alunge. Ritul e tot atât de riguros, tot așa de precis, ca și declanșarea fluidului electric prin apăsarea unui buton.
"Eschile appelle les Erynnies les déesses sans foyertrad.".27 Influențele rătăcitoare? Cu o trăsătură de preciziune în plus, anume că Eryniile trebuie să fie fără punct fix pentru a fi atrase imediat de către crimă. Le trebuie disponibilitatea.
*
Unii teologi adaugă la păcatul de orgoliu al demonilor acela de invidie. Îngerii rebeli s-au revoltat contra noțiunii Încarnațiunii Verbului, ca fiind atentatorie la superioritatea lor asupra ființelor nu pur spirituale. Coranul ar părea să le dea dreptate. Doctrina locului central a unui plan de fire pare să scape spiritelor pure; le e incomprehensibilă superioritatea funcțională și de inițiativă a Omului. De aceea, aprehensiunea pe care o am față de stările postume oricare ar fi ele, pentru că nu știu sigur dacă acolo voi mai ocupa un loc central. De aceea, prefer înainte de orice, o perpetuitate a vieții pe pământ în stare de tinerețe, forță și sănătate, până la integrațiunea finală, acolo unde nu mai risc tribulațiuni.
*
Spuneam zilele trecute că a opune multiplicității, agitației, o privire calmă, o concentrare ațintită, reduce tumultul exterior la materia lui primă. Iată ce scrie Novalis, cu o remarcabilă intuiție: "Auf alles was der Mensch vornimmt muss er seine ungeteilte Aufmerksamkeit oder sein Ich richten, und wenn er dieses getan hat, so enstehen bald Gedanken, oder eine neue Art von Wahrnehmungen, die nichts als zarte Bewegungen eines färbenden, oder klappenden Stifts, oder wunderliche Zusammenziehungen und Figurationen einer elastischen Flüssigkeit zu sein scheinen auf eine wunderbare Wiese in ihmtrad.". Pentru că atenția e de aceeași substanță ca și substanța lucrurilor.
De aici, prin consecință inversă, toată multiplicitatea, lumea manifestată, e creațiunea mentalului cosmic sau personal. Miracolul concentrării constă în reducerea la Unitate
626 (105)a lui și a ambianței. Instrument în același timp de pulverizare și de sinteză. Că nu e vorba numai de opunere mecanică a gândului, de o inhibițiune, de o amorțire a percepțiunii, deci fără valoare obiectivă, o arată urmarea frazei;
"Sie verbreiten sich von dem Punkte, wo er den Eindruck verstach nach allen Seiten mit bebendigen Beweglichkeit, und nehemn sein Ich mit fort...trad."28
Prin urmare nu e oprirea senzațiilor ci descoperirea unei suprasenzații, care le stă celorlalte la bază și care le alimentează. Novalis percepe acestă suprasenzație ca o apă ceea ce e ambiguu; sau merge până la apă ca element, sau până la intuirea lui Prakritiglosartrad. și a Apelor Primordiale, evertuate însă de concentrarea noastră, deoarece le percepe în ondulația lor indefinită. Probabil că e așa deoarece atenția noastră joacă rolul lui Purușaglosartrad. care actualizează potențialitățile lui Prakriti.
*
Funcțiunea intermediară a lui rajasglosartrad. e să sensibilizeze, să dinamizeze guneglosartrad.le,trad. superioară sau inferioară. De aici, necesitatea pasiunii pentru zeul care se manifestă. Pătimirea lui transformă tamasglosartrad. într-o masă vibratorie a cărei exutoriu necesar este suprafața Apelor, apoi, de e posibil, exaltarea înspre Stele.
