Scrisorile din anii 1981–1984

Scrisorile din anii 1981–1984

Folticeni · 26. I. 81

Dragă Roxana,

Nu știu cum ți-ai petrecut vacanța de iarnă. N-am dreptul să te-ntreb. Ignoranța mea e sancțiunea tăcerii mele. Ce e tăcerea în momentul de față?

Un profan ar vorbi (și cu bună dreptate din perspectiva lui) de depresiune și melancolie^glosar. Sper că, cu îndurarea Celui de Sus să fie Negrul Alchimic^glosar, care-l colora și pe Negru-Vodă^sursa. Scheletul se despoae de superfluitățile lui carnale, rămânând schema lui indestructibilă, geometrie sacră.

Fătul se despoae de placenta lui, așa de căutată de vrăjitorii negri^sursa. Ași vrea să vomitez toate toxinele mele, odată cu ea.

Ce ființă, ce entitate nouă se va folosi de vechiul schelet?

Am iluminat brăduțul hyperborean^glosar trimis de tine^sursa, argintiu precum cornul lunii, așa cum l-am văzut odată, când mă întorceam dela tine, barcă gata să se scufunde, numai prin faptul că-mi așezam privirea pe ea; pe marea imaculată a cerului. Și acesta a fost mesajul cel mai rar pe care l-am primit de Anul Nou. Acum, zace demontat ca un reziduu al Arborelui Lumii^glosar. Dar momentul de apogeu din cariera lui este un moment de eternitate, care rezoarbe și magnifică traectoria lui, începutul și sfârșitul lui, Pură sfâșiere!

Mă gândesc că acel corn al lunii este o barcă dar și un arc. Când pui săgeata în coarda lui și-o atragi spre inima ta, luna crește ca un cerc perfect până când este plină. Săgeata își atinge ținta și luna începe să scadă. Cârmaciul navei e un barcaș ca și restul echipajului. E Săgetătorul care țintește ianua coeli^glosartrad., la solstițiul de iarnă și e curios că Săgetătorul, precede imediat zodia Capricornului^glosar, a Caprei cerești, unde se află tăinuit punctul unde timpul se oprește o clipă în pragul Porții cerești. Dacă am avea îndrăsneala și prezența de spirit să sărim din barcă în clipa aceia!

Ne-așteaptă Eternitatea în dosul pragului, Eternitatea ce se dobândește nu prin adițiune ci prin sustragere, prin scădere și ștergere. E un regressum in utero^glosartrad., dar într-o materie cerească. După regresul în uter carnal, pământesc, formând amândouă o sferă perfectă, trebue să găsim punctul pe unde ne putem strecura, transvaza din unul în altul și acesta nu poate fi decât centrul sferii sau îndepărtata, evanescenta ei periferie:

"Si tu veux voir des prodiges^vers. et contempler des "merveilles, ne t’inquiète pas de la distance des "montagnes, ni de l’éloignement des rivières".

Distanța este o determinațiune negativă și duce la integrare.

Am văzut la televizor "Cum vă place" de Shakespeare^sursa, văzută deja cu tine acum 20 de ani!

Ce părere ai? Mi-a scris Florin o scrisoare și aș vrea să-i răspund știind și părerea ta.

«salām ʿalaykum yā Rūksānā» (سلام عليكم يا روكسانا) — „Pace ție, Roxana” (ar.; literal „pace vouă, o, Roxana”), și semnătura «Ilu» (إلو), numele de alint al autorului scris cu litere arabe.

P. S. Terminasem scrisoarea, când, ridicându-mi privirea, am văzut lângă cocorul depe pliantul meu și cocorul trimis de tine, tăiat în metalul negru al indistincțiunii. Din Arborele vieții se exaltează, își ia zborul sattwa^glosartrad. .

A fost pentru mine un Upaguru^glosartrad..

Coarda de argint^glosar unește cele două capete ale cornului Dianei^sursa transformându-l în arc. Ca să evertuăm coarda, trebue ca unul din capete să se împlânte adânc în inima noastră și celălalt să se înfigă în Tărie, în zenit^glosar. Atunci vibrează și asta e tot; înfige săgeata unde vrea.

Folticeni · 24. 2. 81

Draga mea prietenă,

Mă gândesc mult la tine mai ales în acest moment al anului, când se apropie 1 Martie^sursa; de ani de zile am fost împreună în această zi, când primăvara crapă ușa anului, așteptând să se deschidă la Echinox. Dar cine dintre noi știe s-o găsească?

În orice caz, ziua și noaptea fiind două jumătăți perfecte, realizează un Yin-Yang^glosartrad. în simbolismul anului, ceeace e un substitut de Eternitate. Se creează o dureroasă ruptură între om și cosmos, ruptură care e o stare crepusculară^glosar, Anul se rupe în două, sfâșiindu-ne.

