4 august 1965 – 18 august 1965

aspectele periferice ale lumii cu centralitatea noastră, ca fiind de aceeași natură. Iarăși aplicare a analogiei sensului invers.

E. adaugă: "Übereilt nichts! der Natur grösste Geheimnisse sind am nächsten bei uns^glosar, und Einfalt findet sie eher als Stolz^trad."¹³⁷.

Același lucru. Secretele cele mai mari ale Naturii sunt cele mai vizibile, cele mai evidente, adică aparența ei, pe care nimeni nu o vede, decât ceea ce este "nächsten bei uns"^trad. și asta nu este altceva decât Centrul nostru.

Secvența e admirabilă: "Lese in dem Buche der Natur - Lese mit dem Auge deiner Seele; dieses Auge ist Beobachtung^trad.".¹³⁸

Ochiul sufletului e întunecat de multiplicitatea periferică a senzațiilor noastre și a mentalului, înebunit de aceste senzații. Deci tăcere și senzațiilor și mentalului, și atunci apare, nesolicitat și de la sine, natura însăși a ființei noastre interioare care este simplicitatea, adică atenția. Dar cât de greu de pus în practică!

"Das Auge deiner Seele muss heiter sein. Diese Heiterkeit erlangst du durch die Ruhe der Leiden-schaften^trad.".¹³⁹

"Yogi-ul, după ce a traversat marea pasiunilor este unit cu Pacea" (Șankaracharya); și asta nu numai pentru că liniștea Cerului se reflectă pe liniștea apelor, ci pentru că și apele chiar, au o liniște a lor proprie dar interioară, nu vizibilă ca aceea a Cerului. Între cele două liniști se găsește suprafața sbuciumată a mării. Accidentele ne despart de Principiu.

4 august 1965

În tangența neimaginabilă dintre Universal și individual, se produce o "spațializare" a Informalului. Această spațializare este un "Urbild^glosar"^trad.. De aceea schemele geometrice (căci această spațializare se produce în primul rând în forme geometrice) sunt cele mai auguste și superlative simboluri. Mult în urmă și calitativ și în succesiune, vin simbolurile naturaliste.

După ce asimțirea metafizică a luat o "formă" spațială, tinde să se scurgă în membrele omului; e un proces de incarnare, dar asimțirea își pierde din universalitatea ei. E și firesc. Trebuie atunci aruncată plasa "în sus" și atunci iar devine intuiție, Gemüth^glosartrad.-ul transparent și metafizic, și procesul reîncepe în alternanțele astea.

Nu numai că nu trebuie combătută această navetă ci din contra, cultivată, regularizată, armonizată. Căci intuiția metafizică se integrează în marele și fundamentalul ritm universal, Aspirul și Expirul Divinității și asta îi asigură organicitatea și capacitatea de încarnare Și până la urmă, grosierul devine subtil, subtilul material până la imobilizarea lor în Piatra filozofală.

S-ar mai putea spune: când o intelecțiune se coboară în lumea noastră, ea capătă organe, pentru că organicitatea e definit^trad.orie planului nostru de existență. Nu e nevoie să știm cum arată și cum lucrează acest organism subtil; e deajuns să știm că există și că lucrează; orice indiscreție, orice exces de zel și amestec al rațiunii noastre îi dăunează și-i paralizează eficacitatea.

De asemenea, nu trebuie să-i indicăm căile pe care trebuie să meargă, atât la urcare cât și la coborâre. E de ajuns să-i constatăm mobilitatea ei ascendentă și descendentă.

Lucru foarte semnificativ, asimțirea de care vorbesc, în alternanța de mișcări de care vorbesc evită capul, ca și cum ar simți acolo un obstacol care șade ca un bolovan în mijlocul torentului.

5 august 1965

Necesitatea corpului: nu numai ca pârghie, nu numai ca cutie de rezonanță dar prin finitudinea lui dă psihicului ceva finit^glosar care-l face să se înădească cu el însuși, să se resimtă ca Uroboros^glosartrad.; atunci toate curentele subtile ale corpului subtil își capătă perfecțiunea lor și se unesc, inefabil, cu curentele spirituale, și, hedonic, cu cele ale corpului. Omul devine atunci într-adevăr Microcosm.

Evident că aceste curente în circuit închis au o jumătate ascendentă și una descendentă, una expansivă și alta constrictivă, după însăși legea fundamentală a Cosmosului. Or aceasta dualitate se reflectă în ființa omenească sub "forma" Androginului^glosar. Prin urmare resimțirea omului de către el însuși ca un circuit închis actualizează în el Androginul interior și faptul de a putea resimți aceste curente circulare e un produs al acestei actualizări.

