului. Nu ies decât fulgurațiuni care se învârtejesc în jurul lor, ca Scorpionul care se împunge cu propria lui coadă și moare^sursa. Uroboros mai înveninat decât Șarpele.

Gestul metafizic, se sleește; e definiția lui. I-am citit lui Florin, câteva însemnări sumare, în umbra Voevodală a bisericuței din dumbrava dela Buciumeni. L-au interesat.

Până atunci, dacă ai vreo idee, comunică-mi-o. Armonia gesturilor metafizice, o evertuează, o coordonează Luceafărul.

Îmbrățișări lui Corvin, salutări afectuoase lui Gri.

Ție-ți trimit un gest metafizic, care suprimă distanța prin pozitivarea ei.

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.)

Folticeni, · 20.9.1978

Dragă prietene,^*

Îți mulțumesc pentru interesanta matale scrisoare. Povestea cântărețului orb japonez e bine repovestită de Lafcadio Hearn^sursa, în cartea lui "Kwaidan".

"Orbete^glosar"^trad. însemnează exact "cam orb", de unde "a orbecăi", lucru ce-l face un om cu privirea paienjenită. Între orbete și lume se interpune o "grilă" care o geometrizează. "Orbetele" suprapune pe lume o pânză de păianjen care o "cvadratizează", prim popas spre integrațiune. "Orbetele" și "Orbul" ar putea (fi) pe circumferința și Centrul unui cerc spiritual. N-aude, n-a vede...

Te rog recitește "Orb sărac" din "Hanu Ancuței"^sursa, în care se indică limpede transmisiunea dela gură la ureche a "Mioriței". Orbul își întovărășește cântarea cu cimpoiul, care, cum știi se umfla în prealabil; rezultatul este un suflu omogen, curgând imobil ca Okeanos^glosarsursa, deasupra alternanțelor de "inspir" și "expir"; hindușii îl numesc sarva-prana^glosartrad., ison^glosar cosmic. Acest suflu e Anima Mundi^glosartrad., pe când lira vechilor rapsozi e prin excelență un instrument de percuție și de ritm.

Apolon jupește pe Marsias^sursa, adică purifică suflul pasional. E posibil să-i fi transformat pielea în cimpoi.

Am impresia că Socrate "regresa" spre sfârșitul vieții sale, urca în sens invers, spre mit, lăsând pe Platon să se descurce cu dialectica. Platon mergea la vale. Ultimul și cel mai voluminos dialog al său, neterminat este "Legile"^sursa, un compendiu indigest de bune intenții neaplicabile. Socrate nu a

scris nimic; toată învățătura sa a fost orală^sursa, deci "rapsodică" în esența ei.

Sunt cu totul de acord asupra tâlcului orbirii multor rapsozi. Cauza este concentrarea asupra Parașabda^glosar.^trad. Diversitatea și distinctivitatea lumii dispar în Verbul, în Eterul central. Rapsodul e un pustnic stylit^glosartrad.. Când cântau se rezemau de o coloană.

Nu am dicționar grecesc aici, dar îmi amintesc că "Homerus"^trad. înseamnă "orb".

E de remarcat asonanța cu "O Merus"^trad., (muntele) Meru^glosar polar și cu coapsa lui Zevs în care se "maturește" Dionysos. E probabil că "Homer" desemna un "agregat" intelectual, depozitar al lui Parașabda, ca Vyasa^glosartrad. în India.

Nu știu dacă-ți reamintești anumite amănunte din Odysea. În esența ei, este un poem inițiatic bazat pe simbolismul navigațiunei. Itaca reprezintă pentru Ullyse, reintegrarea în obârșii^sursa. Penultima sa etapă spre Itaca este "insula Feacienilor", pe care este aruncat de furtună complet gol, Totapuri^glosartrad., despuiat de metale, adică în stare de "om primordial". După părerea mea, "Feacieni" sunt o modificare deliberată a Fenicienilor. Se știe că Fenicienii au dat numele Fenixului^sursa, mai exact, invers. "Feac" se asonanțează cu Foc, focul de aromate din și prin care moare și renaște Fenixul. Patria Fenixului este "Heliopolis^glosar"; cred că insula Feacienilor este una din Heliopolis rămășiță întârziată a Atlantidei^glosar. Ceeace confirmă ipoteza, este că atât Atlanții cât și Feacienii sunt fii lui Poseidon^sursa. A preluat Jünger unele tradiții^sursa ajunse până în vremea noastră? Insula e guvernată de Alkynoos și de soția-vară a lui Arete^trad. (virtute, mai exact "vârtute"), probabil frate și soră ca în vechile dinastii "Ianus-Iana". Alkynoos înseamnă^trad. "cel tare în și prin minte"," Mintosul", "Preamintele" (para-manu) Solomon, ceeace ne pune în directă legătură cu "Supremul (Para) Manu^glosar, cu "Insula Albă^glosar", Shweta dwipa^trad.", Leuky^glosartrad. punct de intersecție între o tradiție "polară" și una "solară", ca și alte localizări din acea vreme. Cred ca Alkynoos este același lucru cu pasărea Alkyon^glosartrad.,

