Scrisorile din anii 1961–1968

Scrisorile din anii 1961–1968

7 August, 1961

Dragă prietene,

Am primit amândouă trimiteri ale matale, pentru care îți mulțumesc mult; scrisoarea matale și a doamnei Neacșu, le-am primit la amiază; de cu dimineață, scrisesem prietenei noastre, fără a ști ultimele vești; cum urma să plece la Predeal la data de 3, nu știu dacă scrisoarea mea a mai găsit-o în București.

Am reluat anumite texte alchimice și tantrice, studiindu-le sub aspectul lor practic și cu aplicare la microcosm^glosar. "De Iside et Osiride" a lui Plutarc^sursa, de care îmi scrii, în calitate de text hermetic, cred, că poate intra perfect în categoria acestora; aplicarea lui la Microcosm este cea mai indicată și cea mai fructuoasă, deoarece permanențele sunt aceleași din acest punct de vedere, pe când, din punct de vedere macrocosmic, elementele esențiale ne scapă, deoarece ritualurile și inițierile egiptene ne-au devenit aproape total necunoscute. Ceeace e sigur, e că nu avem de a face cu un mit metafizic, ci cu unul cosmologic, care se încadrează în modificările și tribulațiile Marei Mame^trad.. Dealminteri, observă cum se încadrează cele trei elemente ale Mitului în Marea Triadă^glosarsursa.

Desenul autorului: triunghiul cu vârful în jos — triunghiul «umed», al Apei și al Substanței. La unghiurile de sus, ISIS (stânga) și OSIRIS (dreapta), cei doi părinți; la vârful de jos, HORUS, copilul lor, înfățișat aici ca rezultat al dualității (sistolă și diastolă), nu ca principiu al ei.

Avem de a face cu un triunghi cu vârful în jos, triunghi "umed" și substanțial. Mitul, aproape că nu menționează, decât în trecere, Cerul care dă cheia metafizică a legendei. Horus care în general e identificat cu inima, apare ca rezultatul unei dualități, sistola și diastola, în loc să fie principiul lor

unic; perspectiva e, dealminteri, perfect legitimă; lucru curios, în virtutea aplicării analogiei în sens invers^glosar, mai puțina valoare metafizică, atrage o mai mare eficiență, în aplicările practice.

Ce mai fac ceilalți prieteni ai noștri? Ce mai e cu Radu?^sursa Mata, parcă urmai să pleci în Vâlcea. Până când stai acolo? Vezi de e posibilă o vânătoare de folclor de la unchiul matale. Mai ales lumea subterană și tradițiile eschatologice.

Am semnalat doamnei Neacșu un fapt; cum nu știu dacă scrisoarea a găsit-o în București ți-l semnalez și matale: în chestia mandatului s-a produs o mică încurcătură, fiindu-mi adresat direct Post-Restant^trad., Oficiul P.T.T. Folticeni; o simplă scrisoare sau c.p.^trad. mi-ar vesti asta, fără să menționeze faptul.

Transmite salutări tuturor prietenilor noștri, a căror amiciție, depărtată sau apropiată mi-e foarte scumpă.

Pe matale te salut afectuos

V. Lovinescu

P.S. Comunică-mi te rog, adresa doamnei Neacșu la Predeal.

4 Septembrie 1961

Dragă prietene,

Am primit ultimele două mesagii ale matale, pentru care îți mulțumesc.

Pentru toți care s-au angajat pe calea strâmtă^glosarsursa, anumite simboluri sunt comune. Și la mine, peisajul copilăriei îmi reactualizează copilăria (spațializarea timpului^sursa). Și nu-s, nici psihologie, nici alegorii, ci prezențe reale, pe care trebue să le realizăm în fiecare clipă, adevărate daruri ale zeilor. Mă interesează ce-mi spui despre muzica bizantină. Lipsa mea completă de cunoaștere teoretică muzicală, mă face să aștept, la revederea noastră, lămuriri mai vaste de la mata, în ce privește muzica tradițională în general, nu numai cea bizantină; e un lapsus care trebue să-l umplu, si fata sinant^trad..

"La Queste^glosar du Graal^{glosarsursatrad.}" are un iz psihologizant, nu numai în rezumatul lui Boulanger, ci și în original. Sunt anumite limitațiuni pe care Occidentul nu le-a putut niciodată depăși, nici în momentele lui cele mai bune. Basmele noastre, cu o valoare simbolică cel puțin egală, în unele puncte esențiale, superioară (în privința Paradisului Terestru, Împărăția Verde^glosarsursa), seamănă mai mult cu apologurile și poveștile taoiste^sursa. A propos de asta, ideia cu Tao-Teh-Kingul^trad. mi se pare demnă de luat în considerare.

