Scrisorile din 1977

Scrisorile din 1977

București · 4.I.77

Nu aș vrea să ne despărțim cu recriminări reciproce și la telefon.

Joia trecută, venisem la Florin cu scrisoarea alăturată^sursa. Era un suspin în noapte. Ți-o remit pentrucă e atimporală. Am găsit cacofonia pe care o știi. Ai plecat singură, apoi...

L.

București · 17.I.77

Dragă Roxana,

Știi că reacțiile mele sunt lente și tardive; asta din cauza echivocității mele... Ai dreptate, nu trebue să ne revedem câtava vreme.

Dealminteri, am o lucrare care mă exaltează pneumatikos^trad., dar care mă extenuiază psyhikos^trad.. Vreau să termin studiul asupra colindelor^sursa, să-l transform, să-i adaug introducerea Eliezer și să-l contopesc cu Quo modo cecidiste Lucifer^{glosarsursatrad.}.

Bună șansă Roxana și noapte bună.

L.

"Cine sunt? Sunt bucuria^sursa care nu-și are altă țintă decât pe ea însăși... sunt în inima ta ca o pasăre în colivie. Lasă-mă să cânt pentruca gratiile să devie strune"

Domniță, iartă și fii bună cu un om stângaci.

L.

București · 12.3.77

Câteva răspunsuri în legătură cu basmul Feciorul Impăratului Roșu și Impărăteasa fără-de-moarte (poveste culeasă din Banat, de Petre Uglișiu-Delapecica)^sursa

"A fost odată un împărat cu numele Roșu-mpărat, deși "el numai roșu nu era. Barba și părul îi erau negre ca "și pana corbului, iar pielea albă, nearsă de soare".

Cuvintele de mai sus se referă la starea hyperboreană^glosartrad., polară, nevăzută de soare, dar și la ratașarea^glosar tradiției atlante la tradiția primordială^glosar.

"După o călătorie îndelungată, a ajuns în Impărăția "Păsărilor".

E vorba de Ierarhiile Ingerești.

"O dată am ajuns la un izvor cu o apă limpede..."

Feciorul după ce a ajuns la sursă (izvorul), recapitulează, răscumpără prin muncă:

"Acum trebue să car toată apa din lacul acesta, eu "cu familia mea, până va seca apa din el. Va trebui "să muncim șapte sute șaptezeci de ani, ca să mă "văd cum am fost odată."

Trebue să care apa până o termină pentrucă această apă nu este lacul infinit... Să le aducă să le integreze la Pol. Numărul 777 e Numărul Polului^glosar. 7 x III.

"Am ajuns în țara Mileniului, unde firul vieții unui "om este de nouă sute nouăzeci și nouă de ani..."

9 x III; cele nouă ceruri planetare, cerul stelelor fixe și Cerul Empyreu^glosartrad. (de diamant), Tăria. Polul - III - în cele trei lumi. Dacă se scad 333 din 999 rămâne 666, numărul Anticristului^sursa. Deci, questa^glosar Feciorului de împărat e contra Anticristului.

"Aceasta-i Țara Soarelui-Răsare, deoarece aici soarele e "toată ziua pe cer și nu apune niciodată"

In realitate, Ținutul Polar, Syria primitivă^glosartrad..

"Fata împăratului îi dădu un ghioc fermecat..."

A U M.^trad.

București · Martie, 1977

Răspunsuri la câteva întrebări referitoare la enigmele shakespeariene^sursa:

...Regele Ferdinand formulează un adevărat program de asceză inițiatică: "De-ar putea gloria pe care toți o urmăresc^sursa în viața lor să se fixeze, de-a pururi vie, pe mormintele noastre de aramă și să ne împrumute grația în disgrația morții". Cuvântul "grație" e unul din numele Șechinei^glosar, sinteză a sefiroturilor^glosartrad. în Cabală^glosar, Prezența lui Dumnezeu în lume. La nașterea lui "Emanuel^trad." (Dumnezeu în noi), îngerii cântă: "Gloria in excelsis Deo^trad."; "să se fixeze", termen alchimic, aplicat tehnicii de "coagulare", a volatilului "pe mormintele noastre de aramă". Nu există morminte de aramă; în schimb, e un nume care se potrivește bine Athanorului^glosartrad. în care se perfectează, în ocluziune desăvârșită, realizarea lui Magnum Opus^glosar; de altminteri, arama e metalul proxim al Argintului și Aurului, Sol-Luna^glosar.

"Grația", termen coextensiv Șechinei, care se dă în "disgrația morții, poate fi chezășia și semnul morții inițiatice, care se întâmplă chiar din viață, prin Moarte și Transformare căci "în ciuda Timpului, acest cormoran care sfâșie tot, putem printr-o sforțare în această existență efemeră, să cucerim o cinstire ("Gloria") care va toci tăiușul ascuțit al coasei sale și ne va face moștenitori ai întregii Veșnicii".

Cum se tocește tăiușul coasei Timpului, Shakespeare ne-o arată cu tărie și preciziune prin gura expirantă a lui Hotspur Northumberland, doborât în luptă de Prințul Harry, viitorul Henric V: "But thought’s the slave of life and life’s time fool^sursatrad.. And Time that takes survey of all the world must have a stop".

"Dar timpul e sclavul vieții și viața bufonul timpului. "Și timpul care supraveghează toată lumea trebuie să "aibă o oprire" (Henric IV, prima parte, Actul 5, scena a patra)

Dar această oprire a timpului care este Moartea, poate să se întâmple din această viață, în timpul ei generator și e ceeace se numește moarte inițiatică^glosar.

Profanul poate s-o numească simulare. In realitate, e mai efectivă și mai eficace decât moartea vulgului.

Concomitent cu lupta dintre Prințul Harry și Hotspur, în aceeași scenă și în același loc, se luptă Douglas cu Falstaff, baș-bufonul^trad. operei lui Shakespeare. Falstaff se prăbușește și^sursa face pe mortul (indicația scenică a lui Shakespeare), adică ceeace, aparent, face și inițiatul. Și bufonul Falstaff dă o admirabilă, o magistrală definiție a morții inițiatice, care pentru mine pune deasupra oricărei discuții gradul de cunoaștere a lui Shakespeare. După ce prietenul său, Prințul Harry, îi ține un discurs funebru în care-i promite să-l îmbălsămeze, după ce câmpul de bătaie se golește, mortul se scoală încet și spune:

"Falstaff - Să mă îmbălsămezi! Dacă mă îmbălsămezi astăzi^sursa, îți permit să mă sărezi și să mă mănânci mâine... Era timpul să simulez moartea, altfel balaurul ăsta scoțian m-ar fi achitat (căci moartea e dragonul păzitor al pragului^glosar, n.n.) Să simulez? Mă înșel, n-am simulat nimic. Când mori (în sens obișnuit n.n.) simulezi, căci nu mai ești decât simulacrul unui om când nu mai ai viața unui om; din contră, a simula moartea când trăiești aici (adică încă în lumea noastră, n.n. ) nu e un simulacru, ci realul și perfectul model al vieții" <s.n.> (adevărata, descondiționata, când timpul "has a stop^trad.", n.n.)

După acestea, Shakespeare putea să-și permită lucrurile comune de happy end, mai ales când aruncă praf în ochii cititorului și spectatorului.

Falstaff cere o răsplată pentru pretinsa omorâre a lui Hotspur, consecvent rolului său de bufon.

Recunoaște totuși: "Dacă devin mare, voi decădea"^sursa,

ceeace e enunțarea riguroasă a legii analogiei inverse. Dacă decad din rolul meu de bufon și devin un om onorabil și onorat, voi scădea, din punctul meu crucial, care e deasupra binelui și al răului, căci nu pot exista bine și rău într-o lume care e ea însăși o bufonerie.