numele hyperborean al Fenixului.

Ullyse e primit împărătește de Feacieni. La un ospăț, cântecul rapsodului Orb, Demodokos^sursa îl face să-și desvălue identitatea și să-și reactualizeze probațiunile inițiatice, rezumativ și integrator, înainte de a se reintegra și el în locul unde timpul devine spațiu, pentru el Itaca.

Or, iată ce spune Homer despre Demodokos: (Cântul VIII)

Lui Demodokos^vers.

Zevs, cântec sfânt îi dete.

...Veni și Demodokos, cel cu puterea

Ce-o pune în cântec înăscutul dar.

Cui, muza ce-l iubi i-a dat mult dar.

și mult amar

Căci dându-i cântecul, i-a luat vederea.

Ne putem întreba dacă Demodokos nu este chiar "Homer" însuși cu numele substituit.

Existența și tradiția muzicanților orbi s-a prelungit până în Evul Mediu și la noi, în Est, până-n prezent aproape. Probă, "Om sărac" de care ți-am vorbit mai sus. O curgere de datini, izvor, când vizibil, când subteran, ocultat deabea pe vremea Unirii, scos la suprafață de Sadoveanu^sursa. Prin misiune?

Voevozilor și stăpânitorilor din părțile noastre, li se cânta nu numai la ospețe, dar și înainte de a adormi, basme și balade. În timpul recitării, Voevodul închidea ochii, adică devenea orb ca și partenerul său; se stabilea o endosmoză, o egalitate, un comun numitor.

Dară ochiul închis înafară înlăuntru se deșteaptă.^vers. Voevodul, devenea domnul celor două tipsii ale Balanței, Tula^glosartrad., ca ax median imuabil.

Căci între amândouă stă neclintita limbă^vers., adică Polul între cele două Urse. E de admirat că la noi Polul e desemnat ca "limbă", adică manifestare a lui Parașabda, Torcătorul unui dhikr^glosartrad. perpetuu. În distanța enormă dintre Voevod și Orb, se căsca un Vid salvator în care intra toată țara. Există o admirabilă tradiție concernând pe Țarul Ivan cel Groaznic^sursa

și pe rapsodul care-l adormea cu poveștile lui. Sunt indicate admirabil calitatea de purtător al Marelui Nume, a folclorului, originea lui Iohaniță, adică, drept curgătoare din Apostolul iubirii, Ioan, apostolul, maestrul și evanghelistul esoterismului creștin, cum e îndeobște cunoscut, care la Cina de Taină, își rezema capul de pieptul lui Iisus^sursa.

Iată dialogul dintre Țar și orb:

"-Și cine v-a-nvățat cântece să cântați și povești să povestiți?

"-Însuși Domnul Dumnezeu, din vremea de demult ne-a-nvățat.

"-Cum asta?

"-Bătrânii noștrii o povestesc și cântăreții o cântă.