Chestiunea solomonarilor^glosartrad. e una din cele mai importante din Tradiția noastră. Păcat că se vorbește atât de puțin de ei. Sensul malefic, dat de unii folcloriști, e un non-sens, căci nu poate fi considerată ca malefică o misiune de rigoare. Numele lor îi desemnează ca adepți minori^trad. (perfecțiunea umană), ca făcând parte din familia spirituală a lui Solomon (regele Urieșilor în tradiția românească), dar mai ales, ca având drept patrie orașul Salem^glosar, care, după cum o știi din "Le Roi du Monde^sursatrad.", e o altă desemnațiune a Agartthei^glosartrad.. Deci membrii ai Centrului Suprem^glosar. Informațiile folclorice despre ei, sunt excesiv de rare. Deaceea, te rog stăruitor, culege și strânge tot ce găsești despre ei, scris și oral, mai ales oral. Poate stăruința matale i-ar face să revie... E foarte important.

Când vezi pe prietenii noștri, asigură-i de toată afecțiunea mea. Sper s-o revăd pe dna Neacșu la Folticeni, unde voi sta până după strângerea recoltelor din livadă.

Cu toată afecțiunea,

V. Lovinescu

1962

Dragă prietene,

Voiam să vă scriu mai de mult, dar am fost asaltat de cum am venit aici de un atac convergent de stupiditate și de răutate, că nu era cazul să vă transmit vibrațiuni de undă de tamas^glosartrad. și de avidya^glosartrad..

Sunt amenințat să fiu scos din casa părintească, pur și simplu; sper să aranjez lucrurile într-un fel sau altul și să salvez ceeace pentru mine este un substitut legitim de eternitate.

Ce mai faceți? Voiam să-i scriu concomitent și doamnei Neacșu dar mi-a spus sora ei că e internată la spital. Transmite-i din partea mea toate urările de însănătoșire și de vigoare sufletească și trupească. Mă gândesc cu multă simpatie și chiar cu dor la întâlnirile noastre, fie la dumneaei, fie la mata. Printr-un paradox caracteristic sfârșitului de ciclu, ceeace mai poate fi salvat se găsește numai în Babylon^sursa.

Desigur, continui să te duci la Academie^sursa. Scoate te rog cotele tuturor lucrărilor mai interesante. Caută-le de pe masa fișierului; capătă noi fișe la 2-3 săptămâni. Puse în fișierul mare sunt mai greu de pescuit. Comunică-mi din când în când, vești de la mata și ceilalți; am primit mesagiul matale.

Sărutări de mâini doamnei Mihăescu.^sursa

Cu toată prietenia

V. Lovinescu

19.VI.62

Dragă prietene,

Am primit toate mesagiile matale; mă scuzi că nu am răspuns imediat; totdeauna când vin la Folticeni, în primele timpuri cad într-o stază^glosar de incubațiune care mă amorțește. După cum vezi scuze slabe!

E curioasă coincidența, că atunci când am primit scrisoarea matale, tocmai terminasem de citit "Nova Atlantis^{glosarsursatrad.}". Cartea e mult mai complexă decât pare în primul moment chiar unui avertizat și obișnuit cu simbolurile. Mi se pare incontestabilă înrudirea cu "Furtuna^sursa" căreia îi face o parafrazare, îi constitue o explicitare în sensul tehnic - și aici ajungem la un alt lucru ce mi se pare incontestabil - am mai vorbit, mi se pare de asta, împreună: se poate vorbi într-adevăr de o degenerare? Degenerare în organizațiile rozicruciene^glosar tardive a fost, dar nu în halul pe care l-ar presupune dacă am lua în sensul literal bâlciul de mostre din Nova Atlantis. Se poate ca un inițiat să se ocupe cu asemenea mofturi! În realitate, cred că a fost vorba în organizațiile autentice de atunci să creeze în subtil invențiile cele mai virulente ale timpurilor moderne, pentru a fi integrate într-o lungime de undă, care le ia ceeace ar fi avut mai terific dacă ar fi fost lăsate de capul lor, sau mai exact, lansate de contrainițiere^glosar de capul ei. E un fel de jugănire, sau cum se procedează la bucătărie, când se smulge racilor mățișorul toxic din coadă, înainte de a fi puși la fiert.

Lucrul mi se pare cu atât mai probabil, cu cât toată cartea mi se pare plină de admirabile simboluri inițiatice. Gândește-te la splendida rugăciune esoterică, în momentul când corabia era gata să naufragieze: "Dumnezeule, care îți arăți minunile întru Adânc^sursa, îndură-te de noi și, precum întru Început ai dezvăluit Adâncul și ai arătat Pământ ferm, tot așa dezvălue și nouă acum Pământul ca să nu pierim." Toată realizarea lui Magnum Opus^glosartrad. hermetic e cuprinsă în ea. Compară cu ce spune Ponsoye^sursa, despre Pământul Graalului, care e o Piatră, care e un Verb... Putem admite ca acel care a găsit asemenea rugăciune (fie de-a-gata, ca incantațiune, în

organizațiile rosicruciene) să fi putut lua în serios hale de mașini, din a doua parte a cărții...? Și sunt multe lucruri tot așa de interesante. Aș vrea să cetim împreună părțile cele mai importante ale cărții. I-am scris acum și doamnei Neacșu. Transmite salutări afectuoase tuturor prietenilor noștri, și respectuoase sărutări de mâini doamnei Mihăescu.