Dar și cele Superioare se pot coborî în jos, fie în cazul Avatarului, pentru binecuvântarea lumii, fie pentru captarea Luminii spirituale de către forțele asuriceglosartrad.. Se poate face o legătură cu cele ce le spune Novalis. Simpla noastră atenție, aici, transferul centrului de gravitate al ființei noastre pe satwaglosartrad.strad. sau pe tamas produce o tendință vibratorie în care converg, se varsă celelalte două gune. S-ar putea desemna două etape: în prima rajas intervine pentru a scutura din inerția lui pe tamas, sau a actualiza transcendența lui satwa. Odată amândouă evertuate, simpla concentrare pe una din ele, aduce scurgerea celorlalte două într-un punctul unde s-a fixat atenția noastră, așa cum a intuit-o Novalis, în ondulațiuni imobile, bune conducătoare de forță vitală, de beatitudine, de bucuria reintegrării. Percepem, în dosul haosului de mișcări anarhice, în dosul zgomotului și tumultului și larmei acestei lumi, acea tendință de integrațiune, de nostalgie a Infinitului
627 (106)de care vorbește Apostolul Pavel, când spune că toată Făptura suspină după eliberarea fiilor lui Dumnezeu.
*
Vibrațiunile, modificările (vrittiglosar)trad. Mentalului sunt reprezentările obiectului exterior. Oprind agitațiile Mentalului, conform ilustrului dicton: "Yogaglosar citta vritti nirodahglosartrad.", nu dispare numai perceperea obiectului, ci chiar obiectul însuși, deoarece el e făcut din vibrațiuni identice cu cele pe care le provoacă în mental. De aceea Yoghi-ultrad. nu se eliberează numai pe sine ci și Universul. Ce responsabilitate în simplul fapt al gândirii noastre, a simplei atenții îndreptată spre un singur obiect întâmplător! Dar de ce, într-o meditație, într-o invocațiune bine condusă, nu suntem integrați în planul spre care concentrarea noastră este bine îndreptată?
Pentru că cei din jurul nostru, pentru că ambianța însăși ne gândește în multiplicitate, asta fără prejudiciul imperfecțiunii concentrării noastre, chiar în cazul unei atenții pozitive. Este o contradicție, o deritmie, o ruptură între felul cum gândim noi, în bunele momente, și în felul cum ne gândește această lume. Ne gândește chiar atunci când nu ne știe existența, căci nu e vorba de gândirea cutărui sau cutărui individ, ci de aceea a unei mase, cu organicitatea ei proprie, deci, având simțuri de percepere, antene de detectare, cu totul excepționale; cu ele, ambianța prinde non-conformismul nostru față de ea însăși, și de aici represalii!
Și atunci ce-i mai limpede în fața noastră e întrebuințat ca să ne chiurasăm contra mediului. Ce mai rămâne pentru cucerirea activă a stărilor superioare de fire?
*
Sușumnaglosartrad. devorează Kaliglosartrad., Timpul. Ridicarea lui Kundaliniglosartrad. suprimă timpul? Mai mult, orice tendință în sus, orice ridicare a capului spre cer, suprimă timpul? În orice caz e un început.
Tot corpul omenesc e un mantraglosartrad.. Spuneam mai sus că orice punct din ființa noastră, fiind un barzachglosartrad., este și o inimă, prin sistola și diastola lui. Dar inima și Verbul sunt identice. De aceea tot corpul și psihicul nostru sunt făcute din mantra. Și dacă simpla tendință satwicătrad. produsă în noi animează toate,
628 (107)tot așa evertuează și mantramtrad.-urile care încep a fi pronunțate tăcut fără ca noi să ne dăm seama ce sunt și care sunt. În gradele înalte de realizare inițiatică, ele devin însă sensibile și chiar comprehensibile. Tot Universul capătă atunci glas și se aude Muzica Sferelor.
*
După tantraglosar,trad. Semen-ul (Șukriglosar)trad. există în formă subtilă, prin întregul corp. A fi urdhvaretasglosartrad. nu e să previi emisiunea sămânței grosiere, ci de a preveni formațiunea ei grosieră. Sămânța privită astfel, e un fel de Anima Mundiglosar, e Marele Agent, care poate deveni și haina de foc a Sfântului Duh, dar și focul Infernului. Grosificarea ei poate fi prevenită prin Anamnesisglosar,trad. prin tendință ascendentă. Odată devenită grosieră, semen-ul rămâne iremediabil atare?
Printr-o etapă ascendentă nu se poate determina un proces alchimic, o transmutațiune a ei care s-o treacă din nou în subtil și de acolo, în spiritual? Nu se poate argumenta că a devenit iremediabil materială, deoarece și alte elemente materiale se pot subtiliza, apa de exemplu.