Odinioară în vremuri străbune, s-a întâmplat asta. Când s-a înălțat Domnul nostru Hristos, la ceruri, au plâns toți sărmanii cu duhul, orbii, șchiopii, adică toată tagma asta a noastră a milogilor: "Oh, unde pleci Tu, Hristoase Dumnezeule? Pe noi cui ne lași? Cine are să ne potolească setea și foamea?" Și răspunsu-le-a Hristos, Împăratul Cerurilor: "Am să vă las, zice, un munte de aur, un râu de miere, podgorii săpate și livezi bogate. Și-o să fiți băuți și mâncați, îmbrăcați și-ncălțați". Și-a ridicat atunci glasul Sfântul Ioan Teologul^sursa: "O, milostive Mântuitorule! Nu le da lor nici munte de aur, nici râuri de miere, nici podgorii săpate și livezi bogate. Că n-au să știe avutul să-l stăpânească și-au să vie puternicii și bogații și au să li-l hrăpească. Ci dă-le lor Hristoase, Împărate ceresc, dă-le lor Numele Tău, dă-le lor cântecele-dulcile, basmele-marile despre vechime, străvechime, despre oamenii Domnului. Și-au să pornească milogii să colinde lumea, să povestească basmele-marile, să cânte cântecele-dulcile și orice om are să le dea de băut și de mâncat, de-mbrăcat și-ncălțat. Și grăi Hristos Împăratul Ceresc: "Facă-se voia ta, Ioane! A lor să fie cântecele-dulcile și basmele-marile. Iar cine-i va milui cu mâncare și băutură, apărat să fie de beznele nopții și de un loc în Rai să aibă parte; deschise fie aceluia porțile Raiului. Amin!"

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Fălticeni · 20.IX.78

Dragă Roxana,

Am primit toate aducerile tale aminte cu bine. Îți mulțumesc pentru frunza de nuc. Aleea noastră s-a integrat în mine, s-a mistuit ca și râpa Rădășenilor și Valea Moldovei. Cred că nu voi scrie despre "Metafizica Gestului". Cum să "zici" indicibilul?

Exemplul tău cu "Feciorul de Împărat și Broasca țestoasă"^sursa, e bine venit. "Armeanul^glosar"^trad. se sleește, trece la limită. "Armean" e aria așternută cu grâu, pe care aleargă caii în jurul unui stâlp, separând bobul de păstăi și pai. Separatio^glosartrad.. Eroul ară apa, ca Iason cu "Argo"^sursa; răsare Medeea. E agricultorul mării. Deasupra punctului de impact, centru, verticala are la capătul ei ceresc, Soarele de Miezul Nopții^glosartrad..

Radu îmi scrie de tradițiile muzicanților orbi^sursa în China și Japonia, pomenind de Homer care se zice că era orb... La noi se vorbește de orbeți. Auzul, deci organul transmiterii orale, era atât de important, încât văzul era rezorbit ca facultate de cunoaștere sensibilă. Iată ce i-am răspuns:

(urmează transcrierea studiului din scrisoarea adresată poetului Radu Vasiliu; cf.facsimilul din volumul^sursa Steaua fără nume pg,115-120;n.n.)

Fălticeni · 3.10.1978

Drăguța mea,

Am primit veștile tale din ținutul fabulos al Slavei Dragonului^sursa. Sper că timpul trecut acolo a fost orgiastic în sensul superior al cuvântului.

Dar în sensul obișnuit?

Te văd, bachantă^trad. sdrobind, în dans, strugurii din vas, înconjurată, asaltată, de privirile lacome ale tinerilor tăi fauni. Tantric, spectacolul e pozitiv, dar nu pot spune că omenește nu simt înțepături la inimă.

Ți-am trimis recomandat câteva pagini despre folclor și rolul inițiatic al rapsozilor orbi.

Te rog comunică-mi impresiile tale.

E vohe Bachos!^trad.

V.L.

Fălticeni · 19.10.1978

Dragă Roxana,

Nu am mai primit nimic de la tine de mult timp. Ți-am trimis două scrisori care implicau răspuns, mai ales una care e un mic studiu de folclor tradițional.

Scrie-mi te rog, ca să știu cum să mă comport.

Am făcut o plimbare miraculoasă în munți, unde am primit un mesagiu dela...

Cuvinte arabe olografe, cu lectură nesigură (ابراكسس بيبكس): primul pare transcrierea în litere arabe a numelui gnostic Abraxas (Ἀβραξας, al cărui număr grecesc e 365, zilele anului), „mesajul” primit în munți; al doilea cuvânt nu se poate citi sigur.

V.L.

Fălticeni · 30.10.78.

Dragă Roxana,

Am primit ultima ta scrisoare; dacă nu ți-am răspuns imediat este din cauză că speram, din zi în zi să fiu la București. Acum, trebue să luăm lemne, pentru Stella, dacă va mai fi nevoită, să mai vină aici, din cauza eventualei instalații de calorifer. Sper că întârzierea va fi mică.