Cu toată prietenia.

V. Lovinescu

Folticeni · 3 Septembrie, 1962

Dragă prietene,

Am primit scrisoarea matale pe care am citit-o cu mult interes. E curios că noi care avem preocupări metafizice autentice, adică lucruri care aparțin hotărât exaltațiunei, simțim în acelaș timp și în aceeași măsură nevoia de baza substanțială, constituită în general de ambianța copilăriei și de țesutul cosmic în interferența căriua s-a strecurat partea noastră prakritiană^glosartrad.. Vezi cum în mod spontan și fără deliberare reactualizăm în noi cuplul primordial, care, până la găsirea Doctrinei Tradiționale, era inextricabil amestecat. Și Alchimiștii spun că cea dintâi și cea mai grea din operații este Separațiunea^glosarsursa, adică determinarea netă a unui pol pozitiv și a unui pol negativ în noi care organizează, odată determinați, în mod armonic și hierarhic elementele purușiene^glosar și pracritiene^trad. din noi, în câmpuri de forțe cosmice. E însăși definiția lui Magnum Opus: Opus hierarchicum et catholicum^trad..

Ceeace admir fără rezervă în Platon e partea metafizică a lui și mai ales miturile. Acestea din urmă nu erau ale lui probabil, ci aparțineau tradiției în care se integra. A propos, cred că am descoperit în Iliada, o aluzie discretă dar capitală la^sursa

mitul Cavernei^glosar, și care situează tot sensul tradițional al poemelor homerice. Te întorci înaintea mea la București. N-ai putea citi până atunci, Les Mythes d’Homer^sursatrad. a lui Buffière? Am putea discuta mai bine apoi. Revenind la Platon, raționamentele lui mă entuziasmează mult mai puțin, mai ales după 2300 de ani de isprăvi dialectice... Dar, mă întreb, n-am putea spune de Platon ce spuneam de Bacon și de preocupările lui științifice: dialectica fiind o posibilitate de manifestare a actualului ciclu, nu trebuia lansată de un mare inițiat, care să-i atenueze virulența, în măsura posibilului? Trebue să citesc "Sofistul"^sursa ca să pot vedea mai bine problema.

Doamna Neacșu e la Folticeni de câteva zile, destul de slăbită. Am văzut-o de câteva ori; i-am citit scrisoarea matale care a interesat-o. Citește și citim împreună pe Lossky^sursa.

Cu cea mai vie afecțiune aștept revederea; transmite-i și lui Radu când îl vei vedea sentimentele mele cele mai bune.

V. Lovinescu

P.S. Ceva folk-lore^trad.?

Folticeni · 24.VI.1964

Dragă prietene,

Am primit amândouă mesagiile din partea matale, ambele foarte bine venite și pentru care îți mulțumesc.

Decând am venit, am avut o serie de preocupări mărunte dar absorbante, din care caut să mă rup prin plimbări în jurul orașului, din ce în ce mai exaltante, o constat cu plăcere.

O vizitez deseori pe Dudu; ea odihnește într-o liniște de veacuri, în mijlocul unor orizonturi de tăceri, din dealuri, din lacuri, din munți. În zilele excepțional de limpezi, se vede un vârf al Ceahlăului^glosar, chiar dela mormântul ei, mascat, ca de o cuvertură exterioară, de Pleșul, la poalele căruia sunt Mânăstirea

Neamț, Cetatea și Mân. Râșca. Spre Nord dealurile Bucovinei.

Am iubit fără rezervă poezia ce mi-ai trimis, cu succesiunea ei de integrațiuni, până la imobilitatea finală.

Mi-e foarte dor de întâlnirile noastre; transmite lui Radu, dnei Doctor și familiei matale salutările și afecțiunea mea.

Sunt din ce în ce mai convins că cercetările asupra lui Shakespeare, au mult mai mare importanță decât o credeam la început. Ceiace-mi comunici despre ultimele două sonete^sursa, confirmă tot ce presupuneam despre romanul lui Meyrink. Asta trebue să ne facă să continuăm cercetările. Când mă întorc la București, o să trebuiască să-ți traduc sau să-ți rezum romanul lui Meyrink, chiar dacă ar dura câteva luni. E necesar să ai toate elementele în mână.

Cu toată afecțiunea,

V. Lovinescu

Folticeni · 1 August, 1964

Dragă prietene,

Am primit scrisoarea matale care mi-a făcut cea mai mare plăcere, ca toate scrisorile, întotdeauna. În adevăr te-am așteptat prin Iulie. Deși spui că timpul urât n-ar fi fost un impediment, totuși îți vorbesc en connaissance de cause^trad.: Folticenii e sinistru pe timp urât. Pe de altă parte, zugrăvirea și reparațiunea camerelor a durat aproape o lună. Acuma, s-a terminat, slavă Domnului! Pot să primesc musafiri.