Acest interludiu explică ce înțelege Regele Ferdinand prin tocirea coasei timpului, cu urmare, câștigarea Eternității.

"De aceea, bravi cuceritori căci sunteți cuceritori voi care faceți războaie propriilor voastre patimi și imensei armate a dorințelor acestei lumi (formula e o parafrazare a unei sentințe mohamediene^sursa, care spune că "micul război", Jihad Seghir^glosartrad., e cel din afară, contra dușmanilor vizibili, iar "marele război sfânt", Jihad Kebir^trad., e lăuntric, contra propriilor pasiuni)... și Ferdinand reamintește curtenilor săi, Berowne, Du Maine et Longaville^sursa, de pactul făcut de ei, în vederea acestui război, în urma căruia Navara va fi minunea lumii (reflexul, realizarea în lume a lui "miracle^trad."), curtea va fi o academie de doctori pașnici și contemplativi ai vieții artei (aplicării Artei Regale^glosar hermetice).

București · Aprilie,1977 Noaptea

Ce-a fost asta Roxana? Toată seara ai călcat, ai turnat sodă caustică peste un strat de violete. Din plictiseală, probabil, plictiseala care constitue unul din straturile ființei tale. Și scoicile asasinate, și coraliul smuls din fundul apelor, te plictisesc... Cu cimitirul acesta ai găsit cu cale să-mi ieși înainte, ca pe tavă.

Asta, ca să umpli prima oră... A doua oră, o omorâm cu diapozitive în care, eu, Roxana, mă arăt într-o mie de chipuri, în care nici unul nu a fost al tău A. Qadr^trad., ca să te fac o rană vie.

In mijlocul acestor ruini bântuite ți-am aruncat în poală una din cele mai mari taine ale acestui popor. Și vocea ta lăuntrică, nepercepută de tine, dar de mine da, exclama grațios: "Vai, ce interesant! Așa o fi?", adică vocea plictiselii care se vrea politicoasă.

Roxana, spune-mi că mă înșel. O nădăjduiesc cu disperare. Dar ce greu va fi să găsești accentul de convingere!

Scumpa mea, eram hotărât să-ți sacrific grupul de săptămâna aceasta; i-am spus-o Lilicăi la telefon. Va fi mirată când mă va vedea. Dar după suita asta de incoherențe am hotărât pe loc, la tine, la plecare, să n-o mai fac.

Nu uita ce s-a produs între noi, ca între doi poli, fără voia noastră, nesolicitat.

"Am adus în lume^vers.

"Pe Cel fără Nume."

Fii atentă, dela asemenea lucruri nu te mai poți întoarce în lumea obișnuită, cu riscul de a deveni o statue de sare, ca femeia lui Lot^sursa.

L.

P.S. Ca să adaug la incoherențe, mă simt atât de responsabil față de tine, tandrețea mea!

Alăturat, un marș funebru.

E.M. Cioran, Précis de décomposition^trad.. Epitaf.^sursa

A avut mândria să nu comande niciodată, să nu dispună de nimic și de nimeni. Fără subalterni, fără stăpâni, nu a dat ordine nici nu a primit. Sustras imperiului legilor, anterior binelui și răului, nu a făcut să sufere nici un suflet. In memoria sa s-au șters numele lucrurilor; privea fără să perceapă, asculta fără să audă; arome sau parfumuri se împrăștiau în apropierea nărilor sale și a palatului său. Simțurile sale și dorințele sale au fost singurii lui sclavi; deaceea n-au simțit și n-au dorit. A uitat fericire și nenorocire, sete și temeri; și dacă i se întâmpla să-și reamintească, disprețuia să le numească și să se înjosească astfel la speranță sau la regret. Gestul cel mai infim îl costa mai multe sforțări decât ar fi costat pe alții ca să întemeieze sau să răstoarne un imperiu. Născut obosit de a se naște, s-a vrut umbră; când deci a trăit? Și din vina cărei nașteri? Și dacă, viu, și-a purtat giulgiul prin ce miracol a ajuns să moară?

București · Aprilie, 1977

Iți mulțumesc pentru "fluier". E admirabil! A actualizat într-o clipă privighetoarea^glosar din mine.

Să veghem, draga mea, să priveghem, să păzim cuibul trilului-suflu...

Iți trimet și eu câteva pagini despre^sursa povestea Fluierului.

Cu tandrețe.

A.Q.^trad.

Originalitatea poveștii Fluierului consistă în faptul că mitul se situează după facerea lumii, după păcatul lui Adam și după alungarea din Rai. Arată desăvârșirea Naturii prin elementul care a creat-o, Verbul.

Natura în care era exilat Adam "semăna cu acea din Rai, dar era mută. Izvoare erau și pe pământ, dar în Rai altfel cântau și altfel curgeau și murmurau. Când le ascultai, te sfințea, nu altceva! Pe pământ însă, bolboroseau așa, fără nici un rost. Păsările nu cântau".

Avem de a face cu un exil, cu o captivitate a Sunetului în lumea căzută; și în această privință mitul este unic și pune problema Șehinei^trad. a "Prezenței reale" a lui Dumnezeu în lume, înrobită de întuneric, Șehină ce se identifică cu Verbul, în aspectul lui tribulant. Având în vedere primordialitatea sunetului, exilul Verbului atrage în mod firesc, exilul a tot ce iese și ține de El, adică toată creațiunea. Repetăm, nicăieri nu am găsit pusă problema efectelor păcatului originar, dela o asemenea înălțime și atât de cuprinzător.

Diavolul, adică Ialdabaot^glosartrad., cu îngăduința Demiurgului^glosar superior din Plerom^glosartrad., vine la Adam și-l sfătuiește ce să facă din lut, adică din Materia Primă^glosar, din care însuși Adam a fost plăsmuit. Adam la rândul său urmează să se poarte ca Locotenent și Calif al lui Dumnezeu^sursa, cum e misiunea lui în lume. Ialdabaot nu poate da viață operii informe pentru că nu e stăpânul Suflului, pe când omul, intermediar între Cer și Pământ îl vehiculează. E remarcabil că în povestea noastră, nu reiese cu nimic, ca în alte legende, prin ce gest

diavolul lucrează contra voinții lui Dumnezeu îndemnându-l pe Adam să plămădească chipuri de lut și să le însuflețească. Adam desăvârșește Natura și asta este chiar voința lui Dumnezeu.

Menționăm deasemenea, extrema plasticitate a lutului din poveste, care la o simplă suflare a lui Adam își modifică forma. In realitate, avem de-a face cu argila primordială, amestecată cu apă, de o neînchipuită subțirime din care însuși Adam a fost făcut de Demiurgul superior. In starea în care ne aflăm este inaccesibilă simțurilor noastre, fiind coextensivă Materiei Prime.

Pierre Ponsoye, în cartea sa "L’Islam et le Graal^glosar", citează pe Mohyi-u-ddin ibn Arabî^sursa care numește acest pământ Ardu-l Haquiqah^glosartrad., Pământul Realității, pentru că este "Locul" Teofaniilor.

