19 august 1965 – 3 septembrie 1965

Angoasa lui Iblis^glosar între trestii, este că asimte pe Dumnezeu nu cu Intelectul la care a renunțat mai degrabă decât i-a fost luat, ci prin sufletul și carnea lui. Deci Iblisul din noi. La primul moment pare o enormitate; dar, nici carne, nici psihic nu-și au rațiunea lor suficientă în ele înșile, deci pe căi obscure, existențiale și obscure se desleagă și se leagă în Intelect. Prin urmare, obscur, tenebros chiar, Dumnezeu poate fi asimțit de ele, dar prin suspine negrăite, prin angoasă. Pentru că sufletului și cărnii le este interzisă plenitudinea, le ia locul un substitut de plenitudine care e o perpetuitate în angoasă.

19 august 1965

"Le vrai miracle c'est le substitution d'une qualité à un défaut^trad.".¹⁷⁵

Tehnica stă în a oferi Absolutului defectul ca un holocaust; Absolutului unde totul este act pur așa că nimic pozitiv nu poate să fie în el. Atunci, în mod necesar, defectul se integrează, pe căi necunoscute într-un tot, care nu poate fi decât perfect. Astfel defectul devine calitate, în sensul riguros al cuvântului, adică nu în comparație cu un minus^glosar, ci ca çifatryah^glosartrad..

Enigma e miracolul transformării, trecerii prin barzach^glosartrad.. Moartea, adică trecerea prin barzach consistă în totala concentrare asupra scopului final al integrațiunii.

"L'instant tranchant comme le fil d'un sabre opère comme une brusque mutation, déclanchant une cristallisation, établissant un contact^trad.".¹⁷⁶ E expresia temporală a ceea ce exprimam mai sus. Clipa e barzach-ul în timp. A fi sensibil la dânsa, a te identifica cu ea înseamnă să treci barzach-ul prin identificare.

Găsirea clipei operează spațializarea timpului. De aceea caracterul ei fulgurant.

*

"Un soulagement résulte d'un paroxisme. Pour Aristote, les méthodes cathartiques consistent à porter à son comble la passion à purifier, en la transposant sur un plan superieur^trad.".¹⁷⁷

Numai faptul că pasiunea este dusă la paroxismul ei, se face transpunerea pe planul superior, mai ales dacă i se suprapune și luciditatea, adică veghea deliberată asupra operațiunii. Un semn de eficacitate a ritului este că eul se simte topit în intensitate.

20 august 1965

"Toute vérité (haqîqah) qui n'efface pas les traces et les traits de la créature n'est pas une vérité^trad.".¹⁷⁸

De aici faptul că o paroxistică existențială poate să topească elementele creaturale ale noastre mai bine, uneori, decât practicile exoterice.

Totodată aforismul arată cât de indispensabile, dar cât de relative sunt acestea: reduc ființa la Materie Primă (în sensul relativ al cuvântului) dar numai atât. Operațiile de transmutare nu le poate efectua, ceea ce poate face paroxismul înrădăcinat și raportat la Principiu.

Firește, mai este și considerentul metafizic. Absolutul e Absolut și Creațiunea e o posibilitate a lui. Ori de câte ori suprapunem și Absolutul pe relativ, raportând pe acesta la Principiu, Creațiunea se topește în Principiu, în mod firesc și existențial. Trebuie numai să permitem aceasta și Absolutului și Creațiunei. E de necrezut ce putere are în privința aceasta efemerul, putere negativă de neconformare. Dealtminteri cu un singur deget pus înaintea ochiului nu acoperi Cerul? Afirmarea Absolutului aduce topirea Manifestării, nu numai printr-un proces dialectic, ci și pe căi creaturale, inverse acelora ale producției Manifestării, căi rezorptive tot așa de misterioase și labirintice ca și acelea ale Manifestării.

Ni se cere numai deci, pentru că aceste căi ne sunt necunoscute și nu e nevoie să fie cunoscute (cunoașterea lor ar fi fastidioasă și inutilă) numai Mărturia, întovărășită de intuiția directă a lucrului mărturisit. Organicitatea, modul organic al procesului rezorptiv e secretul lui Dumnezeu și n-are nici un sens s-o cunoaștem; mai mult am încurca iconomia. Trebuie să știm modul exact cum crește o floare?; asta e secretul (sirr^glosartrad.-ul) ei și al lui Dumnezeu. Intervenim cu adjuvante sumare și de natură empirică. Nu trebuie să-i cunoaștem misterul dezvoltării; nu ar avea nici o utilitate, l-am paraliza în procesul lui și nici nu ar fi interesant. Una e Cunoașterea, altceva Curiozitatea. Ultima e un dușman perfid al Primei.

