spre reintegrare. Este sau una sau alta și nu amândouă concomitent ca în momentul când nu ar exista planul de expansiune orizontal. Mai precis: tendința tamasglosartrad. continuă să subziste în verticală dar atunci nu mai are nimic tenebros, inert, ci denotă o tendință de coagulare a lumii inteligibile, ceea ce nu e o decădere, din contră. Fulgerul devine diamant, vajraglosartrad., kalimanglosartrad.trad.. Evertuând pe satwaglosartrad. în chaos-ul micromacrocosmic, celelalte gunasglosartrad. devin un ulei comestibil, alimentând flacăra ascendentă și sacrificială a lui satwa.
★
"Fiul Gaiei și al înstelatului Ouranos suntsursa; cerească mi-e stirpea și asta voi o știți. Setea mă arde și mă mistuie. Dați-mi de grabă să beau din apa rece izvorând din lacul Mnemosyneglosar."
★
Pentru a dibui interiorul trebuie să-l exteriorizezi. De aici yantraglosartrad. și mantraglosartrad. și dimensiunile conceptuale. Odată intelecțiunea exteriorizată coborând "suaviter et magnum cum ingegnosursatrad." pe firul de aur, poți să-i găsești locul din interior unde se află.
★
A merge pe capul Șarpelui. În afară de sensul volitiv, de "gihadglosartrad.", înseamnă și determinarea unei axe verticale în haos. Beatitudinea Șarpelui de care vorbesc cabaliștii e beatitudinea trecerii la limită, de la dualitate la unitate, beatitudinea reintegrațiunii. Beatitudinea erotică e implicită. Determinarea axei verticale se face de sus în jos, ignorând Apele. E beatitudinea trecerii de la Haos la Cosmos, imprimarea în Materia Primă a unor vibrațiuni omogene, isotope, constituind elementul limită a trecerii într-un plan imediat superior. Că axa verticală e constituită de Fecioară, arată identitatea ei cu Buddhiglosartrad., das ewig Weiblichetrad.. Coroana de stele sunt swargasglosartrad. și o arată ca intermediară între Apele Superioare și Apele
542 (21)Inferioare. Șarpele domolit reprezintă spirale potolite și armonizate în sfârșit în ierarhia Ființei.
★
În principiu, Cunoscătorul, Cunoscutul și Cunoașterea sunt unul. În multiplicitate, în mod necesar, acestea trei se disloca și se plasează în perspective distincte, după condițiunile planurilor de existență. Totuși, ele sunt indefectibil solidare una de alta de data asta nu prin unitate, ca planul central, ci prin unicitate. Deși descendente ele sunt inconceptibile una fără alta și într-un alt mod decât cel principial proclamă, mărturisesc, aceiași Unitate transcendentă. Prin urmare, concepția unei lumi obiective, precedând și nedepinzând de percepția subiectivă e o absurditate pură și simplă. E principalul argument împotriva materialismului dialectic. Ternarul primar, manifestându-se într-un anumit plan de existență, îi adoptă aparent și provizoriu limitațiunile și asta e propriu-zis Mayaglosartrad.. A depăși Maya unui plan înseamnă a depăși definiția acelui plan ceea ce nu se poate decât prin transcendere; ea este neaccesibilă analizei. Maya fiind puterea cohesivă care unește condițiunile unui plan de existență, produce iluzia existenței acelui plan, dar în același timp e și un mijloc de cunoaștere, deoarece, ca putere unificatoare cohesivă e urma, terminusulglosartrad. Unității în acel plan. Totul e să-i vezi fața internă și nu cea externă. Adică unicitatea. Fiecare din elementele acum dislocate de care vorbeam mai sus păstrează amintirea, pomenește Unitatea precedentă în toată Atotputernicia ei. De aceea trăiește și se afirmă numai prin ea, pentru ea, excluzând tot ce nu este ea, ca un fel de vagă amintire, un reflex al unei stări când această auto-afirmare era expresia inerentă a unei Realități. Deci, ceea ce e mai terific în Nahastrad., îl omoară cu condiția ca această Auto-exclusiv-Afirmare, să nu fie imputată Nahasuluiglosartrad. ca atare, manifestării, ci Principiului Transcendent și Imanent, extraordinar de depărtat și de apropiat, a cărui Una-Existență o uzurpă și o reprezintă totuși legitim, într-un anume fel. Maya e unicitatea sub aspectul ei de multiplicitate. Unitatea devenind unicitate în Maya, e sfâșiată, solicitată fiind de toate
543 (22)componentele ei, de toate diversitățile ei, de guneletrad. ei. De aici aspectul extraordinar de patetic, mai ales că Unitatea rămâne totdeauna presupusă intactă și perceptibilă. Omogenitate și totuși sfâșiere.