Deocamdată, nu cred să pot veni la București. Poate, prin Septembrie. Trebue să mă gândesc serios să găsesc ceva. Situația devine intolerabilă și nu mai poate dura. Crezi că după 23 August^sursa s-ar mări șansele în acest sens?

Cartea lui George Ashe^sursa e interesantă. Analogia între cei doi balauri roș și alb și cele două roze e evidentă. Mă gândesc la o studiere mai aprofundată, a dramelor istorice ale lui Shakespeare, în sensul că ar constitui o explicitare a ciclului Arturian. Enigmaticul King John^sursatrad. și mai enigmatica lui situare în cronologia pieselor lui Sh. pare un avertisment pentru acei care au l’inteletti sani^sursatrad..

Cu privire la analogia între Aum și Allah^sursa, după câte mi-amintesc eu ar consta în faptul că amândoi termenii sacri se reduc la trei membre (în arabă ALLH), în inițială identică și în caracterul "muribund" al literelor finale, care permite recitatorului să simtă Universalul sau chiar Supremul.

Foarte interesant ceiace-mi spui despre descoperirile din Turcia. Am văzut o reproducere a unei lespezi de mormânt pusă de Ștefan cel Mare pe mormântul unei rude. Finalul sună: "a fost făcută de mistr Ian^trad.". Interesant nu-i așa? Cum s-o fi zicând în slavonă meșter?

Salutări tuturor prietenilor. Te îmbrățișez cu toată afecțiunea.

V.L.

Folticeni, · 16 Iulie, 1965

Dragă prietene,

Am primit cu multă plăcere ultimele dumitale mesagii pentru care îți mulțumesc. Eu am sfârșit de citit a doua oară "Études^trad." 1959-60 și primele numere din 1965. Îți aduci aminte desigur, de cartea lui Ponsoye "L’Islam et le Graal^trad.". Am găsit în anii 1959-60, cinci articole a unui domn René Mutel de care nu am auzit niciodată, în care atacă virulent cartea lui Ponsoye; atacuri de multe ori violente și nedrepte dar uneori pertinente. E un atac deghizat și contra lui Vâlsan, la care, poate-ți aduci aminte, Ponsoye se referă când vorbește de^sursa

elementele Islamice ale Graalului. Nu știu ce s-a întâmplat, dar în nr. Mai-Iunie 1960, apare o scrisoare a lui Ponsoye: Réponse à M. René Mutel^trad. în care sunt răspunsuri juste dar multe chestiuni rămân neclare. Oricum, în numărul viitor se citește o notă a Direcției: "Nous informons nos lecteurs qu’à partir de ce jour^trad., Jean Reyor (M. Marcel Clavelle^sursa [adică Redactorul Șef responsabil]) ne fait plus partie de la rédaction des "Etudes Traditionnelles". Par conséquent, toutes correspondances et manuscrits doivent être adressés à M. Paul Chacornac Directeur de la revue. Și imediat, în 1960, apare din nou Vâlsan în revistă, ba chiar ca Redactor Șef după cum știi.

După cum vezi, spre sfârșitul Vremurilor, Tradiția își are și ea tribulațiunile și peripețiile ei.

Mai e de relevat un articol frumos al lui Luc Benoist^sursa: L’Alchimie ou la Nature sauvée^trad. din care-ți extrag următoarele: "Sans doute, la physique moderne réalise des transmutations^trad.. Mais à l’opposé de l’alchimie, ces mutations sont des amoindrissements qui "dégradent" la matière et l’énergie, qui lui font descendre l’échelle des métaux. L’efficacité véritable de l’alchimie devrait plutôt être comparée à la mystérieuse puissance des végétaux qui, sous l’influence du feu solaire, transforme la matière terrestre et les minéraux qui la forment en éléments assimilables et vivants" și aici o notă: "D’après les travaux récents d’un agronome^trad. d’Europe Centrale, il semble que chaque plante ait la propriété d’extraire et de concentrer dans son humus ambiant et ses racines un métal bien déterminé, l’or étant, dans ce cas, capté par le maïs". Ce justificare pentru noi românii, mămăligari impenitenți, ce instinct just (revelând o calificare inițiatică autentică) și ce încurajare pentru a continua! Așadar să fim mămăligari!

Mai e un admirabil articol a lui Schuon despre "La métaphysique de la Nature Vierge^trad.", unde vorbește de animalele Totem ca fiind corespunzătoare oarecum cu Îngerul Păzitor.

Un "Commentaire succinct de la "Table d’émeraude^sursatrad." de Burckhardt", remarcabil, în care, vorbind de chestiunea atât de obscură a Materiei Prime^glosar, "Nous trouvons la réponse à^trad.

cette question, que la plupart des alchimistes^trad. ne donnent que par énigmes, dans le célèbre Dialogue du roi Khâlid avec le sage M: "Cette chose (ou matière) - dit M. au roi - s’extrait de toi-même et c’est pour être sa minière que tu existes (haec res a te extrahitur, cujus minera tu existis^sursatrad.)". Admirabil!

