Notă asupra ediției

Nota ediției

Textul urmează ediția Editura Rosmarin, București, 1995, îngrijită de Florin Mihăescu și Roxana Cristian, cu nota lor de la începutul volumului (reprodusă aici, p. 2); coperta ediției: Corvin Cristian — fotografia autorului pe un fond cu scrisul lui de mână. Volumul adună scrisori ale lui Vasile Lovinescu din anii 1961–1984 — cele mai multe către Roxana Cristian, celelalte către prieteni din grupul de studii tradiționale de la Fălticeni și București — și se încheie cu «Agarttha Fălticeneană» (p. 169–186), amintirea uneia dintre îngrijitoare (după toate semnele, Roxana Cristian) despre ultimele vizite la doamna Lovinescu, pusă de editori «în loc de postfață». Transcrierea s-a făcut vizual, pagină cu pagină, după exemplarul tipărit, fără recunoaștere automată a caracterelor; au fost transcrise toate paginile de text (2, 5–186). Pagina de titlu, colofonul și pagina de reclamă editorială de la sfârșit nu fac parte din text.

Scrisorile și datele lor

Fiecare scrisoare începe, ca în original, cu locul și data, așa cum le-a scris autorul («Folticeni», «Fălticeni», «București»; «24,IX.72», «Beiram, 1398, 15.9.77», «Vara, 1978»), și se încheie cu semnătura lui: «V. Lovinescu», «L.», «Ilu», «A. Q.» (ʿAbd al-Qādir, numele lui inițiatic) sau semnătura arabă. Ediția de față grupează scrisorile pe ani, sub titluri ale editorului («Scrisorile din 1977» etc.), care nu sunt în ediția din 1995; în cuprinsul ediției tipărite fiecare scrisoare apare cu data ei. Ordinea este a ediției din 1995, chiar acolo unde nu e strict cronologică (scrisoarea din 24 noiembrie 1972 stă înaintea celei din 9 noiembrie).

Ortografia și punctuația

Ediția din 1995 a publicat scrisorile «în forma și cu ortografia autorului, cu excepția unor mici îndreptări de punctuație»; ediția de față păstrează și ea grafia autorului — «trebue», «acelaș», «Folticeni», «Noembrie», «deaceia» — care nu e greșeală de tipar. S-au îndreptat numai: spațiile dinaintea semnelor de punctuație (în românește, : ; ! ? , se pun imediat după cuvânt; în pasajele franțuzești s-a păstrat norma lor), spațiile care lipseau după punct și virgulă, și greșelile evidente de culegere, date mai jos.

