Exemple de pitagorism în Divina Comedie — Steaua fără nume

62 (67)

Exemple de pitagorism în Divina Comedie

Guénon a consacrat un capitol din L’Esoterisme de Dante^sursa numerelor simbolice care palpită misterios dar convingător în întreaga Divină Comedie. Acest ritm stelar este suficient ca să transforme un haos bazic de Materie Primă ^glosar poetică în câmp de forțe, în piramidă vibratoare ierarhizată. Ce sunt aceste forțe, care este natura și obârșia lor? Trebuie să reținem faptul esențial că artistul tradițional imită gestul Demiurgului ^glosar când formează lumea din substanțe pre-existente. Auzim implorațiunea haosului tinzând spre cosmos așa cum ne-o transmite un fragment gnostic: „Doamne fie-ți milă, fie-ți milă de a-simfonia lumii^trad.”.

Aplicând generalul la particular în cercul lumii occidentale, intrată în bezna finală după tragedia templieră, rămășițele pozitive dar stâlcite ale civilizației materiale au fost înmănuncheate într-o sinteză fierbinte de către un poet de geniu, sinteză adăpostită într-o sferă de mister asemănătoare unei nave plutind în beznă și furtună până în ziua marii răfuieli.

Deci tainele unui Magnum Opus ^glosar poetic de calitatea operei lui Dante se suprapun pe tainele lumii. Secretul unei lumi este în mod necesar polar, pentru că se organizează și se desfășoară în jurul unui punct central, motor imobil și Axis Mundi ^glosar. O operă poetică tradițională fiind existențial coextensivă lumii constituie și ea un sirrqutbaniya ^glosar ^trad., secret polar, care după spusa lui Guénon nu se va dezvălui decât la împlinirea timpurilor. Les secrets polaires sont bien gardés^trad.. Cheia operei lui Dante nu va fi cunoscută decât la sfârșitul ciclului. Până atunci trebuie să ne mulțumim cu fărâmituri, cu les petits particuliers^trad. cum le numeau alchimiștii ca să le deosebească de țelul ultim. Dar rassembler ce qui était épars^trad.,

63 (68)

a aduna materialele împrăștiate din care se va construi Catedrala, cheamă asupra muncii noastre, asupra noastră chiar, bunăvoința, poate și binecuvântarea Marilor Arhitecți ^glosar. E posibil ca o piatră nebăgată în seamă va fi concrescută pietrii din vârful unghiului ^glosar și ea zvârlită în șanț^sursa. O pietricică a omorât pe Goliat^sursa lovit într-un punct pineal, o altă pietricică, probabil aceeași, a lovit pe colosul lui Nabucodonosor cu picioarele de lut. Lumea va fi distrusă nu prin sunete și trăznete ci printr-un geamăt inefabil al lui Dumnezeu^sursa. Totul e semn și Guénon spune că cel mai mic gest făcut în intenție și ancadrament tradițional, poate avea urmări incalculabile, inimaginabile.

În lumina celor spuse mai sus lămurirea unor puncte obscure din opera lui Dante, oricât de modestă ar fi, are o latură pozitivă prin sonurile ce le poate trezi. Nu stă în putința noastră să le măsurăm pentru că ecoul aparține Verbului. De aceea cvadratura cercului ^glosar este inefabilă. Din partea noastră ni se cere buna intenție. Dacă Infernul e pavat cu bune intenții^sursa lespezile lui sunt scântei divine capturate de Klifoturi ^glosar, de cojile reziduale ale Universului, împietrite de ochiul Meduzei. Dar dictonul implică o alternativă: tot cu buna intenție, așa cum o preconizează Evanghelia, pietrele pot fi reînsuflețite și descătușate din cangea Klifoturilor și încrustate ca pietre prețioase în zidurile Ierusalimului ceresc^sursa; potențe trecute la act.

glosar piatra din vârful unghiului — „Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului” (Psalmul 117, 22). Hristos aplică versetul Sieși (Matei 21, 42), iar apostolii îl reiau (Faptele Apostolilor 4, 11; I Petru 2, 4–7); Pavel Îl numește „piatra cea din capul unghiului” (gr. ἀκρογωνιαῖος, Efeseni 2, 20; cf. Isaia 28, 16). René Guénon, în studiul «La pierre angulaire» (1940, reluat în Symboles fondamentaux de la Science sacrée), arată că nu e vorba de o piatră de temelie, așezată într-un colț la bază, ci de piatra de vârf, cheia de boltă sau piatra care încununează edificiul: tocmai de aceea constructorii n-o găsesc bună, pentru că forma ei nu se potrivește nicăieri până la sfârșit. În masoneria operativă, ea e legată de gradul Royal Arch. Guénon o apropie de lapsit exillis, piatra căzută din cer a Graalului, și de piatra filosofală, și reproduce o imagine în care piatra de vârf e adusă de îngeri.

Autorul pornește de la această imagine. El cunoaște cinci lucruri purtate de îngeri: piatra din vârful unghiului, „așa cum ne arată o imagine reprodusă de Guénon în studiul său «La Pierre d’Angle»”, Piatra Neagră a Kaabei, Împăratul purtat de îngeri din psalm, steaua de la Betleem și cupa Graalului (p. 28). Deasupra criptei, steaua e „piatra de unghi”, nodul liniilor de forță ale tuturor personajelor; coborâtă de îngeri, ea devine piatra din coroana Pruncului, în mijlocul frunții (p. 28).

Rombul obținut prin adăugarea celui de-al patrulea rege mag la triunghiul Magilor „este schema pietrei din vârful unghiului și a pietrei filosofale” (p. 29). Legenda lui Hortopan se încheie cu o piatră căzută de pe acoperișul templului în clipa Răstignirii, care îl ucide și îi deschide ochiul Eternității: „nu solicităm prea mult textul când presupunem că piatra care a căzut de pe acoperișul templului e chiar piatra din vârful unghiului” (p. 30–31). Drumul ei — de pe fruntea lui Lucifer pe a lui Iisus, de acolo pe a celui de-al patrulea mag — leagă piatra din vârful unghiului de piatra căzută din coroana lui Lucifer, din care, după altă tradiție, e săpat potirul Graalului (p. 88).

În eseul despre pitagorismul lui Dante, munca hermeneutului e o adunare a materialelor risipite din care se va construi Catedrala: „E posibil ca o piatră nebăgată în seamă va fi concrescută pietrii din vârful unghiului și ea zvârlită în șanț”. O pietricică l-a omorât pe Goliat, lovit „într-un punct pineal”; alta, „probabil aceeași”, a lovit colosul cu picioare de lut al lui Nabucodonosor (Daniel 2, 34–35). De aici încrederea că și cel mai mic gest făcut „în intenție și ancadrament tradițional” poate avea, după Guénon, urmări incalculabile (p. 68).

În Et in Arcadia Ego al lui Poussin, cele patru personaje formează un romb, „un dublu triunghi unit printr-o singură bază”, ca în La Grande Triade. „Acest romb orizontalizat nu-i altceva decât figura Pietrei din vârful Unghiului.” Misiunea celor patru e s-o verticalizeze, ca s-o pună ca piramidă pe altar, pe omfalos, formând „hierogliful Polului adică a adevăratei, a Supremei Arcadii” (p. 78–79). Piatra care încununează edificiul și piatra care marchează centrul sunt astfel, la capătul căutării, una.

→ glosar: piatra din vârful unghiului