În 1965 a început traducerea unui important text taoist: "Le Traité de la Fleur d’Or du Suprême Un^sursatrad.".

Voi ce mai faceți? Vă salut afectuos, sărutări de mâini respectuoase doamnei Mihăescu. Ce mai face doamna Doctor?

V. Lovinescu

1966

Dragă prietene,

Am primit, la timpul lor și ziarele și interesanta matale scrisoare. Ceiace-mi spui la capitolul "nebunie" e extrem de interesant, și, si fata sinant,^trad. utilizabil într-un eventual studiu al meu, care, fie zis în treacăt, nu se mișcă din cauze divergente; imensitatea subiectului și vitregia împrejurărilor.

Mă gândesc, într-un asemenea studiu, ar trebui adăugat și cazul melancoliei, care și în medicina profană e un caz extrem al nebuniei. Pour une fois,^trad. cred că psihopatologia modernă are dreptate, dar concluziile sunt exact contrarii: melancolia, la spitalul Central^sursa e un caz extrem al nebuniei: deci, e cazul extrem și al înțelepciunei. E punctul unde veghează Hyperion^glosar și geniul morții^sursa.

Aici timpul e excepțional de frumos, mult mai frumos decât acum o lună și jumătate. Ce plimbări am fi putut face! Oricum, venirea matale, a fost o mare plăcere pentru mine și Stella^sursa, scăzută doar prin faptul că nu ai putut s-o guști mai mult.

Biserica din Dolhești^sursa, deși restaurată, e impresionantă, prin prezența reală, la dreapta și la stânga pronaosului: tatăl hatmanului Șendrea și soția lui, sora lui Ștefan cel Mare, în morminte de epocă. Sunt și resturi de pictură.

Transmite respectuoase sărutări de mâini dnei Mihăescu

și deasemenea salutări afectuoase. Aștept cu plăcere revederea cu toți. Salutări dela Stella.

Cu toată prietenia

V. Lovinescu

Fălticeni, · 17 Octombrie, 1966

Îți mulțumesc pentru amândouă scrisorile pe care le-am primit, fiecare, la timpul lor.

Înainte de toate, să te felicit pentru poezii care mi s-au părut de prima ordine. Îmi lămurești un lucru care de mult era în mine, anume caracterul de partide de șah a artei lui Klee^sursa. Dar este mult de spus despre asta, și vom mai vorbi. Deasemenea, despre expedițiile galice; sunt de acord cu două aperçu-uri^trad. ale matale: primul acel de questă^trad. a expedițiilor. Al doilea, acel de posibilă revoltă a cavalerilor contra autorității sacerdotale. În istorie, mai sunt și alte expediții ale Galilor de care Markale nu vorbește^sursa, anume acelea în Dacia; probabil sunt cele mai importante. E remarcabil faptul ce mi-l relatezi în legătură cu Kălimanii și cu Omul lor. Guénon îmi spunea că e foarte important^sursa când acelaș nume e dat și unui munte și unei ființe. În privința asta noi Românii suntem dăruiți excepțional: Kăliman-Om, nume de Taur în Moldova și de om, Karaiman-Omul, Negoiul, Moldoveanul^sursa, etc. Sulful roș^glosartrad. e o substanță rară, în chimie, ca și în Alchimie?

Pe aici timpul e admirabil cu o transparență de mister uimitoare, pe toate dealurile din jurul orășelului. Cred că vom fi la București ca de obicei. Ce mai fac prietenii noștri? Transmite-le afectuoase salutări, precum și respectuoase sărutări de mână doamnei Mihăescu. Salutări prietenești dela Stella.

V. Lovinescu

Folticeni, · 23 Iulie, 1967

Dragă prietene,

M-am instalat în sfârșit în viața folticineană. N-a fost chiar așa ușor. Am avut o serie de călduri cari mă fac să-mi închipuesc ce-ați avut de pătimit la București. Eu demarez foarte greu cu scrisul. Traversez o perioadă de sterilitate. Aș vrea să mă apuc de Miorița^glosar și de Meșterul Manole^sursa, dar n-am ce-mi trebue pentru a formula o doctrină mai amplă asupra Sacrificiului; îmi lipsește "Instant et Cause^sursatrad." de Lilian Silburn, dar, evident nu o poți găsi la Biblioteca Raională Folticeni.

Am primit ultimele matale mesagii și-ți mulțumesc. Ce mai faci și ce mai faceți?

Mi-aduc aminte cu plăcere de adunările noastre din București. Am impresia că s-a elaborat ceva foarte important, că s-a actualizat o vână de apă vie, foarte prețioasă, care a fost până acum ascunsă. Dea Dumnezeu să fie un signe des temps!^trad.