Acest pământ, precizează Mohyi-u-ddin, e făcut dintr-un rest din argila din care a fost frământat Adam. Nu e altceva decât Paradisul Terestru, subsistând în mod necesar deși obliterat în ochii omului căzut, deoarece e principiul imediat și exemplar al existenței acestei lumi și locul real pentru orice ființă din universul nostru, a propriului său adevăr. De aceea se spune că "argila oricărui credincios a fost preluată din pământul Paradisului său". Dar această argilă primordială nu mai există în natura proprie (în ceea ce Sf. Pavel numește "acest corp de moarte^sursa"), decât numai în starea de urmă esențială și de simplă virtualitate. Ea nu mai poate fi de acum înainte, decât fructul lung, și aspru căutat al transmutațiunilor spirituale ale acestei naturi, în care omul trebuie mai întâi să regăsească această urmă esențială, această memorie ontologică a pământului ceresc, care e o piatră ascunsă în adâncimile pământului natural. Pe această Piatră, "Mediatorul" inițiatic o va face vie cu voința lui Dumnezeu, apoi vivificatoare și puternică pentru ca să poată plăsmui din natură acest corp transfigurat sau corp de resurecțiune. Și această argilă-piatră, identică cu Muntele Polar Qaf^glosartrad. e complementară cu Fenixul^glosar care își face cuibul numai pe vârful lui. Pustnicul Trevrizent din "Parsifal^glosar"^sursa, spune despre această Piatră, Lapsit exillis^glosartrad.:

"Prin virtutea ei, Fenixul se mistue^sursa și devine cenușă; dar din "această cenușă renaște viața; grație acestei pietre Fenixul își "împlinește primenirea pentru ca să apară din nou în toată strălucirea sa, mai frumos ca oricând".

Deaceia, în basmul nostru, neamul păsăresc este reanimat prin suflul lui Adam.

Din această argilă primordială a făcut Adam buciumul și fluerul, cele două momente esențiale ale ființei românești. Ele sunt un mijloc, țevi strâmte în care pătrunde Suflul ca să devie Sunet. Prin Suflu devenit Sunet, Verbul a creat lumile iar chemarea la Judecată, la sfârșitul Timpurilor, o face Arhanghelul Mihail, suflând într-un bucium^sursa, în iconografia noastră populară. In Bucium și Fluer, Adam unește Viața cu Moartea și, prin aceasta devine Stăpânul Ciclilor, distribuitorul Verbului, al lui Parașabda^glosar,^trad. Inceputul și Sfârșitul, Alfa și Omega întregului Univers^sursa.

București · Aprilie, 1977

Când ne-am despărțit aseară, am pornit liniștit spre casă, iritat dar fără exagerare de după amiaza pierdută, de acomodarea mea și a ta cu mediul înăclăit. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Noroc că nu m-a văzut nimeni. Râdeam de mine, de oameni, de case, de felinare, de stele, un râs pentru râs, o sfidare a Devenirii, a Samsarei^glosartrad.: "mă vei omorî dar nu-mi vei smulge un ’da’ de lașitate și de conformism". Am respirat mirosul terapeutic al Râsului, izul lui de rășină alpestră, de tămâie care alungă pe toți demonii; am resimțit caracterul lui dilatant, explosiv. Vechii Greci, în special Homer, vorbesc de "râsul teribil al zeilor"^sursa (de unde expresia de "râs homeric"); teribil pentrucă pătrunde în toate tainițele și hrubele cosmosului, topește toate mucegaiurile, usucă tot borborosul^glosartrad.. Nietzsche l-a descris cel mai bine^sursa, deaceea vreau să-l recitesc pe bunul învățător. Râsul este și un "da" rostit în mijlocul Neantului și ce este mai neant decât scurgerea universală? Râsul în lumea noastră e singura plăcere pe care o pot face oamenii lui Dumnezeu. Mai explicit: râsul zeilor

și al oamenilor, topește lanțurile de pe Dumnezeul sacrificial (nota bene^trad.), lanțuri pe care Verbul acceptă să le poarte, pentru că singur le poate dizolva.

Dumnezeu, în staza^glosar lui de jertfă perpetuă.

Făt-Frumos^glosar, în naivitatea lui incipientă, consimte să pue pe grumazul câinilor săi cele trei fire de păr ale Mamei Pădurii^glosarsursa, care devin odgoane de oțel, pe care numai râsul la sfarmă.

Personal aș defini pe Zeul care râde ca pe o hemoragie sută la sută, fără gram de sentimentalism. Generos dar fără efuziuni cleioase.

Tradițiile gnostice spun că Demiurgul a creiat lumile prin șapte hohote de râs^sursa, explodate în sânul Haosului, creind liniile de forță ale Cosmosului. După ce a transformat Haosul în Cosmos, cele șapte hohote au devenit cele șapte note ale gamei. Aceasta este muzica sferelor. Și în adevăr, este lumea altceva decât o cascadă de râsuri? Și noi, microcosmosuri^glosar, nu trebue să ne alăturăm prin analogie cu Macrocosmosul? Râsul nu ne face colaboratori ai lui Dumnezeu? Hohotul de râs e acelaș cu "cucurigul" cocoșului; aceeași explozie în noapte, aceeași sfâșiere a întunericului într-un punct de către un sâmbure de lumină care-și fărâmițează limitele. Cunoști tradiția populară după care cocoșul cântă în noapte când aude toaca din cer^sursa.

Zeii calcă în picioare ciorchinii care se cațără pe constelații, oferind Olympului jertfele Pământului. Din strugurii zdrobiți mustește o licoare neevoluată, impură, ale cărei părți nobile se ridică în partea superioară a vasului; ele constitue Nectarul^glosartrad., băutura de viață fără de moarte, de tinerețe fără bătrânețe, a zeilor olympieni. In fundul vasului se depune drojdia, fluviul noroios al lui Lete^sursa, al Uitării, din care se hrănesc fii pământului, oamenii. Ne este dat ca în fiecare clipă să avem libertatea alegerii: sau bem din nectarul zeilor cu cupa craniului nostru, sau digerăm mâlul de tărâțe care lunecă greoi în părțile inferioare ale ființei noastre psiho-fizice.

Râsul produce această separațiune a celor două părți din noi; acolo unde era amestec și confuzie, râsul ridică un zid, un dig pe care pășesc zeii când se coboară în lumea noastră și stau veghetorii, sentinelele lucidității. Cred că e motivul pentru care Tragicii greci, care de multe ori au scris trilogii, au intercalat în treime și o comedie^sursa între sau după două tragedii, ceeace nouă, oamenilor de astăzi ne pare incomprehensibil. In realitate comedia reliefa tragediile ca și clar-obscurul tablourilor lui Rembrandt.

Proverbul românesc "a face haz de necaz", ca toate proverbele, are un sens mult mai adânc decât pare la prima vedere. Hazul e tonic și împrăștie noaptea și strigoii ei, și fugărește dracii. Adu-ți aminte de Dănilă Prepeleac^glosarsursa al învățătorului nostru, Creangă. Guénon spune că diavolul este nu numai teribil, dar și grotesc^sursa. E deajuns ca Dănilă să prindă aspectele grotești și ridicole ale Satanei, și să râdă de ele, pentruca să și-l facă servitor supus. "Fugi după iepure", îi spune la una din încercări, "și ai să iei toate păcatele mele în cârcă, ca o cocoașă". Râsul, așa cum ni-l arată Creangă, e cel mai eficace ritual de exorcizare.

In Evul Mediu, în "les Cours d’Amour^trad.", unde ascunsă în dosul cântecelor și dansurilor, se conferea inițierea cavalerească, Știința Tainei, la Fede Santa^glosartrad., era numită "la Gaya Scienza^glosartrad.", "le Gai Savoir^trad.", știința veselă, poreclită astfel pentru motivele pe care le-am spus mai sus. Profunzimea lua masca râsului și contemplația se învăluia în glumă, ca să deruteze pe Necurat și să alunge toate spectrele nopții.

Nietzsche a preluat formula și a dat-o ca titlu uneia din ultimele lui cărți "La Gaie Science^sursa".