Meyrink numea această auto-resimțire ca o stare de veghe continuă: "Și acum veghez", căci veghea e luciditate și luciditatea e Perfecțiune. Iar Uroborosul^trad. e însuși simbolul

Perfecțiunii; și un curent circular e Uroborosul^trad.. Cele mai umile lucruri, cele mai evidente sunt în același timp cele mai secrete, în mesajul lor de fiece clipă.

În ultimă esență, e o integrare în Vortexul Sferic Universal. Această resimțire a Ființei noastre ca o vibrațiune ne face prin alternanța ei solve-coagula^glosartrad., să resimțim în același timp și extremele noastre limite care sunt acele ale Universului, și Centrul nostru care în același timp e al lumii. Deci, metodic, a nu căuta să ajungem (în) centrul Ființei noastre printr-o mișcare de cufundare rectilinie ci prin una circulară care prin spire concentrice, centripetice ne duce pe nesimțite la centrul ființei noastre. Pe urmă, aceleași spire ne îndepărtează de centru dar din cauza alternanței solve-coagula, nu e o depărtare adevărată ci aspirul și expirul Manifestării. Până la sfârșit această alternanță se integrează în simultaneitate și deacolo în Eternitate. De aici și sensația contradictorie de curgere imobilă: această antinomie e un semn de eternizare.

6 august 1965

"Si feceris volare terram super caput tuum levibus pannis, aquas torrentum convertes in petram^trad."¹⁴⁰

Diferite interpretări: dacă ridici elementul cel mai grosier în elementul cel mai proxim lui, apa, se produce un schimb de atribute, pământul devin mai subtil și apa se petrifică. Mai nuanțat: pământul nu se identifică cu piatra, care mai degrabă e o sinteză integratoare a tuturor elementelor. Pe de altă parte, "exaltarea" pământului, nu se face în apă, ci "în slăvi", "deasupra capului tău"; deci e mai degrabă vorba de un proces de universalizare. Chestiunea ar consta deci mai mult într-o deplasare a centrului de gravitate al ființei noastre, deci și a atenției noastre, a capacității noastre de concentrare pe planurile superioare ale ființei noastre, acolo unde legea gravității se inversează, și omul stă cu picioarele în cer. Atunci piatra de care se vorbește în formulă nu e altceva decât "Tăria", Cerul de Diamant care, după cum spune Empedocle, nu este altceva decât Lumina exaltată și devenită Piatră din cauza căldurii și luminii Soarelui. De asemenea, Meduza este identică cu Soarele: deci pietrificarea asta a Apelor se datorește privirii de Meduza a Soarelui care încremenește totul; de aici concluzia că există și un aspect pozitiv al privirii Meduzei care imobilizează fluența lucrului și această

imobilizare este și o spațializare a timpului, factor determinant al curgerii universale (sarva samsara^{glosartrad.trad.}). Curios, acest proces se face când partea grosieră a ființei noastre este exaltată în Informal, în simbolismul corpului nostru, deasupra capului, unde în mod normal se situează în toate Tradițiile, Cerurile. Cum rămâne atunci cu simbolismul inimii, organ situat în centrul și în interiorul ființei noastre? Odată torentul pietrificat, se coboară într-o fază ulterioară - Piatra care se coboară din Cer - și toate forțele Cerului și ale Pământului se concentrează în inimă, devenită la terminusul^glosartrad. procesului, Adevărata Piatră Filosofală. "Ascendit a Terra in Coelum iterumque descendit in Terram et recipit vim superiorum et inferiorum^trad.".¹⁴¹

7 august 1965

"Der Same oder erste Materie des Steins ist auswendig kalt und feucht, inwendig aber heiss und trocken ...^trad."¹⁴²

Umezeala și răceala o resimțim cu toții la periferia ființei noastre. Este tendința de a adera, de a se lipi, de a se agăța. Deci prima jumătate a Materiei Prime ne este tuturor accesibilă; pentru a realiza cealaltă jumătate trebuie să ne cufundăm liniștit în interiorul ființei noastre unde aerul e uscat și cald.

Prin Tremolație, prin pendulare continuă între cele două emisfere, realizăm Materia Prima în întregul ei.

"Ein sonderbar leidendes (man merke auf!) und der Veränderung unterworfenen Wasser^trad.".¹⁴³ Această designație de "suferitoare" e un alt fel de a desemna maleabilitatea și labilitatea Materiei, care se modifică după toate lucrurile unde se află. Trebuie, bineînțeles să-i reduci modificările la oglindire lucie.