Am găsit un basm, "Nucul de Aur"^sursa, în care Făt-Frumos^glosar se sue pe Arborele Vieții^glosar timp de trei ani până ajunge la crengi. În vârf erau trei zâne. Până la sfârșit o aduce (pe una) pe pământ și pe locul casei lui își face un palat care se învârtea după soare, pe un picior de găină. Cum Găina e un simbol atlant (Pleiadele^glosar) s-ar putea să arate basmul întemeierea tradiției atlante, ieșită din Tradiția Primordială^glosar (Nucul de Aur).

Eu și Stella te așteptăm cu mare plăcere și nerăbdare; ne comunici data venirii. Salutări cordiale tuturor prietenilor, fiecărora în parte.

Cu toată afecțiunea.

V. Lovinescu

Folticeni, · 11 August, 1967

Dragă prietene,

Am primit toate scrisorile și mesagiile ce mi le-ai trimis

și-ți mulțumesc mult pentru ele. Eu mi-am reluat lucrul, și așa zisa transcriere e în realitate o nouă creație, mai grea decât cea dintâi. Îmi dau seama, cu oarecare descurajare dar și cu înminunare, că asemenea subiecte sunt inepuizabile și că tratarea lor va fi totdeauna neperfectă. Acum "copiez" pe Harap-Alb^glosarsursa, și-mi ies în cale tot atâtea dihănii și aventuri ca și eroului meu. E curios că munca asta în acelaș timp îmi dă lumină intelectuală, dar totodată și contradictor, mă sensibilizează, mă excită nervos, îmi dă une sensibilité d’écorché^trad..

Îți mulțumesc deasemenea pentru prețioasele aperçu^trad.-uri asupra tainelor țării noastre. Le vom discuta pe larg și cu folos când vei veni. Eu și cu Stella te așteptăm cu toată dragostea.

Mă întristează cele ce-mi spui despre doamna Doctor. Dacă poți, spune-i că mă gândesc mereu și cu toată solicitudinea la ea.

Te salut afectuos.

V. Lovinescu

Folticeni · 11 Octombrie, 1967

Dragă prietene,

Am primit toate comunicările matale. Îți mulțumesc pentru lucrurile bune și interesante ce mi le comunici. Ce mai fac prietenii noștri? Eu mă ocup acum cu câteva snoave de-a lui Creangă^sursa. Cu cât mă adâncesc în el, cu atât personajul și opera lui par mai enigmatice și mai stranii. Va trece vreme, până când vom avea lumini definitive asupra lor. Probabil spre sfârșitul ciclului.

Iată o nouă enigmă. În "Moș Nichifor Coțcariul"^sursa, la început, Creangă pomenește de niște străbunici de-ai lui, Dediu și Ciubuc Clopotarul, personagii perfect reale ce-au trăit spre sfârșitul sec. XVIII (vezi "Amintirile"); la cumătria lui moș Dediu "a fost cumătru mare Ciubăr-Vodă". Tot așa putea spune că cumătru mare a fost Verde Împărat^glosartrad.! Moș Dediu i-a dăruit 49 (7 x 7) de mioare, "oacheșe de un ochi" adică fiecare din ele fiind Yin-Yang^glosar. Ce mai zici de asta? De

Ciubăr-Vodă, care apare între oameni reali, pe la sfârșitul sec. XVIII, care apare în "Despot-Vodă" a lui Alecsandri, deci între 1558-1561, iar Grigore Ureche îl arată domnind două luni în 1448^sursa; este identificat cu un Csupor trimis de Iancu Corvin (!) cu oaste ca sprijin cumnatului său Petru al II. Ce zici de această "funcțiune" perpetuă, cu aparență de nebunie și tribulație ca și King Lear^sursa?

Acestea, în tradiții mai mult literare. Dar Ciubăr-Vodă există realmente și ca figură populară. Stella își amintește, cum, copil, se juca cu băieții de-a Ciubăr-Vodă.

Iată ce te rog: poți să-mi faci marele serviciu să treci pe la Institutul de Folclor^sursa, să vezi ce știu acolo de Ciubăr-Vodă? Mi-ai da cel mai mare ajutor. Ți-l cer pentrucă asta mă oprește în redactarea studiului.

Cu multe mulțumiri și salutări afectuoase din partea mea și a Stellei.

V. Lovinescu

Folticeni, · 8 August, 1968

Dragă prietene,

Am primit scrisorile matale - ca și celelalte mesagii, pentru care-ți mulțumesc, dar care m-au dezolat prin fatalitățile lor. Tragedia nu mai este interioară, dar nu-și pierde drepturile prin aceasta... Se răzbună în afară, așa că nenorocitul care moare în accident de automobil, prin analogia în sens invers, are o cardiogramă interioară mijlocie... Și cum ai dreptate! Ce călătorie postumă are!... Cu atât trebue mai mult ajutat de cei ce supraviețuiesc. Și aici, un bun prieten al meu, prins cu totul de lumea aceasta, a căzut trăsnit în stradă de ruperea coronarienei. A trebuit să suport la înmormântare, reflexiile rudelor și ale prietenilor, care se felicitau și îl felicitau pentru moartea asta "frumoasă".