21 august 1965

Imediat ce suprapunem Cunoașterea Naturii, nu inchizitiv, ceea ce ar fi van, ci prin simplă adăugare, ca Cupola la o Biserică, se produce în Natură un proces de efervescență. Liniile de forță ascunse apar și în sânul întregii naturi, reapare țesutul cosmic, identic cu Vortexul Sferic

Universal. Numai așa se actualizează în Maya^glosartrad. aspectul ei pozitiv. Vibrațiunile se ridică în sus, se lovesc de cupola Cerului și recad sub formă de rouă care disolvă aparențele și accidentele. Nu mai persistă decât liniile de forță de care vorbeam, care nu pot dispare deoarece sunt fire de ideațiuni divine; ele nu pot dispare, pentru că imuabile, pe ele se țese și se desface devenirea divină, pe care ele o susțin fără să participe la ea. Vibrațiunea inițială a Verbului se irizează într-o rețea intelectuală în lume, luând în fiecare plan de existență formele geometrice care vor servi de sămânță, de punct nevralgic, de la care plecând se produce întreaga desfășurare a planului de existență. În Intelectul divin creaturile nu pot apare ca atare pentru că ar fi o contradicție; ele apar ca prototipuri, și aceste prototipuri sunt geometrice și schematice. Își desfășoară apoi ființa în dozaje indefinite ale Plusului și ale Minusului, ale lui Purușa^glosartrad. și Prakriti^glosartrad., liniile verticale și liniile orizontale ale Războiului cosmic.

Or, modurile acestor operațiuni rămân un mister pentru noi, fiindcă sunt de natura Indefinitului, nu a Infinitului, și numai la intuirea, la realizarea Infinitului suntem ținuți să răspundem. În realizarea inițiatică cea mai activă, cea mai intelectuală, nu suntem ținuți să cunoaștem, să participăm la formațiunea fetusului, care e obligatoriu se face în mister și în întuneric. Intervenția noastră nu ar face decât să stânjenească procesul, chiar să îl împiedice, pentru că intelectul nostru nu i-ar putea aduce decât un element esențial, și nu unul substanțial, care îi trebuie în realitate. În realizarea inițiatică activitatea trebuie să se întovărășească de o pasivitate, și dozarea lor respectivă e unul din Arcanele artei.

Intelecțiunea e întovărășită de mister și aspectul misterului, reflexul lui în lume, e existențial, și de aceea, aici, în operațiunile lui, Misterul se transformă în enigmă.

22 august 1965

Descântecul cu șepte fete din "Șezătoarea" reprodus în caietul nr.13, p.65, pare o suită de nonsensuri, când în realitate este unul foarte adânc. Cele șepte fete sunt identice cu Septentrionul, sau cu cele șepte stele din Carul Mic.

Reflexul lor pe pământ e pretutindeni și nicăieri. Nu le poți prinde nicăieri pentru că situația lor nu este spațială; ele vin din Empireu; pe pământ le găsești reflexul pe colac, dar imediat ce

cauți colacul mai bine, adică îl situezi, îl determini, îl lumești ele dispar și sunt pe un topor, dar dacă vezi că toporul e de oțel, cele șepte fete sunt pe purcel, pe-un vițel, pe o cârlană, pe o căpiță, pe-o poiată, pe un sovârf, pe o cicoare

și cicoarea s-a plecat^vers.