"Wenn der Mensch erst ein wahrhaftes innerliches Du hat, so entsteht ein höchst geistiges und sinnlicher Umgang und die höchste Leidenschaft^glosar ist möglich. Genie ist vielleicht nichts, als das Resultat eines solchen innerlichen Pluralis^trad."¹⁴⁴ (Novalis).

E de remarcat că acest Tu, acest Antipol în ființa noastră, nu e accesibil decât când zona umedă de care vorbea textul de mai sus este străbătută și depășită. Explicația constă în faptul că elementele imediat accesibile și perceptibile din noi sunt de natură pasională adică pasivă. Or, Tu-ul de care vorbește Novalis e eminamente activ și aparține zonei uscate și calde

din același text. Atunci se ridică dinlăuntrul nostru acea voce, acel cuvânt, care odată auzit nu mai poate fi confundat cu altul, care într-adevăr parcă nu ne aparține ci-i aparținem. Toți îl purtăm în noi pe acest partener în același timp frate și total străin. Dar câți pot să ajungă la el? Mai nimeni căci pentru asta trebuie Yoga^glosar cittavritti nirodah^trad..

Cuvântul "Leidenschaft^trad." pe care îl întrebuințează Novalis nu trebuie luat ca patimă ci mai degrabă ca un fel de catharsis^glosartrad. care usucă umidul din noi.

8 august 1965

"Asupra a tot ce percepe omul, trebuie să-și îndrepte atenția nedivizată sau Eul său".

Aceste vibrațiuni "verbreiten sich, nach allen Seiten mit lebendiger Beweglichkeit, und nehmen sein Ich mit fort^trad.".¹⁴⁵

Pentru a percepe aspectul vibratoriu al unui lucru sau al ambianței trebuie mai întâi să susciți în tine o vibrațiune, s-o evertuezi și s-o cultivi; această vibrațiune este însăși aceea a Verbului. Numai după aceea, și fiindcă ai suscitat această vibrațiune, percepi echivalentul ei în lucrurile înconjurătoare. E un fel de a te reduce pe tine și Ambianța în stare de materie primă. Odată lucrul bine realizat, orice devine posibil. O vede și Novalis:

"Nicht unwahr haben alte Weisen im Wasser den Ursprung der Dinge gesucht, und wahrlich sie haben von einen höheren Wasser als dem Meer und Quellwasser gesprochen. Wie wenige haben sich noch in die Geheimnisse des Flüssigen vertieft ...^trad."¹⁴⁶

E perceperea Materiei prime sub forma ei vibratorie. Asta înseamnă că puterea de concentrare nu aparține ființei noastre individuale ci e o prelungire în lumea noastră a ceva supranatural. Concentrarea suprimă timpul și spațiul căci înfige în ele prin imobilitatea ei instantaneitate și punctul. Atunci cade vălul zeiței din Sais, vălul Mayei^glosartrad., apare Materia Primă în omogeneitatea și pasivitatea ei cea mai pură și atunci în mod natural mă reflectez în ea. "Einem gelang es - er hob den Schleier der Göttin zu Saïs - Aber was sah er? - Wunder der Wunder: sich selbst^trad.".¹⁴⁷ Însă nu mă văd eu, ființa mea individuală ci pe acela în care m-am redus în stare vibratorie, prin atențiune și concentrațiune. Ceea ce e interesant este că această Pasivitate vibratorie este suscitată de concentrare care

e prin excelență activă. Fixul evertuează volatilul, făcându-l în același timp să nu se împrăștie și să se volatilizeze; început de Magnum Opus^glosar.

9 august 1965

În Urdhvaretas^glosartrad. nu semenul propriu zis trebuie ridicat sus, ci tendința lui centrifugă și expansivă trebuie inversată și curentul îndreptat spre cap; cu alte cuvinte condiția sine qua non^glosartrad. a exercițiului subtil al semenului și conversiunea unei forțe descendente în una ascendentă.

Nu Tamas^glosartrad. suprimă pe Satwa^glosartrad., nici Satwa pe Tamas ci Rajas^glosartrad. ca putere intermediară și neutră e în serviciul Gunelor^glosartrad., superioară și inferioară. Le aduce, sau pe una sau pe alta, depinde de serviciul cui este, în stare vibratorie, pentru ca să le convertească ascendent de pildă, întâi în planul intermediar al lui Rajas, apoi în Guna^trad. superioară.