Dacă prin a bea Apa se poate potoli setea mistuitoare, uscată, a Titanilor care au devorat pe Dionysos, posibilitatea transmutațiunii forței sexuale e implicată în ea.
*
Yoghi-ultrad. omoară Aha Anah Karenaglosartrad. îndreptându-și respirația spre Brahmarandhraglosartrad., prin Sușumnatrad.. Asta arată, mai întâi, că respirația vehiculează întreaga individualitate, și că datorită acestui fapt, deplasarea centrului de gravitate al conștiinței noastre se poate face relativ ușor. Dar pentru asta trebuie să avem conștiința aspectului subtil, nu numai al sufletului, dar al întregului nostru corp. Atunci de abia, pranaglosartrad. răspândită în toată ființa noastră psihofizică se poate îngrămădi, prin miile de nadiglosartrad. purificate prin această subtilizare a corpului prealabilă, în Sușumna, și apoi transferă prin Brahmarandhra în stările superioare ale Ființei. Practic vorbind, imediat ce simt o îngroșare a ființei mele, trebuie să-i
629 (108)recuperez, să-i resimt contrapartea ei subtilă. Lucru curios, mai greu e de recuperat senzația părții subtile a creerului decât a sexului. Dar cum să capeți partea subtilă a dorinței, a concupiscenței?
Cei de Sus au băutura; cei de jos au mâncarea. Trebuie să producă schimburi prin împrumutare. E însăși definiția lui Magnum Opusglosar,trad. schimbul, transferul de Atribute. O clepsidră, dar cu o scurgere de sus în jos și de jos în sus, alternative, sau mai exact concomitente, simultane. E necesar, mai ales la început, ca gâtlejul clepsidrei să fie cât mai sus, deasupra capului, pentru că și în interiorul corpului, ca schimburile să opereze bine, trebuie o purificare, o subtilizare a Athanoruluiglosartrad. de care vorbeam mai sus, care e foarte greu de obținut.
Reiese din frază că un transfer al părții inferioare a ființei mele in superisglosar,trad. implică o transformare a ei, dar nu a mâncării în băutură, ci a mâncării într-un aliment subtil. De asemenea, băutura de sus, nu se preface în mâncare, ci se solidifică, se încarnează. Atunci reiese un al treilea termen, care e Adevărata Băutură de Nemurire, în sensul complet al cuvântului. Androgynulglosartrad. e un al treilea termen. Transferul acesta de atribute se produce printr-o mișcare ritmică, în sus și în jos și invers, in maithunaglosartrad.trad.. E interesant de a le privi pe acestea din urmă, ca un reflex, ca o manifestare, a pulsațiilor inimii cosmice.
Terțiul termen de care vorbeam e mai întâi un punct spațial (în creier sau în vârful inimii) apoi o zonă inefabilă, un plan, un câmp de flori, unde crește buruiana măiastră.
*
Tămâia e superioară tuturor celorlalte sacrificii, asta din cauza omogenității ei. Se aseamănă cu Aerul (ca element, bineînțeles) dar în cazul acesta, Suflul e încă superior Tămâiei. În realitate sunt unul și același lucru, căci tămâia nu poate arde pe cărbuni decât prin combustiunea Aerului și nu se poate ridica în sus decât prin boare.
Revenind la mâncare și la băutură. După Zohar, Israel hrănește pe Tatăl său Ceresc. Și această hrană, o constituie Contemplațiunea. Din plafonul ei, curge spre noi, în jos, Băutura celor de Sus, sub formă de Rază de Lumină, de Ulei
630 (109)Superesențial. Asomptiunea Mâncării prin Contemplațiune, are avantajul, dacă aceasta e bine condusă, să perpetueze însuși plafonul divin; meditația se agață de ancoră, care constituie un punct de fixare suveran al extremității superioare a frânghiei de aur, cealaltă extremitate fiind corpul nostru, de-a lungul căreia, în sus și în jos, în jos și în sus se perpetuiază miracula rei uniusglosartrad..
Dacă, prin calificare, punctul percutat e Superiorul, atunci mai intervine și avantajul acesta că creem în noi cea mai mare "distanță" între Polul Esențial și Polul Substanțial, deci, în procesul de reintegrațiune, recuperăm toate elementele ființei noastre; căci cu cât Zenitul e mai sus cu atât unghiulatura lui îmbrățișează o mai mare câmpie, o Amploare desăvârșită. Pe cât Polul de Sus e situat în subtil, sau în Manifestarea Informală, Amploarea, deschiderea Unghiului se micșorează.