★
Marele Pan este Unicitatea, Manifestarea Totală în stare de extaz, mercurulglosar evertuat. În orice caz nu Principiul. De ce se spune că la amiază Marele Pan doarme? Pentru că ora Amiezii este a Unității și Marele Pan este Unicitatea. Se recomandă să nu se cânte din fluier. Fluierul e instrument psihic, cf. duelul lui Marsyas cu Apollon. Pythagoricienii se purificau după ce cântau din fluier.
★
Materia Primă e mai generală decât Angoasa. Aceasta e numai una din cele două tendințe fundamentale ale ei, cealaltă fiind Dilatațiunea; sau în altă perspectivă, Materia Primă este rezultatul acțiunii reciproce a lui Solveglosartrad. și Coagulaglosartrad..
★
Imediat ce-ai separat în tine Cerul de Pământ, apare spontan o scară care le unește și pe care urcă și coboară îngerii.
★
Percepem concepte în loc de prezențe reale, ca oamenii antici și cei tradiționali. Pentru a reveni la normal numai o singură cale: oprirea agitației mentale. Atunci reapar Urbildglosartrad.-urile.
★
Ochiul sufletului este atenția. Atenția e difuză în tot sufletul, când nu e bine exersată. Prin urmare, Atenție = Cunoaștere, având în vedere simbolismul ochiului. Deci Cunoașterea este existențială, coextensivă întregii noastre
544 (23)Ființe. Atenția rezolvă în vibrațiuni obiectul asupra căruia se exercită, dar și pe ea însăși. De aici omogenitatea între cunoscător și Cunoscut.
★
"Dans son existence il n'existe pas; dans sa non existence il existe... ce qui a été déclaré comme existant, cela a été justement déclaré non existant, et c'est ainsi qu-il a été déclaré existanttrad.". (Vajracchedika).1
Două negațiuni dau o afirmație: avidyaglosartrad. în mine, lumea sensibilă în afară și această afirmațiune e Unicitatea
sau: declar existența avidya și lumea sensibilă; de aceea sunt non existențe, deoarece recunoașterea unei limitațiuni o anihilează prin acest fapt însăși, limitațiunea neavând ființă, dar prin caracterul ei iluzoriu are o existență totuși, și-și capătă justificare ontologică, devenind o posibilitate în Posibilitatea Infinită, sau un Metaxuglosartrad. în lume.
★
Dacă susciți polul superior, pozitiv în tine, Nahastrad., se ridică fără voia lui la cer și acolo plesnește în nori fecunzi de ploaie.
★
Perceperea calitativă, cel puțin subtilă a ambianței implică o emancipare, o autonomie recâștigată a sufletului și a organelor interne. Corpul în asemenea moment e un gard despărțitor pe care trebuie să-l sari. Subtilizându-l se produce între eu-centru și periferie-lume, un du-te-vino care e însuși ritmul expirului și inspirului universal.
★
Creațiunea decurge din posibilitatea de auto-negațiune a Posibilității Universale; de asemenea din aceea a Secretului. Prin urmare, ce este mai grosier, mai apăsător, reflectă
545 (24)Inefabilul, Indicibilul. A resimți materia, lumea, ambianța ca atare.
★
Angoasa nu îmbăiază Materia Primă, ci îi este inerentă, ca rezultat, ca limită a lui Solvetrad. și Coagulatrad. care și ele sunt inerente Materiei Prime. Angoasa este rezultatul unei suferiri pasive a ambianței și a celor două tendințe fundamentale ale ei. Rezultatul acestei pasivități e deritmia, angoasa lancinantă. După restabilirea activității în noi, Solve și Coagula se armonizează și angoasa dispare ca limită între Solve și Coagula și se transformă în Unicitate. În sfârșit în Universal, Angoasa devine Uimire.