Ce mai gândești și ce mai simți tu? Merge bine cu lectura? Momentul e bine ales pentru citirea lui "Le Roi du monde^sursa ". Lectura pe care o faceți are un caracter taumaturgic, incantatoriu, evocând swastika^glosartrad. din vârful oiștei lumii.

Am trecut o iarnă dură și admirabilă. Un adevărat climat hyperborean^trad.. Te obligă la interiorizare de n-ar fi decât faptul

că îți pui paltonul pe tine. Păcat că nu pot face plimbări, din cauza troenelor și a lunecușului. Mi-am plătit și eu tributul, luând câteva trânte.

Mai dă-mi vești dela tine. Sărut cei opt anișori ai lui Corvin.^sursa Își mai aduce aminte de mine?

«salām ʿalaykum yā Rūksānā» (سلام عليكم يا روكسانا) — „Pace ție, Roxana” (ar.; literal „pace vouă, o, Roxana”)

Folticeni · 27. 2. 81

Într-o mizeră tejghea am găsit într-un tragic exil această gâzuliță, prelungire autentică a swasticei cerești. Fii bună cu această gămălie de foc, bête à Bon Dieu^trad.. Are o schemă înaripată.

Ilu

7. 03. 81

Dragă prietene,^sursa

Cea dintâi datorie a mea este să-mi cer scuze pentru întârzierea mea la răspuns. E atât de mare încât trebue să-i dau o explicație patologică. Cred că fac o melancolie, din fericire cu rezistențe care sunt un fel de colac de salvare. Este o senzație de vid, în sensul sinistru al cuvântului, un fel de à quoi bon^trad.? care mă bântue.

Singurătatea spirituală, vitregia ambianței, una e să vorbești de ea, alta s-o pătimești. Cum poți să te transhumanar^glosartrad., după vorba lui Dante? Nici măcar nu este o vijelie ci prostrațiune.

Ți-aduci aminte de fraza lui Guénon^sursa despre "cette maussade fin de cycle"^trad. care e definiția cea mai metafizică a Apocalipsei?

Apocalipsa este terifică și insignifiantă. Asta ar fi definiția înspăimântătoarei și plicticoasei bolgii în care mă aflu. Aplicând aprecierea lui Guénon microcosmic^glosar ași putea

spune despre mine: "cette maussade fin de vie"^trad..

Citesc și recitesc cartea lui Robin.^sursa Guénon îmi apare ca o "formă a Vidului" (sunyamurti^glosartrad. ), un morfism al Zeroului metafizic. Accidentele individualității lui dispar nu prin luptă ci prin despuere, ca în ritualurile, în inițierea masonică. Lipitorile nu mai aveau ce suge, căci nu se pot hrăni cu vid și atleții iadului nu pot doborî ceva ce nu are consistență din punctul lor de vedere. Cât despre Verde-Împărat^glosar, Alkhidr^glosartrad., intervenția lui incomprehensibilă mi se pare o cheie a carierii Maestrului nostru. Comparația între un prinț și un ministru mi se pare o cheie majoră a misiunei lui Guénon. Îți mulțumesc pentru detaliile ce mi le dai asupra lui "Cum vă place" pe care și eu l-am văzut la T. V. Roza din India mi se pare evident un mesagiu rosicrucian - Rosalinda^sursa, roza din India, dar de care India e vorba? Pădurea în care se ascundea Robin Hood e Greenwood^glosarsursa, Pădurea Verde. Să fie o continuitate între funcțiunea lui Robin Hood și acea a lui Constanțiu Chlorul, Constanțiu cel Verde^sursa, tatăl lui Constantin cel Mare, guvernator al Britaniei, soțul Helenei (Sf. Helena a creștinismului) însumând astfel în rosicrucianism funcțiunea imperială, pe care a avut-o și Anglia dela Elisabeta deși sub o formă degenerată, dar cam asta e soarta inițierilor cosmologice; se umezesc în naturalism.

Robin Hood mi se pare, ca stăpân ce intervine excepțional al Greenwoodului ca o ipostază a lui Alkhidr. La rândul lui Greenwoodul englezesc mi se pare un substitut al miticei păduri a Ardenilor, unde rătăcește Jacques Melancolicul^sursa, care e Alkhidr! melancolic pentrucă pentru el "all the world is a stage"^trad., pe când cei din jur întemeiază hierogamii^glosar beatifice, iar lui Alkhidr, fericirea îi este interzisă pentrucă, altfel, s-ar înțepeni lumea. Și Hyperion^glosar e un melancolic^sursa, îndrăgostit de lună, mama nălucirilor, principala actriță "on the world stage"^trad..

Acuma, după Jacob Grimm, lui Carol cel Mare, Ogier le Danois este Ogier l’Ardenois^sursa. Or în Evul Mediu numele Danemarcei era Dania^trad., deseori înlocuit cu Dacia. Deaceia există inscripții de felul ăsta: rex Arthurus, rex Britannorum,^trad.

rex Gallorum, rex Dacorum.^trad.