*
"Ces musiciens attachées au roi des dieux se trouvent partout sur les montagnes réelles et mythyques, dans les airstrad."
Interesant că desemnează și munții reali. Dacă perceperea miracolului naturii, implică audierea Muzicanților celești, deci și a mesajului lor. "...dans les forêts, dans les Cavernestrad.": La Fata Morgana est designée dans l'épopée par "fille des Gandharavas"trad.. Deci tot ce in natură apare ireal în sensul cel mai opac al senzațiilor, polarizarea în calitativ a dezertării, Curcubeul, diafanul arborilor depărtați, a tăieturii dealurilor pe cer, este locuința Gandharavilor și beatitudinea ce ne-o dau aceste locuri, nu e altceva decât muzica lor. "Les arbres à ombre épaisse, aussi des Apsaras..trad." Și când ai copaci pe marginea Apelor, se unesc Gandharviiglosartrad. cerești cu cei pământești. Paradisul "Gandharvaglosartrad.s des eauxtrad.". "Des cas fréquents de possesion d'une femme par un Gandharvastrad.", dar și reciproca e adevărată: se poate ca un om să posede un Gandharva. "Le Dieu Amour (Kama) est considéré comme un Gandharvatrad.".29 Ca și Zburătorii noștri atunci. Dealtminteri, și în doctrina platoniciană, la fel. Erosglosar e fiul Penieiglosartrad. și al lui Porosglosartrad.. E o năzuință nestinsă spre Suprem, pe care, neputându-l atinge din cauza ascendenței materne, rămâne în lumea noastră, răspândindu-și focul în ea, aprinzând inimile.
631 (110)Gandharviitrad. sunt muzicanții Zeilor, cutia de rezonanță a beatitudinii lor, dar și un mesagiu al lor către oamenii cărora li s-a deschis urechea pentru asta.
*
"B. is probably the greatest sculptor that the twentieth century has so far, produced ...B. believed that" Heaven, God, the occult forces which animate the world were really present in every day lifetrad.". O Yogă prin artă.
"His whole attitude towards his materials was that of the peasant craftsman - caressing, smoothing, perfectingtrad.".30 Nu e o estropiere arbitrară a pietrei, a marmorei, a lemnului, ca sculptura luciferiană a Renașterii, ci a descoperirii latențelorglosartrad. din material. Sculptorul nu face decât să actualizeze potențialitățile lui, să-i descopere și să-i dezvăluie liniile lui de forță. E mai degrabă o descoperire decât o creațiune. De aceea din materialul din care B. a făcut o pasăre măiastră, în nici un caz nu putea face un bust, sau un om. Nici alții, nici el însuși. Asta dealtminteri e secretul artei populare, și chiar al artei sacre.
"En écrivant ces ouvrages, je n'ai pas voulu faire oeuvre d'écrivain, ni non plus suivre un but précis, mais me délivrer d'une inspiration qui brûle mon coeurglosar et écrase ma poitrinetrad.".31 Adevărată atitudine de maestru. Și eu care-mi bat flancurile, ca să storc, nu importă ce, ca să umplu aceste pagini. Totuși mai bine decât resemnarea. Cel puțin rămâne ceva, se încarnează, căci scrisul chiar van e totuși o încarnare. Și din șuvoiul de locuri comune, poate rămâne un minereu cu netă valoare, o dialectică organică valabilă. Ce pot face altceva mai bun? H. a avut rol de upaguruglosartrad.. Mi-a adus un mesaj în incompetent. Cu atât mai valabil. Lipsa de mordant, de intensitate, de aviditate, de virulență, scad valoarea celor scrise. Sau e speranța naivă că tot zădărând locul va izbucni lava?