Luând exemplul de mai sus, Urdhvaretas, trebuie numaidecât să aplici peste elementul pur instinctual al Maitunei^glosartrad., un element pasional care va opera conversiunea, inversiunea și transformarea. "Sushumna devores Kale^glosartrad."¹⁴⁸ (Avalon), adică suprimă timpul. De aceea Guénon, făcând transpoziția spune că proiecțiunea verticală, deasupra noastră, a capului nostru, de-a lungul Sușumnei^glosartrad. cerești este o proiecțiune în Eternitate.

Urdhvaretas, și el, este o conversiune verticală a unei forțe expansive orizontale; cum ea se face de-a lungul lui Sușumna^trad., echivalează cu o integrare a fluxului temporar în Eternitate.

Perceperea de către noi, a aspectului pur vibratoriu al corpului și al psihicului nostru de care vorbea Novalis, este identică cu perceperea ființei noastre psihofizice ca un Mantra^glosar, Șabda brahman^trad.. Pentru asta trebuie desființată inerția din ele, și orice mijloc este bun pentru asta: aspectul pozitiv al pasionalității.

"Semen (Shukra^glosar) exists in a subtle form thoroughout the whole body. To be Urdhvaretas is not merely to prevent the emission of gross semen already formed but to prevent its formation as gross seed^trad.".¹⁴⁹ Ce produce îngroșarea lui shukra^trad. în sămânță grosieră? Inerția, ca tamas^trad.; ea corporifică sămânța. Trebuie o dublă operație: 1) să interzicem cât se poate formarea inerției în noi, psihic și fizic, 2) să nu permitem ca

semenul subtil din noi să fie zădărât de imaginație și ispită, căci e o cale sigură spre îngroșare și expulzare.

10 august 1965

"The Yogi Kills the Anakarana by directing his breath to the Brahmarandhra^glosartrad. through the Sushumna^trad.".¹⁵⁰

Redus în starea lui subtilă, vehiculul psihofizic se agreghează în mod natural pranei^glosartrad. și tuturor modalităților ei. Atunci practicantul îndemânatic poate să-l exalteze în Universal (prin Brahmarandhra) prin respirația întovărășită de o deplasare a centrului conștiinței concomitentă în aceeași direcție.

"By what men fall, by that they rise^trad.".¹⁵¹ Shukra^trad.. Inversarea procesului de formație și de direcție.

*

"Demande au Seigneur Ton Dieu, qu'il te fasse voir un prodige, soit du fond de la terre, soit du plus haut du Ciel^trad.".¹⁵² Prin rugăciunea asta te faci cunoscut Domnului că ești Fiul Cerului și al Pământului și că poți să mijlocești între ele. E un fel de legitimație. Astfel solicitat, astfel somat, Dumnezeu nu-ți poate da decât darurile lui cele mai suverane, plinătatea lui, și nu pomeni subalterne, "căci fiul Gaiei sunt și al înstelatului Uranos; cerească mi-este stirpea și Tu știi asta".

"Ceux d'en Haut ont le boire, ceux d'en bas, le manger^trad.".¹⁵³

Omul deci poate participa la un dublu ospăț eucharistic; poate uni băutul cu mâncarea și uneori să facă Josul să bea și Susul să mănânce. "A fixa Volatilul și a volatiliza Fixul". Simpla aspirație spre Universal operează asta, chiar în lipsa unei tehnici mai speciale. De aici justețea frazei: "C'est le sacrifice qui expie tout. L'encens est supérieur à tous les sacrifices^trad.".¹⁵⁴ Este expunerea aceluiași lucru în termeni sacrificiali. Totul e să ai o orientare perfectă, adică o sensibilitate perfectă a Terminus-ului^trad. ad quem^glosartrad. al realizării inițiatice. Cenușa reziduală a sacrificiului (stările noastre depresive, inerția post coitum) poate deveni final, un principiu de sezisabilitate, suportul exterior al unei influențe spirituale, care fără el s-ar volatiliza recuperată de Macroscosm în loc să rămână însumată Microcosmosului.

11 august 1965

"Le manger en haut consiste dans la contemplation. Israël nourrit son Père Céleste^trad.".¹⁵⁵

Faptul că esoterismul întrebuințează simbolurile cele mai existențiale, arată realismul lui (et Verbum caro factum est^trad.)¹⁵⁶ și că procesul inițiatic angajează toți ganglionii. Identificarea prin Cunoaștere nu poate fi mai bine simbolizată decât prin procesul de asimilare vitală; omul mănâncă pe Dumnezeu dar concomitent și Dumnezeu mănâncă pe om și asta e finalitatea. Toate suferințele noastre, toate sfâșierile noastre vin din procesul de masticare a lui Dumnezeu. Toate astea au ca scop, ca omul să înțeleagă și să se identifice cu aspectul descendent al lui Dumnezeu, cu Manifestarea care este cealaltă Față a Vidului.