Ideia imperială există și în cele două piese ce s-au dat la T. V. "Measure for measure"^sursa și "Romeo și Julia"^sursa. Ducele Vienei se ocultează și lasă lumea să-și facă mendrele. Allah guvernează acum lumea cu Numele lui de dissemblance^trad.,nu cu Numele lui de ressemblance, ca în epocile tradiționale. Deaceia acum încolțesc și înfloresc și florile binelui și "les fleurs du Mal"^trad., anarhic, până când Allah va izbucni, eschatologic, ca un vulcan.

S-ar părea că iar e vorba de Arthur și pe dreptate căci Sh. era englez. Dar, fără excluziune. Monarhul este ducele Vienei, capitala de secole a "Sfântului Imperiu Roman de națiune germanică"^sursa.

E vorba de reînverzirea (iarăși Verde-Împărat, Frederic^sursa) arborelui uscat al Imperiului. "Măsură pentru măsură" se joacă pe un podium^trad. pe care se strâng și se destind acțiunile și reacțiunile concordante. Shakespeare este le Bateleur^glosartrad., lama I din Tarot^glosar, Demiurgul^glosar distribuitor de Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte^sursa.

Capuleții și Montagii au existat realmente la Verona^sursa. Or, Verona era orașul cel mai ghibelin din Italia și Capuleții erau șefii partidului ghibelin, pe când Montagu-ii erau Ghelfi. Or, știi că luptele ghelfilor^glosar (partizanii papei) și ale ghibelinilor^glosar (imperiali) au umplut Evul Mediu. Și în China Taoiștii însuflețeau două societăți secrete aparent rivale, cuverturi care le serveau drept mască: Tien-ti-huei și Pa-lien-tsong^sursa. Asemănarea cu Europa medievală e izbitoare. Ghibelina Julia iubește pe ghelful Romeo. Se poate închipui asta tot printr-un simbol chinezesc fundamental.

Desen olograf al autorului: diagrama yin–yang (chin. tàijítú, „diagrama Marelui Pol”), cu inscripțiile «ghelfi» pe jumătatea albă și «ghibelini» pe jumătatea neagră; «Julia» (ghibelina) e punctul negru din jumătatea albă, iar «Romeo» (guelful) punctul alb din cea neagră — fiecare tabără poartă în sine sămânța celeilalte, iar rivalitatea aparentă ascunde complementaritatea (v. Guénon, La Grande Triade, cap. IV).

Aparentele rivalități se rezolvau prin moarte.

"Amor condusse noi ad una morte^vers.trad.", în acelaș mormânt se ocultează rivalitățile, implicită fiind renașterea lor, ca a Fenixului^glosar. Respectuoase sărutări de mâini dnei Mihăescu, duduei Silvia^sursa; vă îmbrățișez pe toți cu drag.

V. L.

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni · 29. 7. 81

Dragă Roxana,

Am primit o scrisoare dela Florin în care îmi spune că ai fost operată.^sursa Satisfacția că totul s-a terminat cu bine nu împiedică o mâhnire retroactivă. Ce rău îmi pare că nu te pot vedea! M-ar scoate din marasmul meu. Noroc că mai este și tandreța care suprimă Timpul și Spațiul

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.)

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni

Dragă Roxana,

Îți scriu în grabă, ca să găsești scrisoarea când te întorci dela mare. Poezia taoistă pe care ți-am trimis-o^sursa e un exemplu de creațiune prin fulgurațiune. Norii, cerul și celelalte sunt exemple de fulgerări; nu trebue să te pierzi în ele.

Aparența de continuitate a discontinuului se datorește limitațiunilor noastre individuale, care se proectează imaginar pe țesut. E exclusiv individuală, colaborând la nălucirea cosmică, la Maya^glosartrad. în aspectul ei limitativ.

În nu știu ce carte am găsit că inițierea accesibilă duce până la o limită, de unde inițiatul e înscris în cartea lui Seidna^glosartrad. Alkhidr^sursa. El e dispensatorul inițierii supreme.

Dragă prietenă, cu toată dorința mea, nu cred să pot veni la Putna... Sunt impedimente de tot felul. Viața e tristă...

Îți mulțumesc din toată inima pentru flaconul cu Katalin; cred că e mai bine să-l păstrezi la București, deoarece mai am două flacoane de Vitaiodurol. Îți mulțumesc deasemenea pentru rețeta de Diazepam. Am trei dela tine, am găsit una aici. În terapia cu Vitaiodurolul, trebue făcută vreo pauză? Stella își face continuu.

Imediat ce am primit scrisoarea ta, m-am dus pe Glimeia^glosar, la marginea Rădășenilor și am fumat țigara trimisă^sursa. Fumul se înălța până la "altarul cel mai presus de ceruri"^sursa dealungul unei axe care se actualiza prin ea însăși. Linia pură și unduioasă a fumului am redus-o la un fir de paianjen, pe care l-am integrat în mine, în loc să mă integrez eu în el, cum ar fi fost corect.