*
632 (111)Legitimitatea asimțirii unui pol esențial al nostru și al întregii omeniri, chiar când nu reprezintă Polul Total și Absolut al întregii manifestări, cu numai proiecția lui pe planul nostru, centrul crucii orizontale, ne este arătată de existența unor tratate scrise de mari metafizicieni, ca M. ca în Risalatu-l Ard'ul-haqiqaglosartrad., tratat ținând ca reală o cetate misterioasă, esoterică, populată cu ființe care glorifică și proclamă sfințenia lui Dumnezeu, zi și noapte, într-una. Tot ce imaginăm, în lumea noastră devine realitate pe acest pământ. E un teatru spre care converg și se recreează privirile tuturor gnosticilor.
Chiar un pol formal și secundar poate metodic să joace un rol de catalizator față de elementele inerte din ființa noastră și să le facă să conveargă spre un singur punct, cu atât mai mult cu cât acest punct reprezintă legitim Punctul Suprem și Total. Căci totul este evertuarea și exaltarea. Trebuie să fii intoxicat de prejudecata intelectualistă ca să disprețuiești aceste substitute intermediare, mai ales că acest fel de simboluri sunt etape organice ale devenirii noastre, fie în coborârea noastră în lume, fie în călătoria de reîntoarcere.
Dacă Noustrad.-ul, după învățătura orfică și a misterelor, coborând în lumea noastră și trebuind să traverseze sferele concentrice planetare, preia în trecerea lui în mod necesar un veșmânt caracteristic, propriu planetei traversate, tot așa de necesar și la întoarcere, ca să poată să lepede cojile cu care s-a îmbrăcat, trebuie să facă popasuri în planetele respective, care singure îi pot prelua veșmântul provizoriu pe care i-l dăduseră.
Trebuie deci să facem la întoarcere în Ardu'l haqiqaglosar,trad. pentru ca să lase roba cu care au fost investiți acolo și care constituie o haină organică prin care, în lumea noastră, se puteau face schimburile dintre cer și pământ. Ne desbrăcăm de ea nu prin svârlire, ci printr-o separațiune suavă, ca aceea a fluturelui de coca lui, a șarpelui de pielea lui. Dăm loial înapoi ce am primit, cu mulțumiri.
Probabil că depunerea se face theurgic și existențial, prin incantațiuni, prin fervoare, prin laude. Se lasă la fund reziduul și la suprafață se ridică uleiul superesențial.
*
633 (112)Orișicine recunoaște că o lucrare pur analitică are o sinteză prealabilă care-i orânduiește construirea, chiar când e vorba numai de un asamblaj de piese. Spuneam mai sus că identitatea de vibrație între obiectul sensibil și Vritti,trad. arată că întreaga lume e făcută din substanța mentală, și că este o continuitate, nu numai logică dar și ontologică între idee și realizare. Cum orice plan de fire are și ființe, este o entitate în planul inițial, și e entitate în lucrul realizat; chiar mai multe entități.
Sedir a remarcat că orice edificiu este corpul fizic al unui geniu, fie și cele mai banale clădiri moderne. Aceste genii nu sunt un dublu al clădirii, ci au, se pare, forme animale. Firește că între geniu și locuitorul casei se face un schimb de relații, o endosmoză, și depinde de calitatea omului, pentru ca să fie sau subumanizat de genius hujus lociglosar,trad. sau să-l aducă spre el. Geniul unui edificiu grupează în jurul lui alte genii, fiecare cameră are unul: fiecare parte a încăperii, orice detaliu al ușii sau al ferestrei, fiecare mobilă, fiece obiect; ele nu subzistă decât prin acțiunea coezivă a unui geniu. Mobilele conțin și ele tot felul de fluide și de spirite. Dulgherul, ebenistul, care dau scândurilor o formă utilă și un uzaj practic, evocă inconștient un geniu nou, jumătate silvestru și jumătate uman care va locui acest lemn, devenit masă, scaun sau dulap, și-i va dirija existența într-o anumită măsură.