"L'huile désigne le semen sacré qui descend dans le monde par l'Homme Universel^trad.".¹⁵⁷ De aceea Ramanuja desemnează starea perfectă contemplativă cu imaginea unei șuvițe de ulei curgând dintr-un vas în altul. O putem simți în noi și în jurul nostru ca un fel de scurgere imobilă, pentru că ia forma lui Uroboros^trad. și-și poartă propria ei Perfecțiune în ea însăși. E Apa Sâmbetei, a fluviului care înconjoară Paradisul Terestru, substitut al Paradisului Ceresc; dar pentru ca acest circuit perfect, această mișcare imobilă antinomică să se realizeze, trebuie și o aspirație, un impuls venind de jos în sus, adică de la om. De aceea textul continuă: "l'huile parfumée n'arrive pas ici-bas sans que les oeuvres des hommes n'aillent à sa rencontre^trad.".¹⁵⁸ Dumnezeu dând jumătatea descendentă a circuitului sacru, omul dă jumătatea lui ascendentă și cercul devine perfect; în fond procesul se identifică cu aspirul și respirul Divinității; în exemplul Zoharului^glosartrad., omul privit ca partener e ecoul de jos al Verbului. "Quand l'huile parfumée d'en haut se rencontre avec les odeurs du sacrifice d'ici bas, la joie se répand partout^trad.".¹⁵⁹ Această bucurie e Șekina^glosartrad., Hudur^{glosartrad.trad.}-ul, Prezența Reală, a cărei actualizare face manifestarea nemanifestată, rămânând tot așa aparent. E Antinomia dusă la starea ei ultimă de Perfecțiune, certitudinea în aspectul ei indicibil, absolut inaccesibilă tocmai atunci când e mai efectivă.

12 august 1965

"C'est l'odeur de l'encens du sacrifice qui relie tous les Noms ensemble^trad.".¹⁶⁰

Toate numele sunt unite de o aspirație ascendentă spre universal. Faptul că aspectul sensibil al acestei aspirații este ceva sensibil arată realismul acestei aspirații. În adevăr mirosul

care percepe fumul de tămâie e aspectul sensibil al elementului pământ. Cel mai inferior din simțurile noastre și din elemente se unește cu acea supremă Transcendență care unește toate Numele între ele.

Mai este un aspect al Sacrificiului: de obicei Fumul simbolizează Mercurul^glosar iar Focul Sulful^glosar. Unite amândouă cum sunt în sacrificiu sunt premiciile Materiei Prime însăși care urcă să se ofere Luminei Necreate. Deci, o tehnică a lui Magnum Opus.

"Le Feu d'en Haut consume le feu d'en bas^trad.".¹⁶¹ Ajuns la o anumită "înălțime", focul sacrificiului învăluit și "suportat" de fum, întâlnește Focul Inteligibil și e integrat în acesta. E deci o trecere la limită, o reintegrațiune și de data asta desemnată printr-un simbolism nutritiv.

"Chaque soir l'homme doit s'offrir en holocauste lui-même, se confesser et monter en pensée sur l'autel^trad.".¹⁶²

Această oferire trebuie să fie cât mai perfectă adică să comporte o conversiune în aspirație ascendentă a tuturor forțelor ființei sale, chiar cele mai inerte. Care e altarul? Pot fi considerate mai multe localizări, ca aceea a Luz^trad.-ului, dacă nu trebuie chiar identificat altarul cu Luz-ul, ceea ce este foarte probabil. Atunci poți face să se ridice fumul spre diferitele chakre^glosartrad. ale coloanei vertebrale și de-a lungul lor; în inimă, în cap și deasupra capului, dacă conversiunea în satwa^trad. e bine reușită. Te poți fixa pe un "altar" deasupra capului de-a dreptul, căci în Sacrificiu, Altarul joacă rolul Magnetului, al Altarului Filosofal și nimic nu operează mai bine "separațiunea" decât acest fel de holocaust.