șepte fete s-o înecat

adică s-au resorbit pentru prostul care le caută distinctiv, căutând o absurditate! Să epuizeze numeric Indefinitatea; e ca și acela care fuge de propria lui umbră, sau după ea. Până la urmă moare de epuizare. Chiar grotescul unor imagini, aparenta lor vulgaritate e făcută să ascundă adevărurile profunde. Cele șepte fete nu s-ar resorbi în apele inferioare, nu s-ar îneca în ele, dacă cel ce le caută, în loc să fugă zadarnic după coada curcubeului, și-ar fi ridicat ochii în sus și ar fi contemplat pe cele șepte în hora lor imobilă din planul de rotațiune a Swasticei^glosartrad. Cerești. Toată multitudinea s-ar fi reintegrat în Prototipul ceresc, dar nu distinctiv și enumerativ, ci subit, printr-un proces de cristalizare și de sublimare. Atunci și lucrurile citate s-ar fi reintegrat, ar fi fost scoase din exilul și tribulațiunea acestei lumi. Dar pentru că omul nu a putut face asta, de aceea, spune poezia,

păcat că nu s-a-ntâmplat

și tu să te finecat.

Cheia e în cealaltă poezie, în care se indică fără nici o îndoială posibilă, caracterul uranian al primelor. Dealtminteri, e normal.

23 august 1965

"Les états morbides sont transformés par élimination du facteur dépressif, par une sorte de symbiose avec l'esprit possesseur devenu ésprit protecteur, et par une normalisation, sous forme de transe provoquée, de l'état de crise^trad.".¹⁷⁹

Osmoza asta se poate face și cu duhul de inerție, de torpoare, de tamas^glosartrad.? Imposibil. De aceea trebuie transformat într-un spirit rajasic^glosartrad.. Atunci prin deplasarea centrului de gravitate al conștiinței, omul se identifică cu spiritul bântuitor devenit spirit protector.

Intervenția elementului de luciditate și intențiunea, scot veninul spiritului posesor și atunci nu mai rămân în el decât elementele pozitive care se integrează perfect și fără primejdie în ființa noastră. Această deplasare de conștiință are drept

efect și topirea limitelor respective și reciproce, și ale spiritului bântuitor și ale ființei umane. Atunci amândouă formează una, o nouă ființă, în care, fiind desființate prin procedeul de mai sus și eu și tu, predomină de acum înainte caracterele de deva^glosartrad., de daïmon^glosartrad., nu universalizat complet, dar suficient de transformat ca să fie deasupra servituților celor mai penibile ale ființei individuale.

"Pour Platon (Phèdre), l'enthousiasme et l'anamnèse font retrouver les idées éternelles^trad.".¹⁸⁰

Poate fi ratașat asta la cele spuse mai sus. Da. Mai întâi entusiasmul topește limitele noastre și ale ființelor superioare cu care vrem să venim în contact. Exteriorul, Aparentul fiind topit, apar Ineitățile, Imuabilul care sunt același lucru cu Ideile Eterne.

De data asta însă, nu mai este un entusiasm orizontal ci unul vertical. Daïmonul^trad., în definitiv, deși imens superior, este încă din lumea noastră, pe când Ideile Eterne sunt transcendente, și trecerea în domeniul lor se face printr-o integrațiune, având în vedere lipsa de comună măsură a planurilor respective.

24 august 1965

"Wenn sich in uns der Wunsch regt, uns von unten her mit unserem Schöpfer droben zu vereinigen, erwecken wir gleichsam in unserem Schöpfer das Begehren, über uns alles Gute: Segen, Gnade, Leben und Gesundheit zu ergiessen^trad.".¹⁸¹

Natural, în primul rând simbolic. S-ar părea că asta implică o comună măsură între creaturi și Creator. Dar și această comună măsură aparentă este simbolică și simbolizează identitatea esențială dintre manifestare și Principiu. Natural, această identitate îmbracă toate caracterele afective și sentimentele pe care domeniul psihic le implică și care sunt firești atâta vreme cât omul este încă îmbrăcat cu aparența lui individuală, în limitele lui sentimentale. Acestea simbolizează plenitudinea divină și atotputernicia care nu poate suporta un decalaj între intenție și realizare.

Mai este ceva: toate limitațiunile individuale, cele care sunt mai caracteristice, mai tiranice, numai prin simpla aspirațiune spre Universal își pierd forma și devin acolo Idei, Atribute divine. Așa că numai păstrând încă simbolismul individual, textul vorbește de "dorința" lui Dumnezeu să ne dea plinătatea darurilor lui; în realitate, e vorba de Infinitudinea divină care

nu suportă nici o limitațiune în Atotprezența și Singularitatea ei; dacă găsește opozițiune, sfarmă obstacolul, dacă nu îl topește.