★
Solve și Coagula sunt anterioare lumii și o condiționează. Lumea e rezultatul interferenței lor. Sunt anterioare lumii pentru că în Principiu sunt Vișnuglosar și Șivaglosar (grosso modoglosar). Ele produc dualitatea Purușa-Prakriti între care se manifestă lumea. În ce privește Principiul Suprem, ele îi exprimă Indicibilul prin Antinomiile lor. Deci coextensive Principiului, Antinomiile apar ca expresii ale unor Determinațiuni negative în Manifestare.
★
De ce Suprema realitate e miraculoasă? Sau: de ce suprema Realitate e Beatitudinea? Pentru că în ea obiectul se află total în aparență, iar Plenitudinea fiind infinită nu poate comporta sațietate. Altă antinomie chiar în Suprem, Antinomia beatifică.
Beatitudinea este totală în Principiu pentru că apetența subiectului este în întregime absorbită de obiect, deoarece acești doi termeni coincid. Pe de altă parte, sațietatea are necesarmente o limită și nu e posibilă decât în ea. Deci în Nelimitat ea nu poate avea ființă. În lumea noastră, Beatitudinea nu poate fi presimțită, dibuită decât prin antinomii. Pentru cucerirea ei nu s-ar putea utiliza decât
546 (25)limitațiunile cele mai dure, mai evidente ale lumii noastre? Atâta vreme cât Realitățile supreme sunt numai virtualități în noi ele apar ca antinomice una față de alta și față de individualitatea noastră. În loc să fie indistincte în Principialitate ca atunci când sunt efective, se îmbăiază când sunt virtuale într-o materie primă, reflex invers al Principialităților. De cel care e pe cale inițiatică, această Materia Prima sau Secundară e fatal resimțită ca Tamastrad.. Încă o antinomie care va fi resimțită dureros, lancinant, nor atomic până la realizarea efectivă. Tragic, dar asta te face să nu lâncezești pe drum.
★
Unificarea suflurilor este inerentă sintetizării tuturor forțelor ființei. Nemaifiind solicitate de multiplicitate, nici chiar de dualitate, suflul devine omogen, isotop și isotrop. Ilie. Acolo Suflul e Verb și Cugetare, adică Atenție. Atunci Verbul transformă Haosul individual în Cosmos și pe liniile de forță vibratorii ce-i sunt proprii, îl resoarbe, rămânând aparent în lume.
★
Semenul (shukraglosar)trad. există sub formă subtilă în tot corpul. Trebuie să veghezi să nu se transforme în sămânță grosieră cu care urdhvaretasglosartrad. e mai greu de făcut. Cu sămânța grosieră urdhvasetastrad. nu se poate face decât prin sushumnaglosartrad. din coloana vertebrală, cu sămânța subtilă e mai simplu. Întâi resimți corpul și pe ea sub aspectul subtil, apoi e suficientă o intenție, o proiecțiune verticală, satvicglosartrad., pentru ca să antreneze cu ea și sămânța subtilă. În fond, același lucru cu conversiunea lui tamas în rajasglosartrad. și a lui rajas în satwatrad. de care vorbesc Vedele. Alchimiștii antici spuneau că locuința adevărată a lui Mercur e Steaua Polară. Una dintre cele mai sigure probe a existenței Principiului este convertibilitatea nelimitată a inferiorului în superior fără nici o pierdere, printr-o integrațiune existențială și necesară pe când procesul invers, căderea în cantitativ distruge superiorul, calitativul pe care l-a părăsit. Exprimare greșită. Calitativul nu poate fi distrus. E numai mascat de
547 (26)pâcla cantitativă care de altminteri nu apare ca atare decât privit din punctul nostru de vedere care e perspectivă limitată, grosieră a tendinței descendente a lui Kundaliniglosartrad.. Această perspectivă e contrabalansată de aspectul ei ascendent și mai ales resorbită de aspectul transcendent a lui Shaktiglosartrad.. Căderea în Cantitate distruge în primul rând conștiința Cauzalității prin iluzia existenței Altuia decât Allahglosar.