13 august 1965

"Le Prophète Elie entendit une voix douce ... Pourquoi est-elle douce? Parcequ'elle nous apparaît comme la plus petites de toutes^trad.". Analogia în sens invers. Punctul geometric; punct chintesențial cuprinzând în indistincțiunea lui toată lumea pe care o generează. Acest punct e perceput ca vibrațiune a verbului. În acest simbolism, această voce care e și un suflu, e și o chemare spre origine și ain^trad. care organizează tot Cosmosul. De aceea acest punct, această Vibrațiune Primordială e perceput și ca o sfâșiere pentru că produce lumile și le resoarbe. Așa trebuie simțit: "et cependant elle est entendue dans tous les mondes et tous les mondes tremblent devant^trad.

elle^trad.".¹⁶³ Sadasat^glosar, Vyaktavyakta^glosartrad.. Ambiguitatea, Prezența în Antinomie. E Barzakhul^glosartrad. pe planurile inferioare, dar Barzakhul își are un Prototip ceresc care-i cuprinde toate caracteristicile.

"Tout acte ici-bas en provoque un autre en haut^trad.".¹⁶⁴ Definiția mai mult metodică, convenind unei căi privită ascendent care în mod simbolic și inițiatic are la cele două capete ale ei pe om și pe Dumnezeu. Metafizic, e o pură antinomie în Dumnezeu, care e Chematul și Cel care cheamă. Se produce între Om și El un schimb de atribute, o alternanță a lor, fără sfârșit, pe ritmul însuși al Respirului și al Aspirului divin.

"C'est à minuit que le Saint, béni soit-il, entre dans le Paradis^trad.".

La Miezul nopții se produce o suspendare a timpului, nu numai simbolic dar și în cursul real al timpului. E evident că acest hiatus^glosar e în realitate o plenitudine, în care se intercalează Dumnezeu; acest hiatus e Paradisul și e natural că se situează în clipa cea mai întunecată a Zilei de 24 de ore; "il s'y unit à la Communauté d'Isräel; c'est une heure de grâce et propice à l'union^trad.".¹⁶⁵ Evident, Comunitatea lui Israel e Comunitatea tuturor Sfinților. Această comunitate, Principiu Activ al întregii omeniri, Cheia ei de boltă, Chintesența ei, devine pasivă față de Dumnezeu, cu care se unește. Această comunitate e însuși Paradisul, manifestat în exterior, într-o clipă a zilei, în Timp și Spațiu. De aceea, această clipă este propice Unirii.

14 august 1965

"L'encens d'en bas s'unit à l'huile d'en haut^trad.".

Fumul e știut Mercurul, uleiul, al cărui caracter este calitatea de foc, e Sulful. Fumul e ascensional, uleiul, ca lichid, coboară; de aceea se întâlnesc. E și un împrumut de atribute: Mercurul, pasiv și feminin e totuși ascensional ca focul; uleiul, foc, e lichid totuși; fiecare împrumutând o calitate a complementarului, unirea se poate face fără nici o dificultate.

Parafrazarea e vizibilă în: "Israel dit au Saint, béni soit-il, je servirai d'encens, Tu serviras d'huile^trad.".¹⁶⁶ E același lucru în alt simbolism.

"Tous ceux qui s'adonnent à l'étude à l'heure de minuit, s'associent à la Shekinah^trad.".¹⁶⁷ Miezul-Nopții fiind "intemporal" e "locul" spațial al Șekinei^glosartrad.. Deci o spațializare a timpului. Căci

a spune că un moment al succesiunii este în afară de timp, însemnează că acesta interferează direct cu spațiul în anumit moment și se "spațializează".

"La Clémence par les lettres devient la Rigueur par la prononciation^trad.".¹⁶⁸

Rigoarea nu însemnează aici numai decât asprimea, ci determinațiune, după cum Clemența este Indistincțiune, și nu numai un simbol sentimental. Determinațiunea e rigoare pentru că anulează, constrânge pe tot ce nu este conform cu ea, cu natura ei, cu pozitivitatea ei.

Bi signifie par le Yod;^trad. de aceea Bi e irezistibilă pentru că unește Actul prin excelență cu Substanța lui B. Beth^trad. servește aici de cutie de rezonanță, deci de amplificare.

"L'homme qui veut attirer l'amour divin doit se lever à minuit^trad.".¹⁶⁹

Omul trebuie să cunoască și să utilizeze determinațiunile calitative ale Timpului și ale Spațiului.