"Erhebung der Funken, der unreinen Gedanken zu ihren Urquellen^trad.".¹⁸²

E deajuns să oprim morișca gândurilor, a celor impure ca și a acelora pure pentru ca să se producă un contact existențial între planul Cauzal și cel manifestat. Gândul impur se integrează în Universal, într-o ecuație necunoscută, care e în același timp și o constelațiune. Acolo nu este decât Plenitudine deci supremă Pozitivitate. Căci cum ar mai putea fi "izvorul primordial" al unui gând impur, impur el însuși? Nu e nevoie să știm cum se face tranziția, și nu o știm chiar când s-a efectuat. E misterul lui Dumnezeu și procesul e pur existențial.

25 august 1965

"Dans la tradition hindoue, l'air (vayu^glosar) a tissé l'Univers, en reliant comme par un fil ce monde à l'autre et tous les êtres ensemble^trad.".¹⁸³

Aerul reprezintă, după ether, elementul cel mai indistinct; mișcarea lui e isotopă, propagându-se în spire depărtate de ele cu un pas infinitesimal.

Atunci e o canava ideală pe care se poate țese lumea. De aceea, microcosmic, prin aer (suflul) producem realizarea inițiatică și o topim.

Totul este în a sensibiliza aerul nu numai cu plămânii, ci cu tot corpul, mai ales cu pielea, cu care el e strâns legat deoarece pipăitul e calitatea sensibilă a aerului. Atunci, dacă parvenim să ne resimțim suflul și aerul cu epiderma noastră, ea se topește, mai exact se subtilizează, și toată ființa noastră se transformă într-un vortex de aer, substitut imediat, etapă intermediară, a Vortexului Sferic Universal. A căuta mai ales "aerarea" părților celor mai inerte, mai tamasice^trad. din ființa noastră: capul îngreunat după un travaliu mental extenuant, ochii la cei ce suferă de ei, stomacul și întreg sistemul digestiv, apoi membrele inferioare. Dacă parvenim să-l aerăm, creem o masă omogenă vibratorie, putând oricând sensibiliza mesagiile de dincolo.

"Comme par un fil^trad." arată continuitatea țesutului cosmic, și inițiatic, arată că trebuie să ne purificăm, să ne subțiem suflul. Prin această afinare, dibuim nenumăratele porți strâmte care

ne despart de ceia lume și apoi ne ajută să trecem prin ele prin "despațializare".

"Tout comme le souffle (prâna) a tissé la vie humaine^trad.",¹⁸⁴ de data asta suflul creator, în sensul creațiunii, de la centru la periferie.

Inițiatic, am putea desemna o metodă cam așa: suflul topește și subtilizează învelișul individual, "rectificându-l" prin aceasta (procesul de introversiune), apoi îl proiectează prin extraversiune în exterior, în manifestare, de data asta mai "rectificat", nu printr-un "păcat originar", ci prin coborâre lucidă, controlată, deliberată, voită, avatarică deci.

Mijlocul? A-și resimți suflul, a-i sensibiliza și a-i intelectualiza procesul.

26 august 1965

"Le principal moyen de la restauration est le Kawana^glosar, l'oraison méditée se fixant sur les réalités spirituelles^trad.".¹⁸⁵

Efortul de a formula intuiția intelectuală și de a o sensibiliza în formularea discursivă, de a o aera pa aceasta din urmă, a-i da dimensiuni intelectuale și simbolice.

"Le Bouddha des textes palis est "Celui qui se fait soi-même multiple et en qui tous les êtres redeviennent un^trad.".¹⁸⁶

Are în el posibilitatea de non-manifestare și cea de manifestare; în plus, "secretul" lui propriu, care elaborează lumile și le rezoarbe, fiind în același timp un "Prototip" o normă a genului uman. Integrându-se în finalitatea lui, o integrează, și mișcă roata.

"Nicht in Visionen und Ekstasen, nicht der Glanz der Vernunft, nicht Mystik oder Magie; nur ein ruhiger Schauen in sich ohne Neugier und Angst^trad.".¹⁸⁷ Această simplă contemplare neturburată de intervenții individu-ale, e curgerea șuviței de ulei de care vorbește Ramanuja; perceperea Vibrației primordiale, și adâncirea în ea produce aceeași vibrație și în Microcosm, adică o reducere la o "Materia Prima", care permite o "rectificare" și o "dirijare" a Vibrațiunii in Excelsis^trad..