Foarte interesante palinodiile^glosartrad. lui Dumézil^sursa. Mă întreb dacă nu are într-o măsură dreptate, cu diviziunea ternară a castelor, casta șudrelor^trad. nefiind decât un depozit rezidual al celorlalte trei, iar paria un reziduu al reziduurilor. Triunghiul

devine romb prin proecțiunea punctului de vârf în apele inferioare (cf. "La Grande Triade^sursatrad.").

Îmi pare bine de veștile bune pe care mi le dai despre Crisi. Să dea Dumnezeu să continue tot așa!

Eu sunt într-o perioadă de uscăciune. Aproape nu mai pot scrie nimic. Să sperăm că e trecător.

Transmite-i lui Radu salutările mele afectuoase și că aștept cu mult interes lectura piesei lui. Stella îți trimite cele mai vii salutări; amândoi îți așteptăm venirea cu multă bucurie. Respectuoase salutări doamnei Mihăescu.

Fii bun și transmite doamnei Doctor biletul alăturat.

Cu toată dragostea

V. Lovinescu

Folticeni · 21 Octombrie, 1968

Dragă prietene,

Îți mulțumesc din toată inima pentru scrisoarea pe care mi-ai trimis-o, cerându-ți în acelaș timp scuze pentru întârzierea pusă în răspuns; nici măcar nu pot spune că am fost prea ocupat. Dar, cel puțin aparent, o toropeală, străbătută, nu rareori de aperçu-uri, chiar de străfulgerări care mă miră chiar, prin contrast.

Am scris profesorului Manny^sursa, ca să-i mulțumesc pentru informațiile date și pentru revistă. Cu această ocazie, după cererea lui, i-am scris părerea mea asupra imaginilor din criptele tourangele, reproduse în buletin și pe care le-ai văzut. Răspunsul s-a întins fără să vrea la 8 pagini de coală, și-au mai rămas atâtea de spus! Esențial, e incontestabil că este vorba de Omul Universal^glosar, cu însemnele și atributele puterii cheilor de a lega și deslega, de-a distribui viața și moartea. Îmi pare rău de graba de a-i răspunde (și acolo întârziasem!), nu am putut face o copie după scrisoare. Avea proporții de studiu.

Ambianța bourului mă asaltează^sursa. Poate e cauza principală a toropelii mele. Aștept să iasă din ceața lui și să-și spue o parte din taină - și pentru asta trebue să tac eu. Căci e incontestabil că panglica stilizată ce-i iese

din bot, e expirul unui abur ce-l învălue, o secțiune într-o sferă vibratorie, el fiind centru. Avem primele două elemente, în ordinea lor de producțiune, mugetul expirând fiind Etherul-sunet^trad., și Aerul care prin expansiunea lui omogenă și isotopă, e canavaua pe care se desemnează stema țării. Limba scoasă a Bourului arată că expiră la sfârșitul vânătoarei. Mă întreb care altă țară are ca stemă-pantacol^trad. o scenă de nirvi-Kalpa-samadhi^glosartrad.! Ce subliniere în acest horoscop care este stema de întemeiere a unei țări a destinului ei sacrificial!

O curiozitate: în gravura din buletinul primit din Franța, deasupra omului, se află, dacă mai ții minte, printre altele monograma lui Christ IHS^trad. și un [Fig. — semn mic în rând: litera A cu un V înscris sub vârf (monograma M-A)] care însumează primele două litere din MARIA, scrise pe verticală, de jos în sus. M-am întrebat de ce linia de la A care trebuie să fie orizontală, are forma unui V semănând și paralelă în elementele ei cu intermediarul dela M.

Ți-aduci aminte, că în "Le Roi du Monde", Guénon reproducea unele din hieroglife din Mânăstirea Carmilor din Loudun^sursa, care este aproape de Chinon, în care se găsește începutul lui AVMaria, și firește, și mai ales monosilabul sacru AVM^trad.. Or, în semnul din revistă, semnul se găsește mai riguros, în numele MAria: de jos în sus MA(ria), de sus în jos, prin analogie inversă, linia de la A - devenită V, permite lectura AVM.

Monograma AVM desenată de autor: două bare verticale între care se încrucișează două V-uri — un M cu un V răsturnat suprapus. Citită de jos în sus dă MA(ria), de sus în jos, prin analogie inversă, AVM: AUM, monosilaba sacră, ascunsă în numele Fecioarei (cf. Guénon, Le Roi du Monde, și graffitele de la Loudun).

Te rog transmite dnei Mihăescu, respectuoase sărutări de mână; cele mai calde gânduri dnei Doctor; deasemenea și celorlalți prieteni. Radu a adus vreo carte interesantă?