Greșelile de tipar

Greșelile evidente de culegere ale ediției din 1995 au fost îndreptate și se dau aici toate, ca să poată fi controlate: p. 2: „ăvut” → „avut”; p. 12: „necear” → „necesar”; p. 14: „corespondances” → „correspondances”; p. 14: „doivent être adressée” → „doivent être adressés”; p. 14: „Mai à l’opposé” → „Mais à l’opposé”; p. 14: „phisique” → „physique”; p. 14: „plutôt etre” → „plutôt être”; p. 14: „sons humus ambient” → „son humus ambiant”; p. 14: „mystèrieuse” → „mystérieuse”; p. 14: „métaphisique” → „métaphysique”; p. 14: „succint” → „succinct”; p. 14: „exrag” → „extrag”; p. 15: „toi même” → „toi-même”; p. 17: „1067” → „1967”; p. 17: „Silburna” → „Silburn”; p. 19: „ca si celelalte” → „ca și celelalte”; p. 21: „tebuie” → „trebuie”; p. 22: „inversă e Iordanului” → „inversă a Iordanului”; p. 25: „necomformist” → „neconformist”; p. 26: „24 Novembre” → „24 Noembrie”; p. 27: „Fiammeta” → „Fiammetta”; p. 27: „Supozițile” → „Supozițiile”; p. 29: „arteziene..” → „arteziene.”; p. 29: „V.Lovinescu” → „V. Lovinescu”; p. 30: „Aceste fiind zise” → „Acestea fiind zise”; p. 31: „infinitezimal, Deci” → „infinitezimal. Deci”; p. 32: „"..Moldova” → „"...Moldova”; p. 36: „înr-o” → „într-o”; p. 37: „numaște” → „numește”; p. 38: „adevar” → „adevăr”; p. 38: „sfrșit” → „sfârșit”; p. 38: „se refléte” → „se reflète”; p. 43: „sacertotală” → „sacerdotală”; p. 43: „umane:.” → „umane:”; p. 45: „ne indreptățește” → „ne îndreptățește”; p. 45: „Făt -Frumos” → „Făt-Frumos”; p. 47: „Ii simt” → „Îi simt”; p. 49: „îndelungată,.a” → „îndelungată, a”; p. 51: „Fallstaff” → „Falstaff”; p. 54: „o captivitatea” → „o captivitate”; p. 57: „psiho -fizice” → „psiho-fizice”; p. 58: „incoprehensibil” → „incomprehensibil”; p. 62: „semnifictiv” → „semnificativ”; p. 62: „Cred ca știi” → „Cred că știi”; p. 63: „1o.8.77” → „10.8.77”; p. 63: „distanță dintre noi” → „distanța dintre noi”; p. 69: „printe” → „printre”; p. 80: „versetuluui” → „versetului”; p. 85: „modualțiunile” → „modulațiunile”; p. 88: „und D” → „un D”; p. 92: „bârlogul meu,.pe” → „bârlogul meu, pe”; p. 95: „intersanta” → „interesanta”; p. 95: „imprsia” → „impresia”; p. 95: „compediu” → „compendiu”; p. 96: „Atlandidei” → „Atlantidei”; p. 96: „Alkynoas” → „Alkynoos”; p. 97: „ininte” → „înainte”; p. 103: „suficentă” → „suficientă”; p. 104: „conpulsând” → „compulsând”; p. 105: „plentitudine” → „plenitudine”; p. 106: „relitate” → „realitate”; p. 107: „ce-nsemează” → „ce-nseamnă”; p. 111: „poti” → „poți”; p. 113: „noastra” → „noastră”; p. 114: „relizarea” → „realizarea”; p. 116: „preocuparile” → „preocupările”; p. 117: „excluzivă” → „exclusivă”; p. 118: „îndărărtul” → „îndărătul”; p. 120: „sacredoțiu” → „sacerdoțiu”; p. 120: „suficentă” → „suficientă”; p. 121: „toții zeii” → „toți zeii”; p. 121: „a ieși Ahile” → „a ieșit Ahile”; p. 122: „volatizează” → „volatilizează”; p. 130: „Asscendit” → „Ascendit”; p. 130: „relitate” → „realitate”; p. 133: „Mioritei.” → „Mioriței.”; p. 134: „cobănașului” → „ciobănașului”; p. 134: „acesorii” → „asesorii”; p. 135: „Ancines” → „Anciens”; p. 136: „Îns,” → „Însă,”; p. 143: „Luz--ul” → „Luz-ul”; p. 146: „prietană” → „prietenă”; p. 148: „dacât” → „decât”; p. 151: „Britanorum” → „Britannorum”; p. 154: „doarece” → „deoarece”; p. 154: „apromixație” → „aproximație”; p. 154: „tendintă” → „tendință”; p. 156: „Herculanun” → „Herculanum”; p. 157: „postale” → „poștale”; p. 159: „Vortextul” → „Vortexul”; p. 159: „timporal” → „temporal”; p. 173: „vremri” → „vremuri”; p. 181: „descotoresesc” → „descotorosesc”; p. 182: „ultimle” → „ultimele”. Două rânduri culese de două ori, la trecerea de la o pagină la alta, au fost păstrate o singură dată: «pediu indigest de bune intenții neaplicabile. Socrate nu a» (p. 95–96) și «dar și în orice fragment de schelet, în fiecare bucată de» (p. 143–144). Versul «Și odihna vântului» (p. 142), tipărit de două ori, a fost lăsat ca în carte: poate fi refrenul cântecului citat.

Araba și facsimilele

Scrisorile au, mai ales din 1977 încolo, invocații, saluturi și semnături în arabă scrise de mâna autorului — «al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu» („Lauda lui Dumnezeu, Celui Unul”), «salām ʿalaykum yā Rūksānā» („Pace ție, Roxana”), «ʿAbd al-Qādir», «Ilu» în litere arabe —, și câteva pagini de manuscris reproduse în facsimil. Ediția din 1995 le-a fotocopiat «ca atare, urmând ca specialiștii să le explice»; ediția de față le reproduce ca imagini, decupate din scan la 400 dpi și curățate, la mărimea lor din carte, și pune sub fiecare o legendă cu transliterarea și traducerea (la facsimile, ce scrisoare reproduc și cum se deosebesc de textul tipărit). Cuvintele arabe culese în rând primesc notă. Sunt 75 de imagini, între care și desenele autorului (triunghiul Isis–Osiris–Horus, monograma, svastica, fațada bisericii lui Rareș de la Baia, planul satului Baia, Yin-Yang-ul cu guelfii și ghibelinii) și gravurile din cartea lui Jack Lindsay și din Jung, copiate de el.

Marcajul paginilor

În text, marcajul [52 (58)] arată întâi pagina ediției de față, apoi, în paranteză, pagina ediției din 1995. Așa poate fi citată și ediția electronică, și cea tipărită.