Ich höre die Worte, die der Abst von Hagia Triada zu mir sprach^trad.: "Gott ist weder verborgen noch offenbar^trad." (sadasat^glosar, vyaktavyakta^glosartrad.), o limită sfâșietoare între ele, de aceea "er ist als leise Ahnung^glosar da, wann du in Ruhe in dich versinkst^trad.",¹⁸⁸ căci

această "leise Ahnung^trad.trad." nu e numai o presimțire, o virtualitate ci limită însăși în Dumnezeu între Impasibilitate și Sacrificiu, între Eternitate și lume.

Și nu trebuie s-o știi tu; e deajuns că Dumnezeu o știe. Tu trebuie numai să fii liniștit. Liniștea aceasta e chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

27 august 1965

"Le fidèle vraiment pieux n'a besoin que d'un seul temple, celui qui s'étend sous le ciel; quand l'homme veut purifier et édifier son âme, il lui suffit de considérer l'harmonieux rayonnement de la lumière^trad.".¹⁸⁹

Cerul e mai abstract și vid: prin golul lui, lumina se propagă în vibrațiuni a căror ritmicitate și omogeneitate e imediat realizabilă. Se poate spune că în viața în natură se trăiește în centrul unei sfere, a cărei jumătate inferioară e "naturală", materială, pe când jumătatea superioară e geometrică. Dealtminteri, emisfera inferioară e numai conceptibilă, se presimte, pe când jumătatea superioară e imediat simțită; e de o evidență incontestabilă.

Or, această simplă constatare, face pe om să producă în el prin simpatie și prin analogie, operația fundamentală inițiatică care este Separațiunea. Se produce în el discriminarea între Cer și Pământ, acesta de la brâu în jos (de aici importanța considerabilă în toate riturile a brâului pe care și-l pune sacerdotul; probabil, că numai ca simplă intenție, și încărcat cu baraka^glosartrad.-ua specială, brâul produce separațiunea de la sine), iar Cerurile în partea superioară a corpului, în special de la umeri și cap în sus (de la "clavicule", micile chei care deschid accesul lumilor superioare). În regiunea intermediară se situiază vântul, "suflurile" care au un oficiu de mijlocire între Cer și Pământ, transmițându-le unora și altora, influențele respective. Operația, care constă în fond într-o simplă intenție, face din om un preot perpetuu după rânduiala Axei Lumii. Toată natura beneficiază de simpla lui prezență.

Numai prin simpla ridicare a feții lui, la care face aluzie ultima parte a frazei, vârtejul cosmic al omului care are o tendință naturală să se aplatizeze, să se înnisipeze, își reia tendința ascendentă. E un fel de biciuire, o "anamnesis^glosartrad." devenită gest fizic, manifestată prin el.

28 august 1965

"Die Seelen bedürfen keine Belehrung, sondern nur eine Erinnerung^trad. ..."¹⁹⁰ Pentru că peste suflete se depune o sgură, o pâclă a uitării, care este simptomul unei înclinări analitice și distinctive a conștiinței. Multiplicitatea este dușmana tăcerii, distracțiune a concentrării, și oglinda Sofiei^glosartrad. ce plesnește într-un mozaic nenumărat.

"Der Nous ist ihr Führer zu Gnosis^trad." în mișcarea în care își recuperează simplicitatea și respinge multiplicitatea, die sich auf Erden durch Betrachtung des Himmels, des sensibilis Deus^glosar betätigt^trad." (suscipit coelum^glosartrad.).¹⁹¹

Cerul este Intelectul din cauza formei^glosar desăvârșit sferice pe care o are; proba că e desăvârșită constă în faptul că, deși știi perfect că e sferică totuși nu-i vezi limitele; la un anumit grad de perfecțiune, forma devine intelecțiune și se identifică cu ceea ce, la început însemna, adică calitate pură.