De ce? Pentru că nexusglosartrad.-ul Cauză-Efect e pur calitativ, un Metaxutrad. după cum trecerea de la un ciclu la altul se face în afară de manifestare într-un punct-întuneric (sandhyiaglosar)trad.. E vorba de altminteri de una și aceeași chestiune.
★
Suflul imperceptibil pe care-l aude Ilie pe muntele Horeb și unde rezidă Dumnezeu e același cu structura Erosuluiglosar din Banchetul, și în general Anamnesisglosartrad., Dhikrglosartrad.trad.. Nu e numai Principiul, ci și întreaga aspirație a Cosmosului; în mod vibrator spre reintegrare. Este Taotrad. adică o exaltație a suflului universal (sarva pranaglosartrad.)trad. spre zero metafizic, Principiul privit de jos în sus. Și sub aspectul lui de Prezență reală? Dar asta ar însemna să admiți un aspect shakticglosartrad., tantricglosartrad.trad. în Taoismglosartrad. ceea ce e cam greu. Mai degrabă aspirațiunea spre Universal. Întreaga manifestare aspirând spre suprem nu mai este manifestare. Prima promoție a verbului de către El însuși. Atunci Tao-ul cu un nume. Analogia în sens invers: ce-i mai slab, mai imperceptibil în lumea noastră, e mai puternic în cealaltă. În metoda inițiatică: de câte ori în noi există pauze, mase de inerție, de deprimare, a crea corelativ la ele o formă care le imprimă un Fiatglosartrad. ce le rezolvă în vibrațiuni. Chiar când sunt de natură inferioară (imaginative) sunt totuși preferabile lui Tamastrad.. Dar ce puțin putem! A face într-una apel la Dumnezeu să se substituie El în operațiunile noastre!
★
Novalis spune că e esențial ca omul să-și creeze un convorbitor cu care să stea de vorbă. Cu cât e creat mai obiectiv, mai pregnant, cu atâta eficacitatea intervenției lui e mai puternică. În fond, asta e ceea ce vorbeam în trecutele
548 (27)note; determinarea în noi a unui Cer și a unui Pământ. Cerul creat astfel evertuează, actualizează toate virtualitățile Pământului prin act de prezență. De aceea convorbitorul creat trebuie să aibă un rol esențial, purushianglosartrad. față de noi. Dar dacă asemănarea merge și mai departe e de ajuns prezența imobilă a Martorului care să împlinească oficiul de actualizator al Cerului. Nu-i nevoie numai decât să vorbească mai ales spre sfârșit. Devine o simplă prezență imuabilă, în care până la urmă se manifestă Guru-ulglosartrad. ascuns. Dar care e tehnica cea mai bună în asta?
★
Este o tendință, cel puțin la mine, de a raționa, de a vedea, de a detalia, de a analiza procesul de devenire inițiatică. Nimic mai grav și mai contraindicat. Cu aceste intervenții individuale, pur și simplu omori acest proces. Lasă-l să se facă în misterul lui. Nu-l tulbura. E o profanare. Tu numai creează-i tendința, schematrad. în general, dar nu te amesteca în organicitatea procesului. Aici secretul aparține lui Dumnezeu care e gelos de dânsul. Goethe spunea că studiul deductiv și inductiv, ajuns la punctul când se produce mirarea, trebuie să se oprească imediat. Mai departe tu ca individ nu poți merge. Lasă numai mirarea să prospere și să se propage. netezește-i obstacolele care se află în dispersiunea ta. Dă o tendință satwatrad. ființei tale prin aspirațiune și dhikrtrad.; dar cum se transformă tamastrad. în rajastrad. și în satwa nu te privește.
★
Determinarea unui Cer și a unui Pământ în noi, a Polului Esențial și a Polului Substanțial mai poate fi exprimată și astfel: Cerurile, Esența sunt luminoase, deci separi Lumina punând-o sus. De ce o separi? De complementul ei, Căldura care rămâne jos. Odată separată, odată pusă o dimensiune, o distanță satwicătrad. între Lumină și Căldură, aceasta din urmă e natural și feminin solicitată de prima și se exaltează. Căldura ascendentă se unește cu Lumina în intenție descendentă și într-o zonă intermediară se produce Trăznetul și se
549 (28)reconstituie Agniglosartrad. în lumea aceasta. Dar Trăznetul nu-i altceva decât Balaurul a cărui formă o are. Balaurul intermediar între Cer și Pământ. Umidul difuz în toată natura se transformă în ploaie binefăcătoare. Trăznetul nu poate lua contact cu pământul decât prin ploaie (Maria ca mediatoare) în mod benefic; dacă ia contact direct atunci e cataclism. Amândouă lucrurile sunt posibile.