P.S. Vestigium pedi^glosartrad. este o dâră formală, o urmă care suportă o realitate informală. In privința aceasta se poate spune că este un upa-guru^glosartrad.. Este prin excelență un barzach^glosartrad., un istm; vezi urma ușoară a condurului, dar nu corpul ființei care se înalță deasupra, deși pot fi entități vii care, primesc o rază de dincolo, o lumină care nu mai e a soarelui, de multe ori nemeritând-o, de ex. florentina Beatrice Portinari^sursa, care habar nu avea ce a însemnat pentru Dante. Ce importanță are?

Ca în caverna lui Platon^sursa, nu se văd decât umbrele.

E o presimțire atenuată, devenind efectivă în ochii aceluia care o contemplă. E un paradox: vestigiul e concret, limitat, al Realității ultime și tocmai deaceea, determinațiune negativă. E un mesaj de dincolo, vehiculat de o întâmplare cotidiană; o veste sensibilă din lumea inteligibilă. Un țipăt de pasăre, o fulgerare tăcută, uneori oglindirea soarelui sau a lunii pe ape, dar nu totdeauna și nu la voință noastră; câteodată natura redusă la schema ei geometrică invizibilă; un șirag de întâmplări temporale devenite spațiale.

De obicei, vestigiul e văzut de unul singur; de ex. parcurgerea singuratecă a unei alei cu nuci, fără știrea și în absența ființei cu care ai făcut-o în trecut. Vestigiul poate fi precipitat într-un bărbat și o femee, întovărășiți de un copil, năzuind spre Muntele Sfânt, după care se ascunde Impărăția Verde, sub umbra Luceafărului^glosar; sau aceeași Triadă trece peste un istm, peste un pod care desparte și unește două lacuri, la poalele bisericii din Țarna Mare. Atunci, podul devine vestigiul acului Balanței polare despărțind și redistribuind cele două lacuri-talgere ale Dublei Spirale; tăcerea e atât de mare încât cu luare aminte a minții, auzi hohotele Marelui Pan^glosar venind din Tărie^sursa.

Dragă prietenă îți trimit acest mesaj din lumea mea de "vestigii", sub forma unui post-scriptum, care sper să nu devie definitiv. Au fost sute de asemenea "vestigii" între noi doi, alcătuind o coroană, prin centrul căreia se ridică, ax vertical, "neclintita limbă"^sursa.

V.L.

Facsimil: începutul olograf al scrisorii din 1.5.77 către Roxana Cristian («În cerul de smoală care ne strivește în acest sfârșit de ciclu sinistru…»), cu versurile «Hölderlin recuperat»; scrisul de mână al lui Vasile Lovinescu, cu adaosul «mereu» deasupra rândului. Textul e cules dedesubt.

București · 1.5.77

In cerul de smoală care ne strivește în acest sfârșit de ciclu sinistru, am căutat cu sforțări extenuante, să sparg luminișuri pentru noi, prin care să pătrundă corurile și lumina lină a celuilalt tărâm, unde domnește Luceafăr-Impărat. Nu am reușit. Smoala năpădea mereu ochiul ceresc. Mă simt obosit. Muncă de Sisif^sursa.

"But what a pity for it, Roxana, what a pity for it!^sursatrad."

Hölderlin recuperat spune:

"M-am instruit sub răcoarea stelelor^vers.

"Dar n-am învățat decât Numibilul

"Totuși, de acuma înainte

"Voi sta jos singuratec

"Căci otrava este între noi iar acum

"E în gândul meu".

V.L.

București · 5.5.77

Iți mulțumesc pentru orele halcyoniene^glosartrad. pe care mi le-ai dăruit ieri. Un hagealâc^glosartrad. suav spre depărtări inaccesibile și totuși familiare, trecute prin simțuri, fără cădere. O frumusețe teribilă, adică ce ne poate dărui mai prețios viața.

Prin ochi mi-ai dat cerul cu roua lui; prin mură am sorbit seva pământului; mai jos am auzit naiul Marelui Pan^trad.. Iți mulțumesc cu lacrimi, Cybelă scumpă^trad..

V.L.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.): formula cu care autorul își deschidea scrisorile, după uzul musulman; scrisă de mâna lui.

Folticeni · 20 Iulie 1977

Iți răspund cu oarecare întârziere pentrucă mă aflu în fața unei probleme cvasi-insolubile; să transfer în vorbe limbajul mut al munților și apelor, al arborilor și al lui Soare-Apune^trad., într-un cuvânt, mesajul încremenit al lui Verde-Impărat^trad.. Ori unde mă întorc, fie spre o constelație, fie spre un gândac, o floare sau o piatră, se găsește un înger cu degetul pe buze. Mă întărește un aforism taoist:

"Si vous voulez voir des prodiges^trad. et contempler des "merveilles, ne vous inquiétez pas de la distance des "montagnes, ni de l’éloignement des rivières". Și Jünger: "să ne închipuim că focul și piatra gândesc^sursa, în timp ce "omul este prizonierul unei amorțiri vrăjite... Atunci "vezi că în fiecare bucată de metal, în fiecare bară de "aramă doarme materia din care e făcută lampa fermecată "a lui Aladin".

Cât despre situarea noastră, a amândorura, pe punctele

cardinale, aș crede că faptul cel mai important, e că ne aflăm acuma pe axele complementare, eu Nord-Sud, tu Vest-Est, o, fiică a Atlanților^glosartrad.! Căci, oricare orientare e valabilă, cu condiția să o considerăm ca un substitut legitim al Nordului infailibil.

Orice linie dreaptă se topește într-o hierogamie^glosartrad., unde, în mod necesar, timpul și spațiul se sleiesc, datorită îmbinării cruciale, la căpăt, a unei secțiuni transversale, cu una verticală, de data asta. Or, această sleire se produce la capătul axei care merge, sau la Alger sau la lacurile de dincolo de fereastră; distanța și direcția nu contează; totul e să vedem capătul calitativ al liniei.

Poate îți aduci aminte, că dogele Veneției, după alegere se căsătorea cu marea^sursa, adică cu îndepărtarea și indefinitatea. Ieșea în larg, pe nava Bucentaur^trad. (nume semnificativ) și arunca inelul în mare. Căsătorie indisolubilă. Iată comentariul lui Jünger: "Noii dogi aruncă în valurile de eter inelul lor lipsit de greutate".

Imi pare bine că te afli la poalele unui substitut al lui Gebel Qaf^trad.; există în Banat un munte și o localitate cu acelaș nume, de unde e și scriitorul Jebeleanu^sursa. Cred că știi că în arabă gebel înseamnă munte. Ceiace este de o importanță capitală e faptul că marele istoric grec Herodot, numește pe Zalmoxis^glosar și Gebeleizis^glosarsursa.

In antichitate, locuitorii Turchestanului de astăzi erau numiți Masa Geți, adică Marii Geți^sursa. La capătul celălalt al secțiunii transversale, la extremul Occident (Maroc, Maghrib^trad. înseamnă Soare Apune) și în Algeria, locuia un popor și i se zicea Getuli, adică diminutivul lui Get, Micii Geți. La punctul median, echilibrant, la distanță egală între Masageți și Getuli se aflau Geții, fără alt epitet. Te afli spre Soare Apune, Roxana, nu te da de partea Atlanților. E adevărat că المهدي^trad. Mahdi-ul vine din Apus, dar se îndreaptă spre Răsărit.

Ex Occidente Dux, ex Oriente Lux.^trad.

Mă mențin la cele auzite: lumea se termină înaintea lui

1400 musulman^sursa, cu corectivul, că e vorba probabil de lumea modernă.

Guénon îmi scria că nu se atinge anul 2000.

Cât despre "peste o sută de ani", e cu totul neverosimil. Adu-ți aminte de ce-ți spunea părintele Argatu^sursa. In tot cazul cercetează într-una și prin altă parte.

Interesant și ingenios, cele ce-mi spui despre caracterul fatidic al sec. XIV., în Creștinism și Islam.