Pe de altă parte, Cerul este foc durificat, adică diamant. Or, calitatea sensibilă a focului este vigilitatea, și instrumentul ei vizibilitatea. De aceea ochiul este abilitat să perceapă aspectul sensibil și inteligibil al Cerului, direct și fără un proces prealabil meditativ, afară de o intenție inițială, totdeauna necesară. Totdeauna, când omul își ridică fața spre cer, căutând o "reamintire", căutând un ajutor, aspirând spre ilimitat, gestul acesta e salvator și produce în el o vibrațiune eliberatorie ascendentă, care topește klifoturile^glosartrad. din el.

Cerul fiind unic și gândul devine unul, contemplarea Unicului produce unificarea tuturor gândurilor noastre, chiar a întregii ființe, care e văzută, la început în Unicitate apoi în Unitate.

Dealtminteri, orice aspirație ascendentă nu e posibilă decât prin conversiunea elementelor tamasice^trad. și rajasice^trad. din noi în satwic^glosartrad.. Altfel, e inconceptibilă și, strict, nu se poate realiza, căci unul nu se poate realiza, afirma, fără ca celălalt să moară.

"A extrage viul din mort și mortul din viu", "a spiritualiza corpul și a corporifica spiritul", tot atâtea formule care însemnează același lucru.

29 august 1965

Selbst die alltäglichen Verrichtungen des Menschen, das Ankleiden^trad., das Gehen auf der Strasse, das Betrachten der^trad.

Dinge der Aussenwelt usw, sollen als mystische - symbolhafte Akte im Dienste Gottes geübt werden^trad.".¹⁹² E deajuns că în orice act al tău sfințești Numele, pentru ca actul să devină sfânt. Nu e necesar să vezi mecanismul operațiunei; încercarea asta ar putea face să se evaporeze parfumul. E interesant totuși aspectul geometric al simbolismului. De asemenea, de sensibilizat o tribulațiune a sfințeniei, o iterațiune a Imuabilului în timp și spațiu care se sfințește pe ea însăși prin Sacrificiu. E totuși un exercițiu care se învață; pe de altă parte lucrează dinăuntru în afară din cauza caracterului lui existențial. E deajuns o intenție ca să se declanșeze.

"Eros^glosar se définit comme intermédiaire entre deux contraires^trad.".¹⁹³

Ca să fie intermediar între două contrarii, trebuie să participe la natura amândurora, și ca atare să fie atras alternativ de cei doi poli. Atracția unui pol produce o voalare a celuilalt, dar care poate fi și o integrare a lui. Pe când un pol devine expansiv, învoalt, celălalt se concentrează, devine punct, devine rădăcină. Astfel Eros e grădinarul Arborelui Vieții.

"Il n'est pas par nature ni immortel, ni mortel^trad."; asta însemnează în fond că e amândouă, adică Principiul și al Vieții și al Morții.

Definiția lui Priap, care, în fond, este tot Eros ca: "mors et vita locus^trad.". Eros Kosmogonos^glosar, Eros Protogonos, Eros Proteurithmos, Eros Energeia, Eros Filtron, Eros Extatikos, Eros Pneumatikos.

"..dans la même journée il est tantôt florissant et plein de vie, tantôt il meurt et renaît, grâce à sa double origine mortelle et immortelle^trad.".¹⁹⁴ E prin excelență Zeul barzakh^trad.-ului și al Unicității care cuprinde Multiplicitatea ca atare. "Ce qu'il acquiert lui échappe sans cesse", fie că este principiul disipațiunii și al labilității, fie că e Principiul, scurt, adică ceea ce nu suferă lângă el nici o determinațiune, nici o companie.

30 august 1965

"Ce qu'il acquiert lui échappe sans cesse, de sorte qu'il n'est jamais, ni l'indigence, ni dans l'opulence et qu'il tient de même le milieu entre la science et l'ignorance^trad.".¹⁹⁵

Înșirarea asta însăși de antinomii arată că Eros e în realitate la principiul tuturor cuplurilor de complementare și de

opozițiuni prin urmare e coextensiv Principiului. Ceea ce trebuie remarcat e că aceste antinomii sunt crucificante, și că Eros e o prezență patibilă în lume a Impasibilului. Termenii antinomici spre care e atras sunt în realitate treceri la limită, ceea ce implică o sfâșiere, cu atât mai mult, cu cât atragerea aceasta spre puncte opuse, este nu numai succesivă dar de foarte multe ori, concomitentă ca la orice Deus patibilis^glosartrad.. Amândouă tendințele lui Eros duc la integrațiune.