★
Cum se face modificarea suflurilor? Mai exact utilizarea lor pentru a ridica intenția în Ceruri? Exact așa cum face un cocostârc sau un vultur. A primi vântul-accident în aripi care atunci nu mai dărâmă ci înalță. Aspectele gunelortrad. în vânturi. Și atunci pentru înălțare nici nu mai e nevoie să dea din aripi, pentru că suflul le poartă. E indispensabilă intenția ascendentă. Fără asta, vânturile sunt anarhie și ești prada lor. Deci îți devine dușman orice nu-l utilizezi pentru unificare; o economie a unificării există în toată firea.
★
Antinomiile Principiului îi interzic determinarea altfel decât din perspectiva Manifestării. Transpuse în infinit Antinomiile devin Indicibilul. În lume antinomiile chiar atunci când lucrul nu apare, se reduc într-un mod sau altul la o dualitate, întâi opozițională, apoi complementară. A le fixa, până când își dau secretul care este mai întâi complementarismul lor, apoi unitatea.
Antinomiile nu sunt o falsă imputațiune a omului făcută lumii, ci sunt inerente acesteia și o condiționează ca legi ale ei fundamentale. Dar antinomiile fiind expresia Indicibilului din Principiu, înseamnă că Indicibilul e "existențial" Principiului și nu rezultatul unei limitațiuni a noastre, cum se spune în mod obișnuit. Indicibilul e o categorie "obiectivă" a Principiului. Pun în ghilimele ca să accentuez limitațiunea expresiilor.
★
550 (29)Atâta vreme cât mentalul și sufletul sunt angajate în lumea asta, carnea nu e resimțită ca o servitute. Imediat însă ce concentrezi psihicul pe obiective nelumești carnea părăsită de puterea care o dinamiza, devine lancinantă și se zbate ca un șarpe tăiat în două, ca o găină decapitată. Nu trebuie să te sperii, nici să te intimidezi. Fixează asupra ei și asupra impulsurilor o privire calmă fără gânduri, o atenție imuabilă. Atenția difuză în toată ființa trebuie percepută mai întâi ca atare, apoi fixată pe obiectivul căutat. Extragerea quintesenței din ființă e însăși extragerea atenției care se polarizează de la substanță la esență în jurul unui punct calitativ, generator de vibrațiuni pe care se țese atenția.
★
O proiectare verticală în intemporal omologhează, organizează, transformă în vibrațiuni pozitive nu numai stările noastre prezente ci și cele trecute, nu numai stări ci și fapte. Operația e mai eficace când ne aducem aminte de ele, adică atunci când transformăm fapte și stări în dhikrtrad..
Fecioara călcând capul șarpelui, acesta mușcându-i călcâiul. "Das ewig weiblicheglosar zieht uns hinanglosarvers.trad.".2 Polul superior reprezentat de data aceasta prin Sophiaglosartrad.. Inițieri shaktasglosartrad.. Tantrismtrad.. Face să contribuie și elementul de voluptate din om, lucru esențial în stadiul actual al umanității. Dar revenind la ce am mai spus: lasă procesul să se facă singur, existențial, nu interveni în el, decât indicând Steaua Polară.
★
Scurgerea seminței care după Pherekyde e același lucru cu Fluviul Uitării, nu desemnează numai scurgerea seminței arteriale ci orice hemoragie psihică spre exterior, orice aviditate, orice aderență imaginară cu lumea din afară. Lupta contra acestei scurgeri e atât de grea pentru că această hemoragie alimentează însăși ambianța căreia îi constituie un fel de limfă. După cum sămânța fizică își caută în exterior un receptacul care s-o primească și unde să se producă o fecundare, tot asemenea receptacole caută și scurgerea
551 (30)imaginativă, visăraia; le găsește la prima lungime de undă analogă și astfel umil colaborează ei ea la țeserea vălului Mayeiglosartrad.. Această scurgere în afară nu e rea în sine, pentru că e unul din elementele necesare pentru crearea și conservarea unui plan de existență necesar, dar nu cu mai puțină rigoare, acela care urmează o cale spirituală trebuie să se smulgă neapărat ei printr-o intenție și o disciplină contra naturii. Liberează din captivitatea lui mercurul comun care eliberat devine mercurul evertuat de unde iarăși se liberează sulfulglosar.