Mai multă geometrie, Roxana, e singurul frâu fermecat care potolește imaginația. Salutări cordiale lui Gri, tandrețe pentru Corvin, iar ție ...

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.)

8. 12. 81

Dragă prietene,

Evident, totul are un rost, deci și tăcerea, mai ales tăcerea, dar atunci fără știrea mea, fără voința mea; nu sunt atât de încrezut ca să mă imaginez distribuitor de tăcere. Dar suntem jucării în mâna Demiurgului. Ce știm noi în ce casă, din cele 64, suntem noi, pe tableta Șahului^sursa?

Nu ne știm numele măcar. E mult dacă simțim cu aproximație ce tendință în direcție trece cu plugul în noi. Șahul cuib de tangente...

Eu hibernez. Nici măcar plimbările mele obișnuite nu le mai pot face din cauza omătului.

"Aduceri aminte^vers.

M’or troeni cu drag".

Mă rog ca aceste aduceri aminte să se incorporze în Anamnesis^glosartrad..

A propos de Eminescu, n-am găsit nicăieri în biblioteca mea nici un poem "Cărțile"^sursa. De ce E (minescu) se gândește cu jale la Shakespeare? Dacă poemul nu-i prea lung, ași putea avea o copie după el?

Salutări afectuoase prietenilor și prietenelor; pe mata te îmbrățișez cu drag.

V. L.

P.S. Ași mai putea avea cartea lui Robin despre G.?^sursa

6. 01. 1982

Dragă prietene,

Îți mulțumesc pentru urările de Anul Nou, dintre care cea mai somptuoasă este poezia "Cărțile ", inedită pentru mine. La prima vedere, titlul n-are tangență cu conținutul, afară numai dacă e vorba de o "Liber Vitae^glosar"^sursa pe care poetul o răsfoiește sideral ("M-ai învățat ca lumea s-o citesc^vers.").

Ceea ce izbește mai întâi, e că Eminescu insistă asupra aspectului de tandrețe a lui Shakespeare ("gentle Shakespeare"^sursa), care după datele tradiționale precedă aspectul tragic. Și pentru că e vorba de un Demiurg, i se poate aplica dictonul sufi^glosar - "căci mizericordia Mea precedă Mânia Mea"^sursa, ceea ce arată cauzalitatea Mizericordiei în Manifestare.

Ceea ce este cauzal, materie primă în Shakespeare, este un suflu venit din insulele fericite, o boare elyseană, exprimată divin în începutul celei de-a 12-a nopți^sursa. Citez din memorie, căci n-am pe Shakespeare: ducele îndrăgostit spune: "melodia vine ca un suflu care trece peste un lan de violete luându-le parfumul". Mesajul celor 12 nopți ajunge la insula lui Prospero, care-l trimite înapoi sub forma de Miranda^sursa. Cred că aici e una din cheile lui Shakespeare, platonismul lui care se rezumă în mirare. Primul vers din sonetul lui Ben Jonson:

Sweet swan of Avon^vers.trad.

exprimă oglindirea pe apele inferioare a ideilor eterne. Miranda pretutindeni...

"Căci eu am trei izvoară^vers.

Din care toată mintea mi-o culeg".

Aici suntem în plină mitologie românească. În "creanga de aur", bătrânul profesor povestește^sursa întâlnirea lui cu bătrânul mag în "țara necunoscută": "Atunci la echinox m-am suit în muntele ascuns pe care contimporanii mei nu-l cunosc. Între vârtejuri de zloată am ajuns până la lăcașul său într-un loc unde trei izvoară saltă de sub piatră zbătându-se ca viperele înțelepciunii lui fără de moarte și murmurându-i numele într-o altă limbă decât cea schimbătoare a oamenilor. În adâncime lătra cățelul pământului."

Primul izvor e Shakespeare, al doilea un filosof cu care discută problema morții (Maiorescu?)^sursa, al treilea poate fi orice om de cultură. E cu totul altceva, "Un alt maestru care viu mă ține". Subordonarea e totală față de acela care cumpănește viața și moartea; e indicibil (ah, despre acela nici vorbă nu e, el e modest și foarte mare [ca punctul]). E înțelept chiar dacă tace, doarme sau spune la nebunii. Cele 3 lumi. E vorba de o înțelepciune existențială, inefabilă structural și organic (aparent grotescă): Și vezi pe acesta nu-l spun nimănuie/ nici el nu vrea să-l știe orișicine/ căci el vrea numai să-mi adoarmă în brață." Guru-ul^glosar interior din centrul ființei, vehiculat de o ființă umană vie. De acela și numai de acela, Eminescu are dreptul să spună: "Și decât tine (Shakespeare) mult mai mult mă-nvață". Un singur nume se impune: C.^sursa

Respectuoase sărutări de mâini d-nei Mihăescu, d-nei Silvia, salutări prietenilor și Roxanei.^sursa Pe dumneata te îmbrățișez.