Cine e posedat de Eros, - căci posesiunea e singurul termen care poate fi întrebuințat - e năpădit de o boală mortală al cărei rezultat este extincțiunea sau într-o tendință spre neant sau în Principiul Suprem. De aceea starea erotică este ținta cea mai de dorit pentru cineva angajat pe Calea Misterelor. Și oricine este pornit, juruit pe o cale autentic inițiatică are ca garanție a valabilității ei, această stare erotică, de neliniște, de plenitudine, de lipsă, de plin și de vid. Există primejdia ca această neliniște să fie confundată cu angoasa modernă. În adevăr, Eros riscă să capete aripi de plumb și să se transforme în angoasă când cel posedat de Eros uită, când nu mai e posedat de Anamnesis^trad.. Când la fiecare din sfâșierile pe care le provoacă Eros nu se propagă o stare de nostalgie, de asimțire a Supremului, Eros se transformă într-o tendință direct infernală. Apostolul Pavel a desemnat bine starea erotică, atunci când spune că "Duhul se roagă în suspine negrăite^sursa" în acela care e pornit pe calea Identificării.

În orice caz, doctrina lui Eros e așa de complexă, așa de pregnantă și vastă, încât te întrebi cum atâta vreme în cultura greacă a fost văzută numai tendința raționalistă.

31 august 1965

În lumea noastră de exil, dualitatea desparte lucruri care în întregimea lor sunt divine și suverane. Acțiunea oricât ar fi de eficace e numai jumătatea unui tot a cărei cealaltă jumătate e Gândul.

"Alles was du zu tun vermögend bist, tu es mit Kraft! Das ist: binde die Tat an die Kraft des Gedankens^trad.".¹⁹⁶ Actul trebuie să fie bine definit, net, precis; mai ales societatea tradițională ne oferă zilnic, nenumărate acte de acestea simple și nete. Gândul trebuie înțeles în sensul Prezenței și al Concentrării, adică al suprapunerii lucidității asupra lucrului pe care îl facem.

"Wie von Henoch erzählt wird, er sei ein Flickschuster gewesen und hatte mit jedem Stich seines Ahle, der das Oberleder an der Sohle nähte, den heiligen Gott mit der Einwohnenden Herrlichkeit verbunden^trad.".¹⁹⁷

Aici avem o explicitare a textului prim. Unirea Gândului cu Acțiunea e o mărturie (Șahada^glosartrad.) a Unității. Ceea ce se unește în realitate e Șekinah^glosartrad. cu Principiul. În acest simbolism, Șekinah e în tribulație și în exil; intenția omului o liberează și o reintegrează în Unitate.

"Si nous regardons longtemps le Ciel, Dieu descend et nous enlève^trad.".¹⁹⁸ Asta din cauza determinărilor calitative ale spațiului. Direcțiile acestuia sunt din domeniul calității, și cea mai "calitativă" din toate direcțiile spațiului este aceea verticală care prin intenție ne unește cu "piatra din vârful unghiului a Cerului". Or, această "intenție" nu cere alt act volitiv decât acel al concentrării. Prin acest simplu fapt, ne integrăm, ne reintegrăm într-o organicitate al cărei ansamblu e un vortex care se resoarbe "in divinis^glosartrad.". De aceea, Eschyl spune că "ce qui est divin est sans effort^trad.",¹⁹⁹ afară de unul singur, acel al Concentrării. Cu alte cuvinte, Omul trebuie să fie complet Yin^trad. față de Principiu, și complet Yang^glosartrad. față de manifestare.

1 septembrie 1965

"Wer da sucht, der findet, das ist, wer da sucht in den inneren Himmel^trad.".²⁰⁰

Privirea cerului exterior, vizibil, în sensul fiziologic, animalic, e pur fetișism. Când i se adaugă însă o intenție de eliberare, de integrațiune, de evaziune, înseamnă, oare, după implicațiile propoziției lui Paracelsus, că rămâne tot periferic, deoarece nu e cerul exterior? Nicidecum.

Cerul exterior, privit metafizic și inițiatic, adică contemplat, este un substitut, un simbol legitim al Cerului interior. Nu trebuie să ne încăpățânăm, de la început, să privim în interiorul nostru, căci și asta ar fi o idolatrie, o materializare, și încă una foarte gravă. Dealtminteri asta ar contrazice doctrina determinărilor calitative ale spațiului.