*
Suflul pe care l-a auzit Ilie pe Horeb e în adevăr Domnul, pentru că toate morfismele Verbului sunt reduse în indistincțiunea unei litere primordiale, probabil un ha, sau un m pierdut, sau i pe vârful unui ac; și mai probabil, toate în indistincțiune. Având în vedere primordialitatea sunetului, și calitatea lui de Creator, toate Universurile, toate modurile Verbului sunt cuprinse în ele. Această perfecțiune, dacă e auzită (în formele ei exterioare, cum spune Sedir: une haleine, un frémissement, une touche imperceptible au fond de notre coeur)trad. fie numai de urechea interioară, nu e chiar Numele Suprem Inefabil. Dar dacă la perceperea lui se suprapune o asimțire a Supremului, a Vidului Metafizic, atunci nu e chiar al 100-lea Nume? Foarte probabil, sigur, dar se mai adaugă ceva
634 (113)pe care nu-l sesizezi și care ține de articulația lui. Articulație, după cum o spune Abu Yazid poate fi orice vorbă din lume, dar să iasă din Vid, din Tăcerea Ultimă, din Tenebrele Supreme ale Indicibilului.
Dar trebuie să se manifeste ca o Manifestare însăși a Vidului, să se articuleze din el, ca unghia din carne, ca aburii din apă, într-o mișcare imobilă dulce. Pronunția asta nu limitează Supremul ci mai degrabă îl suportă, îl indică misterios, ca mâna divină pe Peretele Palatului lui Balșatar, ca gestul hierofantului la Eleusis, când tăia spicul într-o tăcere desăvârșită. Această pronunție tăcută, și, repet, nelimitativă e totul, trebuie să fie ceva foarte simplu și totuși n-o pot dibui.
Decât am încercat să pronunț un cuvânt în Vidul metafizic, l-am voalat, n-aș putea spune că e nimic, dar e doar o palidă imagine. Trebuie intervenit oare și cu un gest, trebuie adăugat și un simbolism spațial, adică ceea ce corespunde Spațiului in divinisglosar?trad. E posibil, deoarece Numele Inefabil se preferă în ceea ce corespunde timpului, in excelsisglosartrad.. Dealtminteri, lucrul e posibil să se facă de la sine, căci tot alfabetul, toate literele lui se pot structura în figuri geometrice, care sunt în ultima esență, Îngeri. O probă ar fi și după normele Invocațiunii în diferitele tradiții.
E de ajuns ca să pronunți un Nume Divin, în mod legitim, și cu intenția de hudurglosar,trad. pentru ca acesta să se actualizeze. Cu alte cuvinte nu trebuie să simți în prealabil hudurultrad., pentru ca să poți pronunța Numele, căci atunci nu mai e nevoie de pronunțarea lui. Când e dresat printr-o piramidă justă, Numele atrage inevitabil hudurul, ca vârfurile trăznetul. Când Extrem-Orientalii desemnează o creastă de munte, ca "Vârful care sărută Cerul", această creastă nu are conștiința cerului, ci prin simpla arhitectură a ei îi atrage îmbrățișarea.
Aceasta, bineînțeles, din punctul de vedere exterior, care e cel mai important, decisiv, din perspectiva metodică. În fond, din misterul lui Dumnezeu, și Vârful și Cerul și Sărutarea ies concomitent și toate trei la un loc fac Marele Nume Inefabil, Indicibil, Suveran, Suprem. O, Mister!
Microcosmic: de jos în sus privit, întâi e intenția mea spre suprem, apoi rostirea unui Nume, apoi Hudurultrad. ce se propagă necesar, apoi călare pe Hudur,trad. asimțirea Tăcerii ultime și nu numai aceasta, ci toate aceste elemente la un loc dau Numele
635 (114)Inefabil, dar fiecare din ele trebuie să fie desăvârșit, fructe, copii ai Tăcerii. Și totuși mai e ceva care-mi scapă, de o simplitate copilărească. Probabil și momentul cosmic al pronunțării, cu toate că adevărații stăpânitori ai Numelui, Baal-Șemii, îl pronunță când vor, dar asta nu infirmă ce-am spus, deoarece ei sunt deasupra timpului, adică în orice moment al timpului, și-l actualizează chiar când pronunță Numele într-un moment ce din punctul de vedere exterior al Naturii nu pare propice.
Dar numai asimțirea pronunțiarii Marelui Nume e o beatitudine, și valabilă inițiatic. Asta o demonstrează instituțiunea invocării Numelor Divine cunoscute de noi. Probabil, că reziduul, barakauaglosartrad. care persistă după terminarea invocațiunii obișnuite, e baza de plecare, sau mai bine spus materialul, din care se clădește apoi Numele Inefabil. Și pentru că vorbesc în simbolism arhitectural, nu o anumită parte a Domnului, Piatra de Unghi, sau de Bază sau altceva, pronunță Numele, ci Domnul în întregimea lui.