Vasile Lovinescu

Folticeni · 17. 6. 82

Dragă Roxana,

Purtarea mea e mizerabilă dacă ar fi s-o formulez în cuvinte. Ea e exprimabilă prin intuiție: o masă enormă de lavă și cenușe, ca aceia care acopere Herculanum și Pompei^sursa. Tac pentrucă nu vreau să contaminez prieteni buni și dragi.

Îți mulțumesc pentru cărțile poștale ilustrate pe care mi le-ai trimis.

Ullyse săgetează pe pețitorii nevestei lui Penelopa^sursa. Nu știu dacă îți mai aduci aminte de acest episod final al Odyseii. Pe flancul și în afara cupei ce conține băutura de imortalitate, cavalerul Graalului^glosar stârpește pasiunile una câte una și global. Procedeul e ritual și se face bazându-se pe mișcarea circulară a luminei. Cupa e o hemisferă. Buza ei superioară e în realitate un ecuator al unei sfere a cărei jumătate superioară e invizibilă pentrucă e informală. E o ilustrare a doctrinei secțiunilor transversale^glosar. Prin această secțiune personagiile devin flăcări, pentrucă în punctele unde nodurile sensibile sunt intersectate de o secțiune transversală, țâșnește focul. Orice cupă chiar când nu are nimic în ea de ordin sensibil, conține licoarea de imortalitate: amrita^glosartrad. .

Licoarea de imortalitate în vasul nostru este Penelopa, care s-a păstrat virgină, cu toate asalturile pretendenților. Ullyse săgetează topindu-le, punctele nevralgice, gest care face din el un păstrător al Graalului.

Cealaltă carte postală, cu paftaua lui Negru-Vodă^sursa are un simbolism enigmatic. Probabil că orna cele două capete ale unei centuri, vizibile sau invizibile, nu are importanță. Or o centură e totdeauna un ecuator, buza cupei de mai sus. Entitatea cu cap de om poate fi o lebădă dar și un balaur cu capul solar emanând raze. Se recunosc două simbolisme: unul solar și unul polar^glosar, căci polul a fost în constelația Dragonului acum vreo patru mii de ani^sursa, ceiace ne duce deadreptul la Tradiția hyperboreană prelungită subteran până pe vremea lui Negru-Vodă, poate mai târziu. Castelul din pafta e prototipul Curții Vechi. Observă că sub cap e o cruciuliță metalică, până la întorsătura trupului balaurului + care e ierogliful lui Saturn^glosarsursa, Regentul Vârstei de Aur, deci și al Tradiției Primordiale^glosar. Îți mulțumesc pentru lucrurile trimise.

Sărutări lui Corvin.

A. Q.^sursa

Facsimil: prima pagină a scrisorii olografe a lui Vasile Lovinescu din 29 iunie 1982, către „Dragă prietene” (transcrisă mai jos), cu teoria apūrva-ei și a gestului; cuvântul «Qalamul^glosar» (de la ar. qalam, „Condeiul divin”) e subliniat de autor. Manuscrisul are, deasupra rândului, adăugirea «a lui» și o lecție nesigură «în [?] Ființa / dar și Neființa», unde tiparul dă «în Ființa dar și în Neființa».

29. 06. 82

Dragă prietene,

Trebue să-mi înțelegi dezolarea^sursa care e un nod complex format din interferențe și care acum a devenit păzitor al Pragului^glosartrad..

Apurva^glosartrad. este faza intermediară între cauză și efect. În noi, nu poate exista decât potențial. Odată gestul făcut, devine independent de noi și se propagă până la planul imediat cauzal al gestului. Până la urmă, ajunge la Cauza Primă a lui,

în Ființa dar și în Neființa. Deaceia, orice "gest" e metafizic; Intelectul trebue să-i dea o rezonanță care merge până la limitele Universului. Țin tocul în mână pentrucă acelaș gest îl face Dumnezeu cu Qalamul^trad. divin în mâna Sa a cărei palmă e scrijelată de Vortexul Sferic Universal^glosartrad.. În ea, vibrațiunile se "neantizează" după ce mai întâi se schematizează pe podișul ceresc.

Pe planul acesta ultim, fiecare gest, fiecare acțiune, vine cu zestrea ei (intenție, moment spațial și temporal) cu paraziții ei de care, pe cărările cerești, trebue să se desbare, până ajunge la fiorul pur, singura "formă" cu care se poate înscrie pe Cerul Empireu^glosartrad..

Deaceea, prin aceasta, gestul cel mai imbibat de moralitate devine metafizic. Trăim într-un plan de existență blestemat; ne-a rămas doar inițiativa și putința de a da o coloratură pozitivă oricărui gest de-al nostru.