★
A cultiva fulgurațiunile și în perioadele intermediare, calmul, destinderea. Așa se adună puterea trăznetului. Cu nici un preț nu o dilua în visăraie, în vagă aparență. Asta umezește reflexele. Practica închiderii mai prelungi a ochilor și apoi brusca deschidere. Atunci orice este pretext de nirvikalpaglosartrad., un buton, un scaun, un caiet. Apoi imediat reînchiderea ochilor pentru asimilarea, digerarea, încorporarea fulgurațiunii. Interzicerea desăvârșită a oricărei intervenții a rațiunii. Acum: care e tehnica, metoda de a produce nirvikalpa în mod deliberat prin alegerea obiectului care o produce, alegere prealabilă? Lucrul mai ales e important când e vorba de concepte, intelecțiuni, nume divine etc. Prin exercițiu se poate declanșa fulgurațiunea și printr-un proces discursiv, rațional, cu condiția de-a-l opri fulgerător imediat ce apare intuiția. A sări de pe cal în singura clipă când e posibil și când lucrul are valoare. Fulgurațiunile neașteptate pregătesc venirea fulgurațiunilor invitate și așteptate.
★
Eidolonglosartrad.-ul se formează prin furt. Viața lui sunt pasiunile și pasiunile nu există decât împrumutând, furând suflul uleios de sus. Puterea iluziei! Nouă, pasiunile ne par mult mai intense, mai vii decât spiritul și având în vedere că trăim într-o epocă obsedată de prejudecata "viață" ni se par mult mai reale, mai efective decât inefabilitatea spiritului. Dar de ce intensitatea pasiunilor? Pentru că lumea noastră e lumea lor și actualizarea
552 (31)lor e imediată, fulgerătoare. Spiritul e însă în exil în această lume și de aceea se lasă abia simțit. În plus inefabilitatea lui apare omului obișnuit ca fiind o virtualitate, când în realitate e inerentă, extensivă Prezenței Divine în deplinătatea actualizării ei. Care e deci comportarea justă? Exact preceptul evanghelic: nu aruncați perlele înaintea porcilor! Vigilența trebuie să se exercite înainte de toate asupra mentalului.
★
Unirea tuturor puterilor sufletești, a tuturor senzațiilor, chiar a celor mijlocite de corp în scânteia Eului arată că BYR în cel mai bun caz nu merge mai departe de domeniul micilor mistere. Această unificare se face printr-o puternică acțiune coagulatrad., dar cum se produce, cum se efectuează alternanțele cu solve?trad. În orice caz, destinderea nu poate fi o stare de visăraie, de alienațiune, care nu e altceva decât o hemoragie al cărei termen firesc e dizolvarea în tenebrele inferioare. Destinderea adevărată e o supunere, o pasivitate voită față de Principiu care deci trebuie realizat cel puțin conceptual înainte de destindere. Ea trebuie să coincidă necondiționat cu o stare de veghe și asta exclude orice posibilitate de asemănare cu inerția lui tamastrad.. Abia după o asemenea destindere se poate realiza mai bine unificarea prin coagula. Alternările sunt la început deliberat, voite, apoi devin organice și spontane.
★
A obține instantaneitatea cu ajutorul simbolismului spațial. De-a dreptul este foarte greu și excepțional. Când am o activitate structurantă (viața de toate zilele, planuri de viitor, parcurgerea unei cariere etc.) sau chiar pe planul inițiatic când elaborez mântuirea sau structurez un magnus opus (deci în special realizarea unor inițieri cosmologice) în cazurile acestea realizez o spațializare a timpului. Este o imobilizare a unor sisteme de coordonate. Din contra, prin dezintegrarea activității structurante obțin o temporalizare a spațiului, circulatura quadrantului. Clipa obținută astfel trebuie s-o purific de reziduurile ei și asta se poate numai cu ajutorul unui
553 (32)simbol spațial, adică prin proiectarea acestei clipe pe o verticală care pleacă din inima și creierul meu și se termină în slava cerului. Repetiția deasă a exercițiului acesta care ca toate exercițiile cu adevărat spirituale e simplu și practicabil oriunde.