Până la plecarea noastră din București nu am primit cartea ta poștală. Ai trimis-o în plic? E preferabil așa, nu excită pofta vecinilor.

Pentrucă ești lângă mare, cultivă indefinitatea ca substitut al Infinității. Știi că estul Algeriei și Marocul se numeau în Antichitate Mauretania^sursa, Țara Negrilor, tot așa de negri ca și Karaiflak^trad. (Valahia Neagră, Val=Bel), Kara-Bogdan?

Anamnesis^glosartrad. pentru Mauretania (din Falezele de marmură și Heliopolis^glosarsursa). Imi pare bine că l-ai urcat, pe turnul moscheii, Axis Mundi^glosartrad., pe Corvin, care și el e "negru". Il îmbrățișez cu tandreță, pentrucă în loc de o banală iscălitură, îmi trimite un labirint^glosar.

In ce privește distanța dintre noi, "comorile se găsesc în punctele de ruptură"^sursa; apoi: "plecăm pentru împărății în care nu numai distanțele dintre națiuni se risipesc, dar în care obiectul vizat desființează distanța dintre punctele vizate, ca o ogivă".

Salutări cordiale lui Gri.^sursa

«ʿAbd al-Qādir» (عبد القادر) — „Robul Celui Atotputernic” (ar.): semnătura arabă a autorului, numele lui inițiatic (al-Qādir, «Cel Atotputernic», e unul dintre cele 99 de Nume divine).

Fălticeni · 10.8.77

Ai primit lunga mea scrisoare? Iți mulțumesc pentru c.p.^trad. a ta metafizică: Fenixul, Anca^glosartrad., în haine de doliu, prosternat sub tărie, pe deșert. Eu citesc mult și-am găsit lucruri admirabile: Ciobani preoți și regi! Iți trimit propria noastră imagine, la Miezul-Nopții.

Indisolubil dar sub orizont.

A.Q.^trad.

16.08.77

Dragă prietene,

Am primit scrisoarea matale și întârzierea răspunsului e de natură muzicală: certitudinea că anumite Stimmungen^glosartrad. nu pot fi transmise la justa lor vibrațiune, decât prin mișcarea circulară a luminei și nu prin vorbe (I). Folticenii rezistă asaltului din ce în ce mai virulent al modernizării. Când te urci pe dealurile dimprejur ascensio montis^trad. devine o ascensio mentis^trad.. Totul e să adulmeci vestigiile. In numeroase colinde apar doi vulturi suri^sursa care se bat pentru un fulg de aur, luat apoi de colindători și dăruit gazdelor.

- Și noi am umblat/codrii am vânat^vers./și noi am vânat un sfârcuș de aur.

Abia acum câteva zile a sosit aici volumul lui Boccaccio^sursa, Filocolo; Hölderlin nu a sosit dar e așteptat la librărie.

Fragmentul de bocet pe care mi l-ai trimis e unul din cele mai beatifice pe care le cunosc. Iți dă impresia că țara de dincolo de negură e mai mult accesibilă, prin huciuri, vâlcele și ape decât prin culmi care arată popasuri de mari Mistere^glosar. Versul "la drum de plai^glosar"^sursa face bocetul una din membra disjecta^glosartrad. a Mioriței^glosar; "Feciorul de crai" e și Ciobănașul dar și Luceafărul, mai ales că seara e indicată ca spațiul intelectual al bocetului în primul vers.

Citesc acuma cartea lui Traian Herseni^sursa "Forme vechi de cultură poporană românească". Din ea, am citat fragmentul de colindă de mai sus. Teza este caracterul precreștin al colindelor. Ce zici de perla aceasta a Septemtrionului?

"Felul și modul în care se desfășura păstoritul oilor în vechime îl cunoaștem din pana cancelarului Ardealului istoriograful conte Niculae Bethlen^sursa care ne-a lăsat în memoriile sale o admirabilă descriere a vieții și activității păstorilor români. Acești păstori, zice Bethlen, trăesc de veacuri în fundul văilor ("pe un picior de plaiu")^sursa, ca niște republici mici separate. Capul familiei este în acelaș timp preot și jude.

Schuré era ocultist^sursa dans le pire sens du mot^trad., după formula lui Guénon. Nu cred că raporturile lui cu Wagner să fi

depășit planul estetic. Cuplul Radiane-Viviane^sursa, mi se pare o amintire a dublului aspect al lui Kundry^glosartrad..

Așteptăm, eu și Stella, cu multă bucurie venirea matale la noi. Te rog adu-mi "Caracteriologia lui Ludwig Klages"^sursa care e la mata.

Sper că dna Mihăescu s-a restabilit; transmite-i respectuoase sărutări de mâini. Salută călduros din partea mea pe dna Lilica, Radu, Raluca, Margareta.

Te îmbrățișez cu toată afecțiunea.

V. Lovinescu

(I) "izvor pecetluit în deșert, închis pentru cine vorbește; deschis pentru cei ce tac" (Verba Hermetis^trad.)^sursa.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Facsimil: începutul olograf al unei scrisori nedatate către Roxana Cristian («Dragă prietenă, / Caută să faci liniște în mine…»), care continuă probabil pe pagina următoare; ultimele rânduri, foarte mărunte, n-au putut fi descifrate cu siguranță.

Fălticeni · 21.08.77

Dragă prietenă,^sursa

Caut să fac liniște în mine și atunci o mișcare circulară cu unde din ce în ce mai ample se lărgește până la capătul pământului (adică, unde ești tu) și, trecând la limită, se întoarce la mine.

Caută să realizezi asta prin câteva clipe de reculegere, apoi, citești mai departe.

Am atâtea să-ți spun. Și pot comunica atât de puțin, chiar din punct de vedere cantitativ.

Iți mulțumesc pentrucă ai prins nuanța justă din cartea mea postală cu măștile^sursa. Mă temeam să n-o iei drept o glumă ieftină. Roxana, suntem două păsări nocturne, și Fenixul s-a îndoliat^sursa, nu pentrucă moare (asta nu o poate) ci pentrucă trece, pentru noi, dela Manifestat la Non-Manifestat^glosar. E bucuria soarelui de Miezul Nopții^glosar. Și coincidența cu ziua ta.

Un fapt semnificativ: știi poate (e și în cartea pe care mi-ai trimis-o; îți mulțumesc; e un haos de fapte juste și de elucubrații) știi că termenul Inca^trad. nu desemnează un popor sau o castă, ci o singură persoană, un Zeu-Om axial și central la Indieni. Or, în arabă fenix se spune Anka;^trad. dacă punem semnul - deasupra literei incipiente, se citește A عَنقا; dacă punem semnul dedesubt, se citește I, عِنقا este deci Inca-Fenix, Anka. Cartea ta postală plasticizează aceste idei în tribulațiune^trad..

Vorbeam de coincidențe; ele sunt vestigiile calitativului în lumea noastră. De ex. m-am dus cu trenul la Preutești^sursa, punct de plecare de excursii pentru mine. La intrarea în vagon, un sicriu gol... Peste două ceasuri, m-am întors cu acelaș tren. Când m-am coborât în gară la Folticeni, din alt vagon se coborau... Radu și Margareta, veniți să facă un reportaj despre Rădășeni și orașe din Bucovina, în revista lor.

A doua zi ne-am dus toți patru (cu Stella) la Baia, lângă Folticeni, fosta capitală a Moldovei^sursa. Am vizitat biserica

făcută de Petru Rareș în 1532^sursa. Spre uimirea mea, care o văzusem de zeci de ori, am observat brusc că fațada închipue un cap de mort, din cauza deschizăturilor din zid unde sunt clopotele.

Până și fosele temporale există.