Te îmbrățișez cu toată afecțiunea,

V. Lovinescu

10.12.68

Dragă prietene,

Am întârziat atât să-ți scriu că aproape mi-am pierdut dreptul la indulgență. Te rog să înțelegi starea mea parturi

entă; or e numai o iluzie? Dar mă simt la punctul de interferență a unor lucruri stranii care se învălmășesc în mine fără măcar să catadicsească să-și desvălue identitatea. În orice caz, pot să te asigur că este tot ce poate fi mai dezagreabil și depresiv. Rătăcesc după bourul alb^glosar, tot așa de evident dar tot așa de insezisabil ca și piciorul curcubeului. În general, se oprește pe culmea dealului, la orizont; te apropii de el, ești la câțiva pași de el, și când pui piciorul pe locul unde incontestabil se află, dintr-o săritură e pe culmea dealului din față. Are rafinamentul de cruzime să nu dispară niciodată. Când te oprești, stă și el și își întoarce capul pe gâtul lui de lebădă androgină. Numai Dragoș l-a putut prinde^sursa, pentrucă l-a putut îngrămădi într-un loc unde nu este timp și spațiu, odată ca niciodată. Dar cine poate imita vânătoarea lui Dragoș! În realitate, trebue să fi fost o vânătoare imobilă, privită cu ochi nocturni de cucuvea.

Cum spui, stema dela Putna e un Sri Yantra^glosartrad. inepuizabil. E remarcabilă observația dtale că panglica ce iese din gura bourului poate fi și râul Moldova, dar o Moldovă constituită din balele bourului expirând. Încă ceva: purtată pe piept cum trebue, sau deasupra intrării dela Putna, stema are o axă care nu este orizontală ci verticală, Zenit-Nadir, Nord-Sud. Dacă ținem seama de acest fapt esențial, observăm că Moldova din stemă, curge în sus contraveniind tuturor legilor gravitaționale. Ce poate însemna asta decât că e vorba de Ganga^glosar,^trad. de Moldova cerească; că reprezintă un proces de rezorbire, parcurgerea inversă a Iordanului de care vorbesc gnosticii^sursa. Panglica-râu, care e în acelaș timp sunet, abur și bală atinge urechea bourului cu un singur punct. Guénon observa că urechea are o conformație care reamintește schema monosilabului sacru AVM și că "cela touche aux plus profondes mystères cosmologiques^trad.". Punctul de atingere a Moldovei cu urechea e para-bindu^glosartrad., e litera finală M a monosilabului. Deci o ratașare^glosar directă la Tradiția Primordială, ca și gâtul de lebădă. În registrele inferioare, dincoace de râu, în lumea exterioară, Roza, Vajra^glosartrad. sub formă de dublă-cruce și dublu-crin, Sfântul Imperiu și regalitatea franceză, într-o poziție de totală subordonare și dependență.

Dacă pentru motivele spuse, considerăm cursul râului Moldova în sensul lui invers, de pildă, depe podul Bogata, avem la dreapta Biserica Albă, simbol solar și sacerdotal, la stânga Borta lui Hârjab cu caracterul ei evident cosmologic și hermetic.

Sunt de acord că vasul de sub bot e Graalul, dar nu bourul soarbe din el; din contra, îl umple cu balele lui divine. El se contemplă în oglinda ieșită din propria lui substanță și e singurul caz când narcisismul e permis și autentic; cu alte cuvinte, stema e o reprezentare heraldică a lui Eheieh Asher-Eheieh^trad., Eu sunt cel ce sunt. Asta îmi reamintește pe Galaad^glosarsursa care contemplă interiorul vasului divin și moare și e prodigios că stema de întemeiere a unei națiuni, rezumându-i destinul și misiunea e o scenă de nirvikalpasamadhi^trad.!

Acum, uită-te bine la cupă. Nu are, proectat în plan, un fel de mâner-toartă, rotunjit la capăt, ținându-se de cupă prin niște clenciuri? Și mă întreb: e o cupă, sau o ceașcă? (csupor^trad.). Nu e în realitate un ciubăr? Cum un simbol autentic e foarte realist la punctul lui de plecare, e natural ca la botul unui bou să fie un ciubăr.

Maria de Mangop are swastici^glosarsursa nu numai la gât ci și pe bolta cerească ce o învălue. Poate fi vorba de o reînsumare a centrului bizantin, în origina lui, o urcare în sens invers, după ce Imperiul de Răsărit și-a încheiat ciclul. Se va remanifesta ca Ierusalim Ceresc^glosarsursa: dovada e forma unică a swasticei. Centrul e constituit de un pătrat, secțiune transversală^glosar a Ierusalimului Ceresc, mai ales dacă ținem seama de tradiția populară care prezice că o parte a Ierusalimului Ceresc se va coborî în Moldova.

Svastica de pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop (Putna, 1477), desenată de autor: brațe frânte, așezate oblic, cu pătratul central plin — «secțiunea transversală a Ierusalimului Ceresc» — și un mic triunghi la capătul unui braț.

Observă că Maria Doamna poartă ca cercei ochiul divin. Eu voi fi în București peste câteva zile. Te îmbrățișez. Salută te rog pe ceilalți prieteni, pe dna Doctor.

V. Lovinescu