"Naema^glosartrad. enceinte par les seuls désirs de l'homme^trad.".¹⁷⁰ Naema e aviditate cosmică care se cere satisfăcută cu orice preț. Din punctul de vedere cel mai complet își are desigur și un aspect pozitiv, căci această aviditate trebuie să se integreze și ea, într-o pasivitate efectivă și fecundă. Chiar aviditatea infernului duce la transformarea tuturor reziduurilor, a tuturor klifoturilor^glosartrad. în praf atomic, în Materia Primă, rol eminamente pozitiv în finalitatea lui, căci e felul ei de a distruge Inerția și Tamas^trad.. Dar nu e rolul omului să colaboreze la asta, scopul lui fiind integrațiunea. Ceea ce e sinistru în unirea cu Naema, e prostul complementarism.

E pentru că omul se unește cu ceva care în mod providențial, ignorează posibilitatea Reintegrațiunii prin Sus. De aceea tot Zoharul^trad. spune că: "Le Chef de l'enfer est appelé "chien qui crie toujours: donne, donne"^trad.".¹⁷¹

15 august 1965

Dumnezeu, Maica Domnului, Adam sau Noe aruncă mânușa și ea se preface în mâță.

Satan intra ca șarpe în corabia lui Adam. Acesta vrea să-l omoare dar S. se preface în șoarece. Adam își aruncă mânușa și ea se preface în mâță, care mănâncă șoarecele; în timpul acesta ies scântei din ea. De aceea în mâță este și ceva de la Satan: scânteile ce ies din ea și strălucirea ochilor.

Mâța e sacră pentru că separațiunea e deja făcută în ea; nu este numai o virtualitate în ea. Din exterior spre interior privind: nonșalanța ei și fulguranța; lenea și veghea perfectă; nervozitatea și răbdarea inepuizabilă; joaca, labilitatea și imobilitatea; capriciul și totala putere de concentrare. Nyctalopia care e antinomică în ea însăși; apoi torsul, dhikr^glosartrad.-ul acesta perpetuu între doi poli ca șarpele Vedic ale cărui extremități sunt prinse de Asura^glosar și Deva^glosar; aspectul ascendent și descendent al lui Kundalini^glosar, totul pus în registrul voluptății^trad.. Bineînțeles, în folklor, apare ca reunind caracteristicile divine și diabolice.

*

Sunt sau 7, sau 24 vămi ale văzduhului; acest ultim cuvânt arată că ele se situează în subtil, unde efectiv e locul Purgatoriului. Când sunt 7, e vorba de cele șapte cercuri planetare; când sunt 12 sau 24, de cercul zodiacal.

*

Ducipal a băut din Apa Vieții. Apropiat dacă nu chiar identic cu Alkhidr^glosartrad.. Sau altfel: Apa Vieții o deține Alkhidr; Ducipal e Kalkiavatara^glosartrad. a cărui venire e așteptată la sfârșitul lumii când va reapare și Ducipal, după legendă. Legitimă, colaborarea dintre Inițierea regulată și aceea khidriană^glosartrad.. Două căi diferite, reunindu-se în ființa lui Kalki-avatara^trad..

16 august 1965

Legenda Sf. Andrei. Găsit într-o albiuță. Ca toți copii găsiți, legendari, are același simbolism ca și piatra unghiului, zvârlită în drum, al cărui rost ziditorii nu-l pricepeau. Il dau de-a dreptul apele mari primordiale; deci fiu adoptiv al fecioarei, implicit frate adoptiv al lui Christos. E aruncat în ele de mama pământeană care-l leapădă și nu-l pricepe. Albiuța e o arcă; Andrei transmite o înțelepciune la unui alt ciclu. Arca e și un barzakh^trad., loc de moarte și de înviere, de recuperare a primordialității, deoarece se identifică cu luz^trad.-ul. Albia, la rândul ei e cert făcută din lemnul Arborelui Vieții, complementar cu simbolismul Apelor, plasându-se în centrul lor ca un Ax vertical. Ucide mai mulți oameni, dar probabil mai mult ca un jihad^glosartrad. inconștient. Pus ca penitență, de un popă, într-o fântână părăsită, a cărei cheie popa o aruncă într-un râmnic. Fântâna părăsită, e aceea a Vieții, a Adevărului, ignorată de umanitatea decadentă; Andrei e pus acolo cu o misiune de

paznic, de gardian al unui lucru ascuns, dar care trebuie să se perpetueze. Niște pescari (inițiați de mare rang) găsesc cheia într-un pește (Christos), al cărui discipol Andrei a și devenit. Fântâna subterană se identifică de asemenea cu lumea subpământeană, Tărâmul Celălalt, Agartha^glosartrad.. I se dă să păzească cinci oi albe și cinci oi negre; se desăvârșește când transformă oile negre în albe și cele albe în negre, adică operează deplasarea luminilor. Zece e și numărul Sefiroturi^glosartrad.lor^trad.. Inițiatul face un transfer: transformă sefiroturile inferioare în Sefiroturi superioare și Sefiroturile^trad. superioare în Sefiroturi inferioare, același lucru deci. Este aici dealtminteri un fapt indicat foarte bine de Crucea Sfântului Andrei X în care brațele inferioare din dreapta și stânga, devin în planul superior, respectiv, brațele din stânga și din dreapta; e crucea lui Moise și crucea lui Iacob și a Sfântului Francisc de Assisi pe patul lor de moarte.