Notele

Cele șapte note ale editorilor din 1995 (cu asterisc) își păstrează locul și semnul; trimiterile autorului «(1)», «(2)» rămân în text, ca în original. Notele ediției de față — traduceri, identificări de surse, de versuri și de persoane, texte canonice, trimiteri biblice și la glosar — sunt marcate (trad.), (sursa), (vers.) și (glosar). Persoanele pomenite în scrisori sunt identificate numai unde se poate face sigur; altfel nota spune «probabil» sau «pare».

Traducerile

Toate pasajele și termenii în alte limbi pe care autorul nu-i traduce — franceză, latină, germană, italiană, engleză, greacă, sanscrită, arabă, ebraică, persană — au primit traducere în notă, cu sensul lor tradițional.

Textul canonic al citatelor

Când autorul citează din memorie, textul lui rămâne neatins în corp, iar nota dă forma canonică, verificată la izvor: Rilke («Sonette an Orpheus» I, 3; elegia a opta, nu a șaptea, cum scrie autorul), Villiers de l’Isle-Adam, Dante după ediția Petrocchi, Leopardi («L’infinito», pus de autor pe seama lui Dante), Shakespeare, Goethe, Hölderlin, Byron, Eminescu, «Miorița» după Alecsandri. Tot acolo se îndreaptă atribuirile greșite: «epitaful șogunului Tokugawa» (p. 104–105) este finalul poemului lui Robert Browning «A Grammarian’s Funeral» (1855); numele «Mi-ka-El» înseamnă „Cine e ca Dumnezeu?”.

Trimiterile biblice

Locurile scripturare se dau în nota ediției după textul Bibliei sinodale de pe bibliaortodoxa.ro și trimit la capitolul respectiv; unde autorul citează altfel decât Biblia sinodală (de pildă II Paralipomena 34, cu «privighetorilor» în loc de «supraveghetorilor»), nota o spune.

Glosarul

La sfârșitul cărții se află un glosar unificat de 306 termeni, cu douăzeci și două de articole dezvoltate pentru noțiunile pe care se sprijină scrisorile: Tradiția Primordială, Agarttha, Graalul, Fenixul, Privighetoarea, Coarda de argint, Luz, Apūrva, secțiunile transversale, Metafizica Gestului, Miorița, Khidr, Arcadia, Marele Pan, Umidul radical, Păzitorul Pragului, Luceafărul, Uroboros, Șekhina, moartea inițiatică, analogia în sens invers și vestigium pedis. În ediția electronică, fiecare apariție a unui termen de glosar — și în formele lui flexionare — e legată de articolul lui, iar prima apariție din fiecare capitol are o notă pop-up cu articolul întreg; în ediția tipărită, la prima apariție din carte, nota trimite la pagina glosarului.

Legăturile

Pentru operele citate se dau legături către ediții în acces liber — peste o sută treizeci —, verificate una câte una: Wikisource în limba originalului, Project Gutenberg și Projekt Gutenberg-DE, Perseus, sacred-texts, Internet Archive; pentru celelalte cărți ale lui Vasile Lovinescu, paginile lor de pe vasilelovinescu.eu. Operele autorilor încă protejați de drepturi (Guénon intră în domeniul public; Jünger, Sadoveanu, Eliade, Jung, Burckhardt, Schuon nu) rămân fără legătură. În ediția tipărită fiecare legătură are alături un cod QR.

Coperta

Coperta urmează litera seriei — crem, chenar dublu, capitale spațiate, titlu roșu cursiv — cu un desen propriu, geometric, pornit de la desenul autorului din prima scrisoare (p. 5): triunghiul cu vârful în jos — Isis, Osiris și, la vârf, Horus —, deasupra unui soare la asfințit, pe jumătate sub orizont. Coperta ediției din 1995 (Corvin Cristian) se reproduce ca planșă înaintea textului.

Ce a rămas de verificat

Câteva izvoare și persoane n-au putut fi identificate sigur și sunt formulate prudent în note: sonetul «Cerbul», pus pe seama lui Blaga; versurile «Hölderlin recuperat» (p. 60); cântecul privighetorii din Meyrink; câteva pasaje din Jünger și Sadoveanu; versurile «Codru frate cu românul…» puse pe seama lui Eminescu; maximele atribuite lui Pascal și lui Goethe; «dictonul taoist» și poemul taoist în franceză; persoanele Dudu, Mayer, Ilioaia, Offemberg, Groza, Ziff, Schwarzenberg, René Mutel; destinatarul unor scrisori adresate «Dragă prietene» (pare Florin Mihăescu); câteva cuvinte arabe din semnăturile de la p. 79, 85 și 100; autorul textului «Agarttha Fălticeneană».