Desen al autorului: fațada de vest a bisericii Sf. Gheorghe din Baia, ctitoria lui Petru Rareș (1532–1535), văzută ca un craniu — golurile clopotniței sunt „ochii”, triunghiul dintre ele „ochiul al treilea”, ușa arcuită „gura”.

Biserica Craniului = Biserica Neagră.

Toți ceilalți au recunoscut faptul. Or, când ne-am întors acasă, am găsit "The Courier"^sursa trimis de tine (cadou admirabil care ne-a transportat pe toți); la pag. 15 este un admirabil cap de mort sculptat. Stella, cea mai imparțială, pentrucă cea mai profană, a exclamat: uite fațada bisericii lui Petru Rareș.

Că în intenția lui Petru Rareș și a arhitecților săi, a fost să închipue un cap de mort, început, poartă de voiaj infernal o arată ochiul al treilea, frontal, simbolizat de un triunghi. Or, în tantrism, ochiul dintre sprâncene e reprezentat printr-un triunghi.^sursa In biserică se intră prin ușa situată pe axa verticală a celui de al treilea ochi. Intenția inițiatică a voevodului, nu mai poate face îndoială. Florin a făcut acum vreo zece ani o fotografie^sursa a bisericii; dacă o mai are ți-o trimit și ție.

Inainte de a lua domnia, Rareș a fost pescar; adică Le Roi Pécheur^glosartrad., numele Regelui Graalului. Ca pescar e și navigator, ca și Charon^glosar care conduce în barca lui morții peste Styx^glosarsursa. Deci Rareș e un zeu negru, ca și Zalmoxis și el subteran^sursa. Prima fază a lui Magnum Opus^trad. hermetic, se numește Nigredo^glosar, l’Oeuvre au Noir^trad., simbolizată de un craniu. Urmează l’oeuvre au blanc^trad.: Biserica Albă tot din Baia, a lui Ștefan cel Mare, or, l’Oeuvre au Blanc e numită și l’Oeuvre

au Vert^trad.. Vezi Legătura. "Biserica Neagră, Biserica Albă"^sursa

Pentrucă suntem la simbolismul Negrului, Florin mi-a trimis o "Cântare pentru cel dus^sursa", divină: - Seara va-nsera / Gazdă n-ai avea / Și-ți va mai ieși / Vidra înainte / Ca să te-spăimânte / Să nu te spăimânți / De soră s-o prinzi / Că vidra mai știe / seama apelor / Și a vadurilor / Și ea mi te-a trece/ Ca să nu te-nece / Și mi te-a purta / La izvoare reci / Să te răcorești / De mâni până-n coate / De fiori de moarte / Și-ți va mai ieși / Lupul înainte / Ca să te-nspăimânte / Să nu te-nspăimânți / Frate bun să-l prinzi / Că lupul mai știe / Seama codrilor/ Și-a potecilor / Și el te va scoate / La drumul de plai / In dealul cu jocul / C-acolo ți-e locul / ’n câmp cu bujorul / c-acolo ți-e dorul^glosar.

... Degetul pe buze... Iți dau ca test să-mi comunici toate reflexiile produse, de această adiere din veacuri, din Țara de dincolo de Negură. Voi spune apoi pe ale mele. Deocamdată, ce zici de celălalt tărâm care e un joc pe deal? Deatunci, oriunde se unește pământul cu cerul, pe dealuri, munți, câmpii, văd jocuri de Sânziene^glosar.... Mișcarea circulară a luminei...

L.

Folticeni · Beiram^glosar,1398,15.9.77^sursa

Draga mea Nichtsisolde^trad.

Am primit ieri cartea ta postală și azi, de Beiram, scrisoarea ta. Sunt dezolat că n-ai primit o lungă scrisoare, în care îți ceream păreri despre lucruri interesante.

Am citit cu emoție rândurile tale. Eu n-am cunoscut nici o zi în ambianța islamică. O faci tu pentru mine, prin delegație, cu multă finețe și luciditate. Nu ești lentila, ci ochiul meu.

Te felicit pentru ideea care până acum nu-mi venise că "die Nichts-Isolde" e vălul, vestibulul lui Isis. Idee strălucită; felicitări. "Nimeni nu mi-a ridicat vălul"^sursa scrie pe inscripția de pe statuia lui Isis la Sais; deaceea "die Nichtsisolde" este o determinațiune negativă, dar pe o muche de cuțit, poate

deveni Abisul.

Apropo, de "Nichts" ce zici de versurile lui Rilke dintr-a șaptea elegie^sursa:

"Immer ist es Welt

"und niemals Nirgende ohne Nicht".

"Mereu este lume / dar niciodată, nicăieri

"fără Nu.

Adwaita^glosar.^trad.

Cu tandrețe,

A.Q.^sursa

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni · 2.10.77

Salaam alikum^glosartrad., draga mea entuziastă. Sunt fericit că ai sezisat în mod global și intuitiv, trăirile complexe pe care le-am avut în timpul Ramadanului^glosarsursa, care și el este o moarte, în felul lui. Nu foamea mă stingea ci extincțiunea ca o lumânare pe care o sleește flacăra proprie. Ai fost tovarășa mea pe cărări în zigzag, încâlcite. Am trecut amândoi prin portalul craniului (Golgotha^glosar = craniul) și am impresia că ne-am făcut prieteni din vidră și lup.

In treacăt, confirm primirea scrisorii cu iconițele cu Maria; aceea a Stellei e pusă la Răsărit printre celelalte icoane. Noi credem că vom fi la București prin jurul lui 1 Novembre.

Ceiace e admirabil și înalt metafizic în bocetul pe care ți l-am trimis este că entitățile ocrotitoare și îndrumătoare, înspăimântă la început și pe drept, pentrucă toate, craniul, vidra, lupul, dacă nu le dai semnul just de recunoaștere, parola, devorează. Recitește articolul Kala-Mukha^glosar din^sursa Symboles. Lupul e și lupa "che di tutte brame sembiara cerca nella sua magrezza^vers.", "care de toate foametele părea încărnată în slăbătura ei", "e dopo’l pasto ha fame piu che pria", "și după mâncare îi este foame mai mult ca înainte". Trebue să ne înspăimânte și chiar să ne devoreze, pentrucă numai reduși la materia primă, putem reînvia pe celălalt tărâm.

Dar lupul în ipostaza sa supremă, metafizică, este admirabil înfățișat de Jünger^sursa: "Ejnar percepu marele geamăt etern, fâlfâitul de aripi al neantului... un om-lup care dă târcoale printre ruine, afară, departe. Apoi îl străbătu un fior violent. Era lupul Fenrir^glosar ce-și înălțase glasul care se auzea mai departe decât luna, decât Sirius. Calea laptelui era balele ce i se scurgeau din bot. Pământul își revărsa măruntaele"

Constelația Crucea Sudului nu o vezi^sursa pe bunul motiv că se află în cerul austral. Numai Dante o vede când iese din Infern, la antipozi și e o enigmă cum știe de dânsa, deoarece navigatorii europeni nu navigaseră încă pe vremea lui, pe tărâmul austral al pământului.

Gestul lui Florin a fost Zen când mi-a trimis "Cântarea", dar mai degrabă a fost un Upaguru.^trad.

Intuițiile tale sunt juste dar le-ași vrea mai riguroase, mai strânse. Prea se amestecă unele cu altele și asta poate crea haos. Niște păzitori de prag, precum vidra și lupul nu sunt direct determinațiuni negative; își pierd precizia și conturul când sunt contractate. Păstrează-ți sângele rece, Roxana. Fructele Arborelui Vieții sunt cristale, deci reci, și chiar în cântec, vidra "ne poartă la izvoare reci". Abluțiunea se face cu apă rece, Cerul Suprem e Cerul de diamant. "Nemuritor și rece" a lui Em.^sursa nu e o vorbă goală.