Cerul exterior e adevărata cale spre cel interior, căci în esoterism drumul cel mai scurt între două puncte nu este numaidecât dreapta. Mersul inițiatic e în zigzag și chiar cu dări înapoi. Apoi, punctul cel mai sus se reflectă în cel inferior. Dar pentru a te putea lăsa să luneci de-a lungul verticalei, din punctul cel mai înalt al Cerului exterior, în punctul suprem al Cerului interior, trebuie să escaladezi pe primul, și asta nu se poate face decât printr-un mare zbor în spațiu.

Urmând rigid simbolul geometric, spunem că alunecăm de la Polul superior din Cer, în Polul inferior din Cerul inimii noastre. Realitatea e mai nuanțată. Cerul interior, prin "deplasarea luminilor" când çalih^glosartrad.-ul poate spune "ajsamna arwahna wa arwahna ajsamna^trad.", punctul inferior, prin inversiune devine Punctul Superior, ceea ce în realitate a fost întotdeauna.

Nu trebuie ca o rigiditate logică, un spirit geometric, nu în sensul pythagorician ci pascalian, să încătușeze mersul unduios, ambiguu și insezisabil al Intelecțiunii adevărate. Suntem fii Marelui Șarpe, ai Balaurului Ceresc, și necesarmente mersul nostru trebuie să se facă de-a lungul spirelor lui, care sunt acelea ale Vortexului Sferic Universal.

2 septembrie 1965

"Lorsque l'âme humaine se libère un jour des liens du corps, elle s'en va fabuler avec l'âme du monde et en rapporte des songes merveilleux^trad.".²⁰¹

Chiar o liberare relativă, virtuală, aduce aceste visuri, de ex. după disciplina lui Șri Ramana Maharși, adică o dezidentificare a sufletului de corp. Conversarea cu Anima Mundi^glosartrad. poate să vină și sub formă de inspirații, nu numaidecât sub formă de visuri.

"Il n'existe pas que des énergies fulgurantes qui n'appartiennent pas à des substances, ne sont pas des substances et ne durent pas même un instant^trad.".

Totuși, având în vedere caracterul esențialmente masculin al fulgurațiilor, ele lucrează în mod necesar asupra unor substanțe pe care le modifică după "secretul" lor. Fulgura-țiunile nu vin din planul Neființei, nici al Ființei măcar, ci-s coextensive polarizării Ființei în Purușa^trad. și Prakriti^trad. și marchează modul de operațiune al acestor două; căci o fulgurațiune nu se poate produce decât între un + și un -. Ceea ce trebuie bine marcat este caracterul intemporal al acestor fulgurațiuni; și e natural căci fiul trebuie să aibă aceleași caracteristici ca și părinții. În mod obișnuit, accentul de gravitate al conștiinței noastre nu este pe aceste fulgurațiuni ci pe reziduul lor. "L'âme qui se repaît de terre^trad.".²⁰² Pentru a percepe fulgurațiunile "prenatale" din noi, trebuie să facem separațiunea de care vorbeam mai sus, dintre suflet și corp. În vidul creat, încep să apară pe fond negru primele scântei, apoi se creează raporturile dintre cei doi poli și schimburile lor reciproce. Mișcările sufletului și ale instinctelor, agitația mentală nu sunt acele fulgurațiuni, ci, cel mult graficul lor pe un plan înregistrator. De abia după ce-am făcut să înceteze aceste mișcări și agitații, încep să apară în noaptea cosmică fulgurațiunile, și asta pentru că s-a creat un cer nou și un nou pământ.

3 septembrie 1965

"Ces énergies se succèdent en un perpetuel jaillissement qui donne l'impression de la durée et du mouvement; mais la durée n'est fait que de points-instants qui se suivent^glosartrad.; l'espace consiste en ces mêmes points-instants surgissant simultanément et le mouvement n'est que l'apparition de ces points-instants en contiguité^trad.".²⁰³

Problema e pusă în termeni destul de defectuoși. Ca să poți spune că durata e făcută din puncte-clipe care se urmează, presupune că deja există o durată în care "se suivent" punctele-