Putem acționa asupra apurvei^trad., dar numai în starea ei de simplă potență în noi; odată liberată, se integrează Cauzei, de unde se întoarce răzbunătoare de cele mai multe ori, la origina ei, la responsabilul ei.

Poate fi însă îmblânzită printr-un gest ritualizat pozitiv, care îi diluează toxinele. Deaceea Guénon insistă asupra aspectului practic al Gestului^sursa. Trebue să transformi o stare de prostrațiune în alta de incubațiune. Or, prostrațiunea este substanța Infernului.

Deaceea nu trebue să dezesperăm.

Te așteptăm cu toată dragostea la Folticeni; nu concepem un an fără venirea matale. Respectuoase sărutări de mâini doamnei Mihăescu și duduii Silvia. Stella vă salută. Cu toată afecțiunea. Salutări tuturor prietenilor.

V. L.

Folticeni · 27. XI. 82

Dragă Roxana,

Îți mulțumim mult, eu și Stella pentru lucrurile trimise. Îmi pare bine de prietenia ta nouă cu Don Quijote.^sursa Cartea

e una din cele mai mari ale lumii, nu numai pe motive literare. Căci Don Quijote are dreptate dela început până la sfârșit. E o ultimă mărturie, un cântec de lebădă al Cavalerismului inițiatic, chiar și profan. De obicei, se spune că Fama Fraternitatis^trad. a lui Valentin Andreae este testamentul rosicrucianismului^sursa. Nu cred asta. Don Quijote și infolio^trad. shakesperian din 1617 sunt mult mai adânci și mai vaste testamente ale Rosa-Crucii^glosar.

Don Quijote e Cavalerul Tristei Figuri^glosarsursa. Or, asta mă face să mă gândesc la Tristan^sursa și la Melancholia lui Dürer^sursa, toate ieșite din miezul esoterismului. Îngerul arhitect din Melancholia ține în mână un compas. E deajuns să ni-l închipuim, peste o sută de ani ținând în mână un condei ca să avem istoria Cavalerului Tristei Figuri prin punctul pe I al calamului^sursa. Ar mai fi multe de spus; astfel că în piesa "Cum vă place" pe care am văzut-o împreună ("cum vă place", adică scurgerea iluziei universale, nălucirea cosmică) apare un singur personaj lucid, și deaceea melancolic, Jack Melancolicul și el cavaler al Tristei Figuri^sursa.

Cu afecțiune,

A.Q.^sursa

«al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» (الحمد لله وحده) — „Lauda [se cuvine] lui Dumnezeu, Celui Unul” (ar.)

Folticeni

Dragă Roxana,

Am primit ultima ta scrisoare și dacă nu ți-am răspuns imediat, cauza este că nu voiam să-ți transmit gustul de cenușă ce-l am în mine. Timpul trece, cerurile sunt închise... Așa că îmi creez insule de amintiri, în care timpul este suspendat, și în care peisajul joacă rolul preponderent, nu ființele umblătoare. Eram să scriu vii, dar un munte, un râu îndepărtat nu e mai viu decât un om? Ți-am spus dictonul taoist:

"Si vous voulez voir des prodiges et contempler des^vers.

"merveilles, ne vous inquiétez pas de la distance "des montagnes, ni de l’éloignement des rivières".

E doctrina lui "departe dar nu prea departe".^sursa Mă întreb dacă fraza nu trebue luată nu numai ca desemnând o dimensiune psihică, ci o realitate în cadrul unei geometrii pytagoriciene^sursa. A stinge direcțiile spațiului pe lacul de safir al Vidului...

Având în vedere că direcțiile spațiului sunt calitative, e firesc că, evertuate, capătă o tonalitate psihico-vitală, care ne stinge nu numai mental, conceptual, dar și existențial. Îți dai seama de importanța metodică a acestui fapt.

Revenind la luceferii^glosar noștri, iată ce-am mai găsit într-o carte de astrologie:

"În momentul apusului, moarte aparentă a discului "luminos, apare la orizontul occidental planeta "Venus, numită de Egipteni bennu^glosartrad., reprezentată de "Fenix, pasăre fabuloasă care "naște din flăcări".

Hyperion Fenixul^sursa... înțelegi urmările.

Îți trimit ție și alor tăi toată afecțiunea

«salām ʿalaykum» (سلام عليكم) — „Pace vouă” (ar.)

12. 06.1983

Dragă prietene,^*

Am primit cu cea mai vie plăcere și interes rozariul de Sonete^sursa. Căci numele de rozariu e foarte adecvat: sonetele matale sunt incantațiuni, chiar în sensul tehnic al cuvântului; rozariul musulman are 99 de sonete^trad..

Ceea ce m-a frapat în jerba matale de poezii este concomitența de rigoare și de suavitate. Cum spunea Theseu în"Visul unei Nopți de Vară"^sursa: "pana poetului dă formă lucrurilor neștiute și lăcaș și nume eterului". Indicibilul petrarchizat; prin asta te integrezi în lanțul Fedelilor d’Amore^glosartrad..

