Opera lui Vasile Lovinescu acoperă aproape tot domeniul tradiției perene, de la doctrină și simbol la tehnică inițiatică. Scrierile lui se ocupă mai ales de hermeneutica basmelor și baladelor, de istoria și geografia sacră a ținuturilor noastre, de simbolismul unor opere și scriitori spirituali, de teme și simboluri universale, de aspecte ale doctrinelor ezoterice etc.
În acest volum sunt reunite scrieri din două dintre aceste categorii: hermeneutica folclorului și istoria sacră a Daciei.
Din prima categorie face parte interpretarea simbolică și inițiatică a baladei Miorița, această matcă a poeziei populare care nu putea rămâne în afara preocupărilor lui Lovinescu. Consfind la început din fragmente, ele au fost reunite în ultimii ani ai vieții, iar în primăvara anului 1980 a fost dictată forma prezentă Roxanei Cristian.
Din aceeași categorie face parte studiul despre Colinde, închegat între 1974—1980, prilejuit de apariția unor colinde puțin cunoscute, fie publicate în unele reviste, fie culese de Roxana Cristian, căreia i-au și fost dictate fragmentele care formează acest studiu.
În ce privește basmele lui Petre Ispirescu, ele au format preocuparea constantă a scriitorului, imediat după terminarea studiului despre basmele lui Creangă. Căci, deși Creangă era pentru Lovinescu scriitorul conștient, și poate chiar misionat, care a recompus temele basmelor noastre într-o structură inițiatică, Ispirescu a fost cel care a pregătit această sinteză și altele ulterioare, prin „adunarea a ceea ce era risipit”. Din culegerea lui Ispirescu, scriitorul a ales câteva basme pe care le-a comentat, în parte dictând aceste comentarii, în perioada ultimă a vieții sale când scrisul l-a ocupat mai puțin, preocupat cum era de lucrarea sa inițiatică. În celelalte scrieri ale lui, ca și în corespondență, sunt și alte referiri la Basmele lui Ispirescu, arătând importanța pe care le-o acorda scriitorul. Una din aceste scrisori se anexează prezentului volum.
În final, se publică un lung studiu de istorie sacră, elaborat în perioada 1970—1976, care încearcă să lumineze unele mistere ale formării poporului român, plecând de la Columna Traiană și ajungând la Divina Comedie a lui Dante. Acest studiu face în fond legătura între o lucrare de tinerețe a lui Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreană (în curs de publicare) și studiul despre Ciubăr Vodă (publicat în volumul Monarhul ascuns), împreună cu care constituie un adevărat Triptic de Istorie Mitică a României.
Contrar celor afirmate de unii recenzenți, studiile lui Lovinescu erau îndelung pregătite, nu atât prin acumularea unor informații erudite, ci mai ales prin meditația asupra textului însuși, pentru descoperirea adevărurilor simbolice și inițiatice. În acest sens nu e nimic fantezist și nimic improvizat în scrierile sale deși, pentru unii, fulguranța „aperçu”-urilor sale poate părea inexplicabilă. Ea nu este însă decât un semn al harului care suflă unde vrea. Pentru aceste motive și pentru respectul cuvenit operei unui scriitor nepereche, nu am intervenit în textul scrierilor lui Lovinescu, chiar dacă unele formulări pot părea astăzi nefirești. În realitate, ele nu sunt decât dintr-o altă sferă. S-au corectat numai micile nepotriviri cu ortografia actuală.
Roxana CRISTIAN
Florin MIHĂESCU
Dan STANCA