Lupul duce la acelaș "loc" calitativ, în aceeași geografie sacră, ca și Miorița: e "Hermes psyhopompos^glosar"^trad.. Chiar versurile seamănă^sursa: că el te va scoate / la drumul de plai / la un fecior de crai (Hyperion^glosar) / să te ducă-n rai (o gură de rai^glosar) / c’acolo-i de trai / la dealul cu jocul (pe un picior de plai).

Pentrucă ai pomenit în scrisoare de Eros Kosmogonos^glosarsursa, îți voi cita pe Klages^sursa care descrie admirabil această beție contemplativă care se naște, ca orice cunoaștere, din unirea sufletului cu o imagine cosmică:

"Nu se poate încerca să numeri prilejurile care permit intrarea ființei însuflețite în cercul înflăcărat al beției erotice. Se poate produce la simpla vedere a unei ființe iubite (aparținând, fie aceluiaș sex, sau sexului opus, fie regnului animal sau vegetal), se poate produce la respirarea unui

parfum, la gustarea unui vin, la auzul unui sunet, în contactul unei ramuri ude. Se poate naște în stare de veghe, ca și în somnul cel mai adânc. Iși celebrează orgiile (procesiuni sacre) în suflul furtunilor primăvăratice în fața firmamentului spuzit de stele, pe vârful înflăcărat al munților (dealul cu jocul), în răpăitul grindinei, în tumultul valurilor care se sfarmă de stânci; printre fulgerele primei dragoste, dar și în strânsoarea destinului care sfarmă pe extatic. E voluptatea ascensiunii ca și voluptatea declinului care sfarmă pe extatic și moartea chiar se schimbă în transformare dureros beatifică. In clipa eternă a înfloririi ei este: delir de liberațiune, răpire cristalină... seamănă așa de puțin cu o stare de nevoe oarecare că trebue să definim impulsiunea care locuește în ea ca o revărsare, o difuziune vibratorie, ca o dăruire de sine fără limită. Nu-i nici nevoe, nici lipsă, ci supraabundență de plenitudine izvorândă, flacără încoronată de scântei de aur, gestațiune grea de lumi. Obiectul pe care-l lovește raza sa strălucește îndată de o frumusețe fără nume, locul unde i se pune piciorul se acopere de mănunchiuri de flori și strânsoarea sa liberează zeul înlănțuit din lucruri și din oameni".

Dar contemplarea lui Eros Kosmogonos e și teribilă: "pentru acela care-l contemplă cu ochii spiritului, viziunea lui Er. K. nu e numai tragică; este și de o oroare insondabilă: Gorgo Medusa^glosartrad.". (Capul de mort, intrare la biserica pescarului Rareș; Rareș e vidra).

Imbrățișez cu dragoste pe Corvin.^sursa Stella îți mulțumește pentru iconiță.

Eu caut să-mi coordonez ideile în vederea unui studiu despre finalul Divinei Comedii și a metafizicei gestului^sursa, despre care am discutat mult cu Radu și Florin.

A.Q.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni

Dragă Roxana

Am primit scrisoarea ta și mă bucur de aceste vibrațiuni concordante, devenite ecou.

De cine e și cum se numește cartea care vorbește de patronul meu Abdul Qadir?^sursa Spune că în anumite țări orientale cuvântul sabil^trad. devine salib. Intreabă pe vreun arab învățat dacă e adevărat și dacă salib înseamnă cruce. Sebil. Sibilă.

Voi încerca să traduc minunatul poem pe care mi l-ai trimis.

Iți trimit o fotografie destul de proastă, dar suficientă, pentruce ne interesează, a bisericii lui Rareș, Infățișarea de caput mortum^glosartrad. e izbitoare. După ce o privești în față, întoarce-o pe dos și uită-te la ea în contra luminii.

Schiță olografă a autorului: planul satului Baia, cu râul Moldova, drumul spre Fălticeni și cele trei biserici — 1) a lui Rareș („Vidra”), 2) a lui Alexandru cel Bun, 3) Biserica Albă a lui Ștefan cel Mare — și „Marele X, care însumează celelalte secrete”.

Fotografie (făcută de Florin Mihăescu, cf. p. 67): fațada bisericii lui Petru Rareș de la Baia, cu golurile clopotniței și ușa arcuită care îi dau înfățișarea unui craniu („caput mortuum”).

1)Bis. lui Rareș Vidra

2) Bis. lui Alexandru cel Bun^sursa

3) Bis. Albă a lui Ștefan cel Mare

X. Marele X, care însumează celelalte secrete.

Alb, Lumină în grecește LUKOS^trad., Lup Lumină.

Tradițiile spun că în zidul Nord-Est al Bisericii Albe se găsește zidită cheia X-lui de pe malul drept al Moldovei.

Sunt curios să știu reflexiile tale. Scrie-mi.

«ʿAbd al-Qādir» (عبد القادر) — „Robul Celui Atotputernic” (ar.)

Folticeni · 3.XI.77

Dragă prietenă,

N-am mai primit nimic. Ți-au sosit scrisoarea și fotografia? Ne-am mai amânat venirea, dar înainte de 15 vom fi la București. După o minunare cosmologică ruginiu-viorie, peisajul a devenit intelectual; copacii au devenit figuri geometrice. Dar, spune Pascal, "proporțiile geometrice devin sentimente"^sursa.

A.Q.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

București · 12 Noembrie 1977

Dragă Roxana

Zilele acestea m-am întors la București, pe care l-am găsit sinistru fără tine. Am găsit scrisoarea ta și a doua zi am primit pădurea sacră care m-a răpit în basm. Stella a primit și ea felicitarea pentru care îți mulțumește.

Sunt tușat de formele pe care mi le scrii în arabă. Când te adresezi cuiva, trebue să pui vocativul, adică monosilabul Ia,^trad. în arabă, așa că,

Rând olograf: «yā ʿAbd al-Qādir … yā Rūksānā» (يا عبد القادر … يا روكسانا) — „O, ʿAbd al-Qādir … o, Roxana” (ar.): autorul îi arată destinatarei cum se pune vocativul yā înaintea numelui; semnele mărunte dintre cele două adresări nu se pot citi sigur.

nu-mi spui dacă ai primit fotografia (nu schema bisericii lui Rareș).

Iți mulțumesc pentru poemul muhammedian^sursa pe care nu-l cunoșteam. E o hemoragie care a răscolit-o pe a mea. Sunt profund sensibilizat.

Am terminat un studiu de 15 coale pe care-l voi citi în după amiaza aceasta în grup. Ți l-aș trimite în întregime dar e strict interzisă trimiterea a ceva care e susceptibil de publicare în străinătate, dacă nu a trecut printr-o comisie de cenzură. Iți fac un palid rezumat. Se numește^sursa Trestia de Aur, important simbol masonic.