17 august 1965

Legenda raportează că Cel rău caută să se opună creației lui Dumnezeu, pocind-o. Asta arată că în vremea când lumea materială avea încă plasticitate era ușor modificabilă, maleabilă.

Dumneazeul creator al legendelor e în realitate un formator și se situază la rangul lui satwa^trad.. Când satwa devine activă, atunci evertuează pe celelalte guna^trad. cu care e solidară și atunci se produce o adevărată dramă în cosmos, pentru că nu e vorba de o reducțiune divină, care se întâmplă în impasibilitatea divină și nu poate fi afectată de nimic, căci e adevăratul Fiat^glosartrad. cosmogonic. E ecoul ultim al Fiat-ului în lumea noastră a cojilor și aici devenirea cosmică ia adevărată înfățișare de gigantomachie, căci ceea ce caută Diavolul să strice, și efectiv îl strică într-o măsură, e rectificat în sensul pozitiv. Dar și această luptă e providențială, adică voită de Dumnezeu pentru că corespunde intenției Proniei. Lupta asta între Pozitiv și Negativ, Plus și Minus^glosar, Rău și Bine în limbaj popular produce tocmai dozarea de Forme și Materie pe care a hărăzit-o Supremul într-o anumită stare de existență. E în fond o ordalie, pe planul creațiunei.

*

"En allumant les lampes, le prêtre allume les lampes d'en haut et élève le monde d'ici bas à celui d'en haut, l'acte à la pensée^trad.".

Magnum Opus e reunirea unui element substanțial cu unul esențial.

"La Pensée^glosartrad." nu e raționamentul ci Intelectul. Un gest ca aprinderea lămpilor, chiar simbolic considerat, e o trecere de la potență la act. Actul se unește cu Intelecțiunea, ca Materia cu Forma. Și atunci posibilitățile cerești nu mai sunt numai nemanifestate, ci se unesc, devin manifestate, dar netăindu-și rădăcinile, în lumea noastră. Aceasta e "aprinderea lămpilor". "Au moment où les lampes sont allumées, les fleuves célestes se remplissent^trad.". E manifestarea Prezenței reale; ea unifică toate ființele, tot ce-i creat deci se manifestă ca Unicitate. "Ce Fleuve sort de l'endroit le plus profond de la région appelée Pensée^trad.".¹⁷²

18 august 1965

"Il faut commencer par faire un act ou dire quleques mots pour obtenir un prodige d'en haut^trad.".¹⁷³

În ordinea descendentă Intelecțiunea generează Acțiunea; în ordine ascendentă procesul e invers, actul nu generează Intelecțiunea, ceea ce ar fi absurd, ci o declanșează, din cauza preexistenței în noi a Intelectului, așa că în fond și în ordinea inversă tot Intelectul dă actului "dimensiunea intelectuală"; de data asta nu dinamic ci prin integrațiune, adică prin imobilizare. Sygizia Act-Intelect devine o constelație.

*

"La manne est la rosée céleste coagulée^trad.".¹⁷⁴ O redai lui Dumnezeu descoagulizând-o, fie prin mâncare sacrală, fie prin topire intelectuală, apoi ardere. E același proces de care vorbeam mai sus. Dar "mana^glosartrad." care a suferit acest dublu proces nu mai coboară, căci e desăvârșită și în "tribulațiunile ei".

Înainte de acestă tribulațiune sacrificială, descendentă și ascendentă, Intelecțiunea nu era perfectă, îi lipsea elementul de "stirb und werde^glosartrad.", adică îi lipsea faptul de a fi "mortis et vitae locus^trad." cum era desemnat în Mysterele antice Priap. Bineînțeles toate aceste designațiuni "înainte" și "după" sunt pur simbolice și arată mai degrabă liniile de forță, meandrele unei posibilități divine. E ceea ce face din Principiu ceva sadasat, vyaktavyakta^trad., Îndepărtat și Proxim, Clipa insezisabilă.