Se poate ca sonetele matale să fie "un signe des temps"^trad., testament și punct de plecare, ambiguu pe două tărâmuri,

deci crepusculare. Noi toți, pe care ne-a mușcat Dragonul de călcâi suntem din fraternitatea lui Hyperion - "latet sol in sidere"^trad.. E un bocet platonician. Continuă această cale aspră, dar catartică.

Cu toată afecțiunea,

V. Lovinescu

Folticeni · Toamna, 1983

Text consemnat sub dictare^sursa

Sigizia^trad. Fenicia-Veneția.

E demn de remarcat că termenul Veneția poate fi asimilat cu Fenicia, Fenicienii cu Venețienii. Amândouă statele au fost emporocrații^glosartrad. întemeiate pe stăpânirea mării. Pe vremea aceea toate îndeletnicirile constituiau științe sacre. Acest lucru se poate spune și despre arta navigațiunii, mai exact spus a circumnavigațiunii. Arta tradițională a acesteia din urmă consta într-o circumambulațiune^glosar în jurul unui punct imobil, pe fața agitată de valuri a mării. Acest punct imobil era personificat de pasărea Alkyon^glosartrad..

Navigatorii porneau pe Marea Tenebrelor în jurul punctului luminos constituit de Oul clocit de pasărea mitică pe suprafața Okeanosului^glosartrad., ceeace indică o intervenție directă a Tradiției Primordiale.

Brahmanda^glosartrad. pe suprafața lui Okeanos...

Întoarcerea în portul de plecare constituia un cerc făcut din două jumătăți de circumferință însuflețite de respirul universal, solve și coagula^glosartrad.. Portul de plecare și de reintegrare finală era doar o manifestare vizibilă, un substitut al cuibului alcionic, far mitic care însuflețea Oceanul, punct sacru, evanescent la orizont dar pitit și-n ultima încăpere a inimii navigatorului (I).

Circumambulațiunea pe mări se făcea pe o cărare noțională care unea viața și cu moartea, punct de joncțiune, limită între relativ și Absolut.

Unirea între Alkyonul terestru și Alkyonul ceresc o făcea catargul care unea apele inferioare cu apele superioare. În

jurul axului imuabil, "pe mișcătoarea mărilor singurătate"^sursa, în jurul Polului se răsfățau nenumăratele secțiuni conice, Multiplicitate în Unitate.

Fenicia e țara Fenixului.

Pe când Alkyon acționează pe elementul lichid - apă - Fenixul e flacără pură.

Se știe că fiecare catedrală construită tradițional are un punct sensibil, un nod vital în care interferează toate liniile de forță ale edificiului; or, biserica era numită navă, ceeace ne face să credem că orice "navă" feniciană sau venețiană avea un asemenea nod vital. Mitologia ne spune că arhitectul navei Argo a insinuat într-un punct al navei^sursa în construcție o bucățică din stejarul oracular dela Dodona. Acest punct vital deci, însuflețește întreaga corabie dându-i un tonus ascensional, punct care în acelaș timp proteja corabia.

În ultima parte a Odiseii, Ulysse este aruncat de furtuna stârnită de Poseidon pe țărmul mântuitor al insulei Feacenilor^sursa.

In contrast absolut cu furtunile mării ce o înconjoară, insula constitue o oază de pace sacră.

După părerea noastră, "Feacenii" este o deformație voită a cuvântului Fenicieni^sursa, ceeace ne aduce din nou la subiectul nostru.

După un popas de câteva zile, Ulysse adâncit într-un somn magic este pus pe o navă sacră asemănătoare cu Argo.

Unul din simbolurile Navei este Uterul prin care inițiatul trece dintr-un plan de fire la altul, superior. Acest Uter este ceeace hindușii numesc Sandya^glosartrad., și Ullisse, după cei zece ani de rătăciri pe ocean, ajunge la insula sa natală, Itaka care reprezintă în mod legitim pentru el centrul suprem.

O pictură venețiană reprezintă pe un sărman pescar oferind Dogelui inelul^sursa de căsătorie al lui cu marea Adriatică găsit în pântecele unui pește. Inelul, simbol al hierogamiei a mers în pântecele peștelui ca profetul Iona în pântecele balenei^sursa.

Inelul de căsătorie își închide circuitul, și acest circuit este

supus legilor implacabile ale âpurvei^trad. ale acțiunilor și reacțiunilor concordante. Același simbol (2), îl găsim în istoria tiranului Policrat al Samosului^sursa. Inspăimântat de norocul său neistovit, tiranul aruncă în mare un inel nupțial de mare preț; puțin timp după aceea, un biet pescar îi aduce înapoi inelul găsit în măruntaele unui pește. Cu mici deosebiri, potrivirea este esențial identică cu mitul venețian.