...Percepția părții subtile a lumii a devenit o cvasi imposibilitate^trad.. Mai demult era curentă... Breslele sacralizate, ca

zidăria, vehiculau o influență spirituală... Descrierea lor amănunțită... Analogia cu organizarea Universului și cu Centrul Suprem^glosar... După această introducere, studiul simbolic al Mânăstirii Hurezu^sursa, Hu-hurezu. Știai că acest nume este un strigăt în noapte al păsării Hurezu, Hu-hurezu cum i se spune în Moldova? Mânăstirea este o pietrificare, o înlemnire, o fulgurațiune a acestui Mantra^glosar, Hu-Hu, persoana a treia singulară în arabă, El^trad., cel mai important nume divin. Identitatea Supremă se spune în arabă Hu-iya...^trad. Descrierea unor portrete în frescă, a ziditorilor Mânăstirii. Toți țin o mână la piept și alta sub buric, ținând și o trestie de aur, reflex după Trestia de Aur cu care Ingerul arhitect din Apocalips măsoară laturele Ierusalimului Ceresc^glosarsursa... Când săpau, puneau cărămizile, aruncau tencuiala, zidarii își ritmau lucrul cu Hu Hu, adică vorbeau în limba păsărilor^glosartrad.... Portretele sunt ale lui Știrbei cel Negru (Negru-Vodă), Badea Pârcălabul^sursa, Apostol "Vornicul Doamnei" (păstrătorul chivotului de Alianță, Portarul ei, Madonna Inteligenza); Istrate Lemnarul, Vucașin Pietrarul, Manea, vătaful de lucrări(cu alte cuvinte Meșterul Manole^sursa, veșnic viu, pe vremea lui Constantin Brâncoveanu).

Pe lângă trestii, ultimii trei țin în mână un compas, un echer, o secure (Vajra^glosartrad.), simboluri stricte de masonerie operativă. Mâinile personagiilor așezate pe piept și sub buric, formează un Z care e litera trăsnetului. Tetragramul^glosar Hu-Hu^sursa (Tetragram = Numele mare divin din 4 litere), neîncetat rostit de lucrători și de huhurezii din pădure, impregnează Mânăstirea, transformând-o într-un Mantra pietrificat, ca pe unii eroi din basme vechi. Odată cu Hristos, murind și înviind zilnic pe masa pătrată din altar, Hu-hu-rezul-Fenix murea și învia pe cvadrilaterul mânăstirii și el cvadrilater-tetragram. Orice cvadratură este o ardere de tot, un Rug arzător, Mânăstire de Tămâie^glosarsursa.

Personagiile au capul descoperit, jumătate ras, la dreapta și la stânga dar linia despărțitoare nu e o linie dreaptă, un diametru, ci o linie șerpuitoare. Deci, au Yin-Yang-ul^trad. pe craniu, Kundalini^glosartrad. ridicat până pe vârful capului...

Acesta-i tâlcul mânăstirii Hurez, care ca și unele biserici dintr-un lemn^sursa, este o Mânăstire dintr-un fulger.

Ca olteancă te interesează^sursa cu atât mai mult aceste lucruri. Salutări afectuoase lui Corvin și lui Gri. Când voi citi, vei fi în fața mea pe canapea cu figura ta din zilele bune.

A.Q.

P.S. seara. Mare succes.

București · 26.XII.77

Lerui Ler^glosar, Lerului Doamne,^vers.

Cine oare aicea doarme?

Doarme dumnealui de casă

In cămașă de mătasă

Alături de jupâneasă...

Lerui Ler, Lerului Doamne,

A dormit cât a dormit,

Jupâneasa s-a trezit

și s-apucă de vorbit:

- Scoală Domnul meu iubit

Că ne-a nins, ne-a viforât!

Peste tot numai omăt

In grădină și-n pomăt!

Lerui Ler, Lerului Doamne,

Dumnealui că se trezea,

Pe fereastră se uita

Și la ochi se tot freca

Până când se dumirea

Și pe urmă așa grăia:

- Buna mea, frumoasa mea,

Culcă-te că nu-i așa!

Nu-i așa cum spui matale

Nici pe deal și nici pe vale!

In grădină și-n pomăt

Nu-i cum crezi mata omăt!

Lerui Ler, Lerului Doamne,

Nu ne-a nins, n-a viforât,

Ci doar vântul c-a bătut

Prin Grădina Raiului,

Peste vârful plaiului,

Flori de măr s-au scuturat

Peste noi s-au revărsat!

Lerui Ler, Lerului Doamne,

Floarea mărului, frumoasă

Peste cei din astă casă!

(Cules de Profesorul Vasile Popa și trimis mie ca urare)^sursa

Iți trimit acest colind, pe care dealminteri îl cunoști, dar ca pe un Mantram^trad. care trebue repetat fără încetare, în amintirea lui 26 Decembrie, anul trecut, plin de sufluri suave, ca boara din grădina Hesperidelor.

"Domnia Sa"

"Dumnealui", El, Indicibilul, se înfășură în gogoașa lui de mătasă, ca Brahma^glosar, în cămașa de mătase a lumilor. Un ciclu s-a sfârșit, altul începe; le desparte somnul Sandhya^glosar, care separă două cicluri consecutive.

E una din cele 12 nopți centaurice.

L.

București · 30.XII.77

...Mi-am întrerupt scrisoarea, pentrucă mi-am adus aminte de scena penibilă dela Florin, peste câteva zile, după Crăciunul nostru și lumea mi s-a făcut cenușie. Dar suntem în așa moment ciclic, că nici o lumină de far nu trebue să se piardă dară-mi-te, o ninsoare cu petalele Mărului Vieții.

...doarme alături de Sakti^glosartrad. a lui, care prinde, feminin, imediat și înaintea "Dumnealui", ambianța, dar sub forma ei iluzorie. Interpretarea justă vine tardiv dar decisivă... Sau

poate, în adevăr, ca în clipa ciclică actuală, ninsoarea de petale, să apară ca un vifor: rigoarea înfășurând mizericordia. Fiecare din soți vede un aspect... "Dumnealui", "Domnia Lui", adică "Ler Doamne Ler", indicibil, deși i se spune un substitut de nume, "se freacă la ochi", ca să-i cadă solzii depe ei^sursa și să vadă ce-i în dosul aparențelor.

"Buna mea, frumoasa mea". In grecește "bun" se spune "agathos" iar frumos "Kalos". Din cele două cuvinte, Grecii au făcut unul singur "KaloKagathos^glosartrad." "Frumosbun". Or, frumusețea e "exaltare", "bunătatea" e "amploare"; termenul în întregimea lui, desemnează la treapta cea mai înaltă, principiul dublei puteri sacerdotale și regale, adică ceeace reprezintă în tradiția noastră românească "Dumnealui", "Domnia Lui", "Ler Doamne Ler".

"Doar vântul ne-a adus o boare din Grădina Raiului", cu parfumul ei specific, chintesențiat în petalele mărului. Această boare a trecut "peste vârful plaiului", ca să ajungă

Pe un picior de plai

Pe o gură de rai

"Flori de măr s-au scuturat-peste noi s-au revărsat. După cum știi (vezi "Le Roi du Monde") din Arborele Vieții^glosar cade o rouă care învie morții^sursa. In colindul nostru, roua se coagulează în petale de floare de măr.

Iți doresc și-mi doresc, ca și peste noi să cadă roua. Ler Impărat este numit și Domnul de Rouă^glosartrad..

Dă-mi precizări despre întoarcerea ta. Eu voi pleca la Folticeni prin Mai. Studiul meu l-am citit în grup la 1 Decembrie.^sursa

"Cetirea Psaltirei să nu se oprească, cum nu stă Soarele" e o vorbă a Sf. Vasile cel Mare^sursa, dar apropierea făcută de tine cu Ogygia homerică unde sunt "revoluțiile Soarelui"^sursa e extrem de ingenioasă și e o ratașare la Tradiția Primordială^trad.. Felicitări pentru idee. Iți doresc ție, lui Corvin, lui Gri tot ce doriți și să știi că între noi este o dublă alternare, o boare purtând dela unul la altul, petale de măr. Aș mai avea multe de spus, despre mânăstirile Pasărea și "Cocoșul" din Dobrogea^sursa,

despre grup. Aștept întâi vești dela tine. Ce se mai aude cu Mahdiul^glosar?^sursa

A.Q.

P.S. Dacă mai ai în "Livre de Poche"^trad. cărți cu curiozități, zvârlite pe dulap, m-ar distra.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)