*
Prin Magia Verbului atinge Verbul Primordial, în al cărui "Nume", face totul. Acest Verb Primordial (Urwortglosar)trad. nu e însuși hudurtrad.ultrad. inefabil care se învoaltă deasupra Cuvântului pronunțat, suflul, Boarea, care se plimbă deasupra lui ca deasupra Apelor?
Dar acest Nume nu este un Cuvânt dintr-o limbă oarecare, care trebuie accentuat într-un anumit fel, ci acea forță sublimă, pe care Maestrul Evangheliilor o numește "Credință", și "exprimarea" secretă a "Numelui" este Arta Artelor: arta de a trăi în sine acest "Nume". Oricât de bizar pare, dar dacă o adevărată calificare există, hudur -ul e mai ușor de asimțit, decât derivațiile, aplicațiile lui în viața de toate zilele. Asta pentru că, în realitate, e vorba de aspectul descendent al Realizării inițiatice. Se întâlnește hudurul "exterior" nou și în ambianță, cu Șekhinaglosar,trad. captivă în Kliphoturiglosartrad.. Dacă reușim să le topim, cele două forțe divine se întâlnesc.
Suprapunerea Conștiinței pe mișcările Sufletului și urmările pentru voință sunt obligatorii acestor mișcări.
636 (115)Suprapunerea Conștiinței pe toate mișcările psihice și fizice și consecințele care se impun voinței, în mod obligatoriu, după natura acestor mișcări.
O asemenea operație are drept urmare adăugarea unei dimensiuni intelectuale la gesturile noastre. Bineînțeles această Conștiință e valabilă numai în urma sacralizării ei. Dacă nu e chiar identică cu hudurul,trad. în orice caz îl atrage după ea.
*
"Mirosul Tămâiei unește toate Numele", ca un prim plan, și le unește prin omogenitatea lui. Pe de altă parte, mirosul este calitatea sensibilă a pământului și de asemenea, prin curgerea lui omogenă se înrudește deaproape cu aerul. În adevăr, unește ce e mai jos cu ce e mai sus, Pământul cu Cerul. Mirosul de tămâie, unind toate numele, nu constituie el însuși Marele Nume Inefabil?
Prin tendința lui spre Ceruri, se identifică cu Speranța, năzuință sattwicătrad., situată la mijloc, între celelalte două virtuți teologale, Credința și Caritatea.
[Desen: o semisferă (semicerc) așezată pe diametrul ei orizontal, din al cărei punct central pornesc patru raze care o împart în unghiuri egale.]
Figura de alături e făcută din patru unghiuri, ca Numele Mare din 4 elemente; aceste 4 unghiuri sunt unificate de emisferă, dar mai ales de punctul din mijlocul dreptei de bază care le înmănunchează toate. Or, toată această figură e produsă de punctul inițial și din dreapta verticală din mijloc, proiecțiune în intemporal și Eternitate. Celelalte elemente apar de la sine. O aspirație ascendentă constituie ea singură Numele Inefabil, incomensurabil mai ales prin contrastul contingenței și punctului de plecare (eul nostru) și indicibilul lui Terminusglosartrad.. Aici ar putea interveni doctrina lui Eros Kosmogonosglosar care este un Eros al depărtării. Deci și Eros este Marele Nume sau, mai exact vorbind, Marele Nume e mijlocul de acțiune (aducerea la act din potență) a lui Eros Kosmogonos. Pronunțăm Marele Nume în măsura în care avem și când avem asentimentul Supremului. Și suflul, mirosul
637 (116)omogen și scurgerea imobilă a lui, e limfa care vehiculează Marele Nume. Coborârea lui (căci pronunția Lui se face și ea pe Solveglosartrad. și Coagulaglosartrad.),trad. e forma lui descendentă, e al doilea Hetrad. din Tetragram.