Am fost pe la mânăstiri unde am avut prilejul să aplic cu mare intensitate adagiul taoist asupra depărtării. Am găsit în Goethe o gândire admirabilă^sursa:

"Depășește-te singur - Nimeni, chiar când ar poseda mult, nu poate subsista fără nostalgie; dar orice adevărată nostalgie trebue îndreptată spre o țintă inaccesibilă.

Un călugăr la Sihăstria mi-a spus^sursa: "lumina Zorilor și aceea a înserării, nu vine dela Soare".

Cu toată căldura și lumina care vin dela depărtări.

V.L.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Fălticeni · 10.XI.78

Draga mea Îndepărtată,

Sunt consternat de poznele poștei bucureștene. După cât înțeleg, de vină este distribuția.

Îmi ești tot așa de îndepărtată și de apropiată ca și constelația Dragonului, fie ea în proecțiunea dela Dragosloveni^sursa. Se zice că inițiaților de rang mare li se suflă limba păsărilor^glosar la ureche de către Împăratul Șerpilor. Constelația Dragonului desleagă graiul animalelor^sursa, când timpul e spațializat la Sânziene^glosar când Soarele se oprește câteva clipe (Solstițiu). Raporturile dintre noi sunt triunghiulare și nu în linie dreaptă; aceasta e numai baza unui triunghi cu vârful atingând firmamentul. Acesta este sensul zicalei: "căsătoriile se fac în cer"^sursa.

Dragonul deși nu expres menționat, este implicit în începutul basmelor lui Ispirescu. "A fost odată ca niciodată.. când urșii se băteau în coadă"^sursa, adică, de o parte și de alta a unui ax imuabil care este constelația Dragonului, ceiace ne duce la începutul lui Kaly-yuga^trad.. Acum câteva seri am recitit "Ileana-Sânziana^glosar"^sursa. E de o "tehnicitate" uimitoare, tot atât cât basmul următor "Broasca Țestoasă". M-a sguduit atât, că n-am putut adormi. Recitește-o și tu printre picături, însemnează-ți ce ți se pare semnificativ și când ne vom revedea (...) vom căuta să precizăm

...la dottrina che s'asconde în mit.^vers.

Lectura a urmat numai câteva zile după mesajul mut pe care l-am primit la Sihăstria, în noaptea cu lună plină, deasupra munților.

Și câți codrii ascund în umbră strălucire de izvoară!^vers.

Semnul mut a fost în acelaș timp contingent, tangent și transcendent, netransmisibil. Fiorul lecturii basmului e implicit în acest semn. Poate că studiindu-l, vom putea ridica curentul în sens invers. Dar (...) își încifrază indescifrabil mesagiile Mutus Liber^glosartrad..

Sunt alături de tine. Prinde curaj. M-a șocat în scrisoarea ta cuvântul "consolare". Nouă, ne este total interzis. "Consolare" e egal cu lâncezire, cu abdicare, cu pas pe loc. Nu uita că ai făcut un pact ireversibil.^sursa Sper să ne revedem curând.

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.)

V.L.

P.S. În momentul de a închide scrisoarea am găsit un pasagiu din Goethe, care sper că te va vindeca de "consolare". Cel puțin sper:

"Dépasse-toi toi-même... Nul, quand bien même il posséderait beaucoup, ne peut subsister sans nostalgie; mais toute vraie nostalgie doit être aiguillée vers un but^trad. inaccessible".

București · II.XII.78

Cele ce urmează nu sunt literatură, ci crestături în mlădița unui copac fremătător.

Între noi se iscă un murmur: e sâsâitul șerpilor încolăciți în jurul sferei marei Tăceri; pentru acest fluerat diafan se topește Adam de dor la poarta Raiului^sursa. Această nostalgie e cordonul care îl mai leagă pe părintele nostru de Arborele vieții; ca să ajungă acolo îi trebuie vibrațiunea inițială care leagă și desleagă lumile. De aici caracterul mântuitor și toxic al acestui freamăt și aceia care l-au perceput cât de departe, nu mai sunt oameni, ci exilați pe acest pământ, umbre pentru profani. Odată perceput sunetul e indelebil; acest sunet se bifurcă în Îngerul bun și îngerul rău. Tăcerea se rostește.