★
"S'unir à la Providencetrad.", cum spune Fabre d'Olivet, practic revine a se concentra pe Principiu (chiar non-suprem, Unitatea) și a conforma restul ființei noastre acestei atitudini primordiale. Or, ceea ce e neconform Unității este Multipli-citatea. Deci a nu o permite. Dar Multiplicitatea e produsă de Unitate. Așadar calea inițiatică e contra naturii. Nu trebuie alergat după multiplicitate ca după o cireadă de vite împrăștiate spre a le băga una câte una în ocol. Putem proceda sintetic și prin integrațiune. E de ajuns să ne concentrăm asupra ocolului unde e Unitatea și toate vin de la sine și fără sforțare în el. De ce? Pentru că între Unitate și multiplicitate e un raport organic de Cauză la Efect. Centrarea spre cauză aduce în mod natural, organic, rezorbirea Cauzei în Efect, fără să mai fie nevoie ca să facem noi o sforțare aditivă. Tot din această cauză, centrarea pe Multiplicitate, produce "sfâșierea" Unității care rămâne totuși misterios imuabilă.
★
Răsărirea oricărui astru deasupra mării o transformă din Apa Lethe în Amritaglosartrad..
★
Mercurul evertuat de sulf devine mercur "animat" sau "dublu". Ce este în sensul imediat Sulful? O proiecțiune de voință într-un punct pe marea unde e suflul? În cazul acesta lucrează asupra --- numai prin acțiunea de prezență? Nu trebuie să-l întrebe, să-l cerceteze? S-ar părea că nu. Acțiunea de prezență este suficientă. Sulful nu trebuie să fie agresiv, exaltant, indiscret față de Mercur (ca pe planul exterior al nostru) ci imuabil, indistinct. Mercurul se organizează armonic printr-un pathosglosar al Distanței, prin prezența inaccesibilă a
554 (33)Sulfului care e însăși structura intimă, tainică a Erosului Cosmogonic. Ceea ce le este comun amândorura este atenția. Absolut indispensabilă. E Elementul de unitate, substitutul Unității în această Hierogamie.
★
Uimirea care e unificativă în Principiu e dizolvantă în Natură. Analogia în sens invers. Corporificarea Spiritului, volatilizarea Corpului.
★
Prezența divină în staza ei cea mai pură ne apare nouă care nu o avem, ca lipsită de "intensitate" din cauza inefabilității ei. Și în Mokshaglosartrad. supremul e "indicibil" mai ales în moksha vivit non vivittrad.. A se feri de exercițiile de realizare să nu sacajăm, să nu pustiim parterul de roze cu o inchizitivitate indiscretă, cu o investigație indiscretă și cantitativ măsurătoare a rațiunii noastre. Această indiscrețiune are exact efectul unui acid corosiv mai la locul lui în dizolvarea elementelor celor mai tamasicetrad. din ființa noastră. Voracitatea cantitativului, instinctul lui ascuns că numai din această inefabilitate trăiește, că fără ea s-ar preface în pulbere atomică.
★
Purificarea printr-un element, adică printr-un simplu corp are ca scop reducerea ființei la starea ei de Materia Prima indiferențiată, aptă să primească vibrațiunea unui fiattrad. luxtrad.. Fiind simplu, elementul reduce la unitate complexul uman adică îl pune deocamdată virtual, dincolo de opoziție și de complementarisme. De aceea, a percepe și aspectul subtil al elementului care purifică astfel și psihicul. A-și resimți elementul vibratoriu al ființei resimțindu-l și pe acela al elementului purificatoriu. Cele două vibrațiuni capătă prin coabitare aceeași lungime de undă care face să dispară în noi limitațiunile de timp și de spațiu în primul rând. Am putea spune că ondulațiunea astfel obținută e orizontala proprie