Cum în realitate orice poate alimenta sacrificiul, nu numai tămâia, e deajuns să determinăm în noi o axă verticală, pentru ca tot restul ființei noastre să servească drept aliment sacrificiului; în timpul acestuia se determină deasemenea alte două axe, intermediare între axul central și planul orizontal, care sunt cele trei canale, cele trei naditrad.-uri, de-a lungul cărora se răspândește Sacrificiul, delta prin care ființa noastră se varsă în Infinit. Cele două coloane laterale sunt îndepărtate de coloana mediană tot prin acțiunea, de data asta în sensul amploarei, a lui Solve și Coagula. Dacă tendința ascendentă persistă, se accentuează, devine virulentă, atunci cele două axe se înmănunchează în jurul Speranței, ca șerpii caduceului hermetic; această revenire a lor la matcă e în măsura impulsiei noastre nenaturale, în sensul bun al cuvântului, adică în măsura în care suntem non-conformiști cu această lume și conformi cu lumea transcendentă și cu Nadirul ei. O clipă prelungită indefinit devine linie dreaptă. Dacă, sper, asimt ce poate fi Numele Inefabil, pronunția lui îmi scapă complet. Probabil că e constituită de reflexe ale Lui în ființa noastră psihică și fizică, similitudini, ecouri în ea, pe care nu le putem detecta, deoarece nu sunt de natură intelectuală, ci existențială. Nu există cale spre ele, ci trebuie să le lăsăm să emerjeze la suprafață sub vraja chemării Inefabilului.
Marele Nume Indicibil este șarpele care se ridică vertical din Tufișul său, balansându-se pe baza lui, la sunetul flautului fermecat. Alt mijloc de a-l actualiza nu există.
*
În Miezul Nopții, Sfântul, binecuvântat fie el, intră în Paradis și se unește cu comunitatea lui Israel. Se unește cu ea, dar și mai exact o unifică, adică, toate elementele disparate, răzlețe ale ființei noastre, sunt energizate, scoase din letargie, desperecherea, divergența în care se află și unificate în Sfântul Nume Inexprimabil. La mijlocul spațiului (Paradisului), la mijlocul Timpului (Miezul Nopții), Numele, Tetragramaton unifică toate Numele, într-un miros bine plăcut. Nu e un alt fel
638 (117)de a exprima, ceea ce spuneam mai sus, prin sacrificiul Tămâiei?
Avem: Sfântul, sus în Zenit, jos, de-a lungul și la capătul axei verticale, Inima lui Israel. Între aceste două puncte, întâi o dispersiune, o răspândire în multiplicitate, sacrificială, Diaspora, urmând unei tendințe Solvetrad., apoi începând de la suprafața Apelor, pe planul median, o reînmănunchiere, sub influența Stelei imuabile, și o reconstituire a unității în sânul Divinității.
[Desen: un romb vertical, alungit, format din două triunghiuri unite prin baza lor orizontală; în centrul figurii, pe linia mediană, un mic grup de trei cercuri înlănțuite.]
[Desen: un cerc în care sunt înscrise mai multe diametre, formând o stea cu opt raze.]
Figura se integrează în [cercul cu opt raze], adică în cele două emisfere reunite; ea mai figureazăglosartrad. și Piatra Unghiulară. Cu cele patru colțuri ale ei, este Tetragramul. În prima figurațiune (p. 115), am arătat numai ce este de la suprafața Apelor în sus; prin noua figură se arată și reflexul ei în lumile inferioare, cuprinzând și Rădăcina tenebroasă a întregii Manifestări. Ceea ce cuprinde ea, în punctul de jos, în potență, este evertuat în multiplicitate printr-o acțiune rajasică,trad. care face să se ridice la suprafața Apelor toate posibilitățile ei, în evantai, pentru ca acestea să fie oferite, feciorelnic, acțiunii lui Sattwa,trad. Sfântul - Binecuvântat fie El, din vârful Unghiului.
*
Credința nu e conștiința câștigată prin experiență, că poți face ceva, ci forța, cu care poți să-l faci efectiv. În adevăr, convingerea că pot face ceva, prin experiență, care pare evidentă la început, pentru că această convingere experimentală a dispărut de multă vreme. Dacă ridic tonul, nu e din cauza unei convingeri experimentale, ci pentru că această experiență, evertuează, deșteaptă din somnul ei puterea cu care fac lucrul.
Convingerea experimentală că pot să mă concentrez pe Nume, dispare după primele constatări și rămâne atunci vie numai forța cu care o fac care nu mai e de natură logică ci de