Să-ți vorbesc de șerpuiturile, de meandrele fiorului Unicității? La ce bun drăguța mea? El însuși te va călăuzi pe cărările tale necunoscute care se iscă și se risipesc pe măsura în care pășești pe ele. Lasă-te călăuzită de lup, de vidră, de pajere^trad., toți prieteni ai noștri. Dragă Roxana, am intrat vrând nevrând, știind sau nu, în mitologie. În dimensiunea mitică vorbele se irosesc ca pulberea pe fața Mayei^glosartrad.. În topirea universală, în Pralaya^glosartrad. numai un lucru subsistă: fiorul fără de

moarte. Or, șarpele este un fior și noi, bieții oameni suntem dâra umedă pe care o lasă sticlind la soare, ca și cum ar avea în ea rațiunea ei suficientă. Complementarismul fiorului este cântecul păsărilor albastre, nevăzute în Tărie, dar nu mai puțin reale și virulente. Eroul solar trece prin pădurea de argint amorțită^sursa: e deajuns ca pasărea din vârful clopotniței, din anglie^trad., să treacă prin codrul alb pentruca să înceapă să freamăte; e chemată de gestul văcarului-grădinar; creanga ruptă e torța care-l duce în insula horelor orgiastice. Grădinarul o pune în buchetul de flori fetei iubite. Sunt singurele flori ce ți le pot oferi, fără stângăcie, Roxana! lup singuratic!

Flori mitice care nu se evaporează.

Ce ne leagă draga mea? Fire de păianjen, sau cabluri de vapoare? Aș prefera ultimele, pentrucă sunt mai ușor de scuturat. Dar numai pe un pod făcut din un fir de păianjen, se poate ajunge la crestătura munților unde soarele-și lasă ultima lui sticlire, luceafăr și cuib de fenix.

Inima îmi debordează de tandrețe, poate pentru ființa care șade în fața mea la birou, sigur pentru acel ce-i în dosul ei; martor impasibil. Ce voiește dela tine, dela mine, dela noi? Numai ursitoarele^trad. o știu.

V.L.

Nedatat

Draga mea,

Îți trimit continuarea de la paginile de Marți. Mâine le expediez la revistă.^sursa

V.L.

Deosebirea dintre generații e în natura lor, nu în cronologie. Copilăria este mitică, maturitatea hălăduiește în timp și spațiu, care până la urmă o crucifică. Sfinxul^glosar își sfâșie victimele prin timp și spațiu^sursa.

Știam din copilărie, că în casa bunicilor se afla o cameră căreia toți îi spuneau "odaia lui Eugen"^sursa pentrucă în ea poposea în vacanțe tânărul cărturar. Pentru noi era peștera lui Ali Baba^sursa. Închisă în lipsa lui, camera se însuflețea prin

scrisul său. Dar oricâte obiecte de preț se ascundeau în ea, nimic nu egala bogățiile cu care o umplea imaginația noastră copilărească. Eram admiși în ea, eu și vărul meu Anton^sursa, cu condiția să fim "cuminți", adică, să devenim mobilele odăii. Cea dintâi amintire e un flash^trad. fotografic. Mă văd întins pe una din canapelele camerii, cu basmele lui Ispirescu în mână pe când profesorul lucra la traducerea lui din Tacit^sursa, scriind și compulsând un fișier. Mit și realitate. Îi era milă de sgârieturile isprăvilor copilăriei; parcă-l văd ridicându-se dela birou, părăsind pe Tacit, ca să-mi acopere picioarele, punându-le la adăpost de înverșunarea muștelor. Ispirescu și Tacit...Și acum cred că partea cea mai bună o alesesem eu.

Mult mai târziu, când desfășuram o activitate publicitară, cu totul streină de ideologia lui, mă lăsa să citesc studiile în cenaclul "Sburătorul"^sursa, cu o totală curtoazie literară, cu un pasionat interes pentru slova scrisă.

Scepticismul lui Eugen Lovinescu era un văl pudic care-i ascundea duioșia și sensibilitatea, aș putea spune contemplativitatea. Nu împărtășea jocurile de-a haiducii ale colegului său Mihai Sadoveanu^sursa, răsfrânt fiind în el însuși.

Când după o zi grea de lucru, se cobora pe strada Sucevii până la malul Șomuzului^glosarsursa, nu înfăptuia un pelerinaj spre apusul de soare care tivea dealurile Rotopăneștilor și ale Brădățelului?

Era o evaziune spre tărâmul celălalt, în țara de dincolo de negură^sursa.