E remarcabil faptul că termenul Veneția, deci și cel de Fenicia e aproape cu ceeace se numește în miturile noastre Vineția^glosartrad..

Nu se poate ști exact ce culoare și ce aspect al cerului reprezintă acest cuvânt.

S-ar putea să fie cerul lui Venus deci, al Luceafărului. Navigarea venețiană și feniciană poate fi o reprezentare subtilă a căutării Luceafărului transcendent reprezentat imanent în navă prin punctul ei sensibil.

Funcțiunea statelor maritime tradiționale este să dibuească, să găsească și să păstreze, și chiar să oculteze locul în care coboară pasărea divină.

Drumurile tradiționale sunt șerpuitoare (3) în primul rând pentruca să fie o imagine a Șarpelui primordial, a constelației Dragonului; apoi, pentrucă fiecare șerpuitură este o trecere dela vizibil la invizibil, punând Paradisul la câțiva metri de noi.

(1) Suflul primordial țesând găoacea oului.

(2) Dar și când Iisus a trimis ucenicul^sursa să scoată "taxa" dintr-un pește pescuit atunci.

Folticeni · 19. 10. 83

Dragă prietenă,

S-a împlinit săptămâna de când am plecat din București și ultimele zile petrecute în casa matale se integrează dorului^glosar.

Aici e frig iar constricția nu-mi priește. Zac sub plapumă. Totuși livezile mângâiate de toamnă sunt Tăcerea însăși. Ce mai face lacul nostru cu dâmburile lui?

Sunt încă sensibilizat de coșmarul ultimelor săptămâni.

Mă gândesc cu tandrețe la singurătatea ta.

V. L.

Folticeni · 23. XII. 83

Sărbători fericite și multe, multe sărutări lui Albcorvin^sursa.

V.L.

Folticeni · 26. 2. 84

Un porumbel alb fâlfâia deasupra Graalului^sursa; o boare care însuflețește și soarbe lumile.

V.L.

Folticeni · 26. 3. 84

Dragă Roxana,

Îți mulțumesc cu căldură pentru toate atențiile tale. Îmi pare rău că nu pot să-ți răspund la egalitate din cauza pătimirilor mele. De o sută de zile n-am mai ieșit din casă și asta-ți poți închipui, nu îmi liniștește nervii.

Am dat, din întâmplare de două versuri de Eminescu, necunoscute mie. Sunt transcendente:

"Învață-mă doar vorba de care tu să tremuri,^vers.

"Sămănător de stele și început de vremuri"

Versurile sunt scrise cu vârf de ac. Analiza lor merge în adâncuri și în răceala metafizică a Polului. Beție lucidă.

Scrie-mi sumar impresiile tale. Le vom discuta când ne vom revedea In șa Allah^trad.

Cu afecțiune

L.

P. S. Am primit o carte poștală foarte gentilă dela Gri. Sărutări lui Corvin.

Folticeni · 19. 5. ’84

Răspunsuri la câteva întrebări despre basme.^sursa

Împărăția Arăpuștei

Impărăția arăpuștei^glosar, după părerea mea, este atlantă^glosartrad., guvernată de o clasă războinică amazonică, alcătuită din femei. Arăpușca e neagră, nu în sensul superior al cuvântului, ci în sensul substanțial. E Haosul guvernat de tendințele inferioare ale Materiei Prime^glosar.

Anihilarea elementelor virile din oameni e o caracteristică a sacerdoțiului feminin, (țară pustie) steril prin definiție. (Țară pustie pentrucă e privată de principiile pozitive și negative care asigură fecunditatea și continuitatea ciclică).

În antagonism, în realitate în complementaritate, cu Împărăția arăpuștei se află un vast ținut stăpânit de o castă războinică revoltată și ea contra unei autorități spirituale care nu apare în basm dar care e implicită.

Împăratul stăpânitor moare, lăsând moștenitori pe trei fii, care, contrar voinței tatălui lor se hotărăsc să cunoască Împărăția neagră. Pleacă fiul mai mare, care ajunge la un palat de aur, cu pivniți imense. Oastea se îmbată cu vinuri care datează după^sursa tata Noe, adică succesoare ale Atlantidei primitive. Împietrirea e produsă de vin (cupă) și de un paloș (lance), ținut și uzurpat de o entitate feminină. La fel păți și al doilea fecior. Porni al treilea.

Refuză să bea, refugiindu-se într-un pom stufos, care-l oculta. Se ținu după fată până la împărăția păsărilor. Paloșul e lancea Graalului uzurpată.^sursa

Se transformă în punct, devenind o muscă, dându-se de trei ori peste cap (Vortex); ajunge la Vântul Turbat^glosar.

Zborul muștei e helicoidal. Salt calitativ.

Monarh universal.^trad.

L.

Folticeni 20. 5. ’84

Îți trimit o perlă; n-am găsit referința:^* "Viața între două lumi plutește ca o stea între noapte și zi"^sursa

L.