Notă asupra ediției

Nota ediției

Textul urmează ediția Editura Rosmarin, București, 1994, îngrijită de Roxana Cristian, Florin Mihăescu și Dan Stanca, cu o «Bio-bibliografie și notă editorială» a îngrijitorilor; coperta ediției: Corvin Cristian. Volumul adună, sub titlul eseului dintâi, douăsprezece texte: «Steaua fără Nume», «Sunt lacrimae rerum», «Quo modo caecidisti de caelo, Lucifer?», «Exemple de pitagorism în Divina Comedie», «Comentariu la F. Bacon — De Sapientia Veterum», «Arcadia restituta», «Seydna Alkhidr», «Comentariu sumar al unei formule», «Enigme Shakespeariene», «Secțiunile Transversale», «Nedumeriri» și «Scrisoare despre orbi și orbeți». Transcrierea s-a făcut vizual, pagină cu pagină, după exemplarul tipărit, fără recunoaștere automată a caracterelor; au fost transcrise toate paginile de text (7—124), cu nota editorială.

Coperta a IV-a

Coperta a IV-a a ediției din 1994 poartă numai sigla editurii și ISBN-ul; nu are un text al autorului. Pe coperta a IV-a a ediției de față stă un pasaj din eseul «Steaua fără Nume» (p. 16).

Marcajul paginilor

În text, marcajul [52 (58)] arată întâi pagina ediției de față, apoi, în paranteză, pagina ediției din 1994. Așa poate fi citată și ediția electronică, și cea tipărită.

Ortografia și punctuația

Ediția din 1994 e culeasă deja cu â și „sunt”, așa că ortografia n-a cerut normalizare. În grafia românească, semnele : ; ! ? , se pun imediat după cuvânt, fără spațiu: spațierea franțuzească a ediției tipărite (266 de locuri) a fost îndreptată tacit în tot ce e românesc; în pasajele franțuzești s-a păstrat norma lor.

Greșelile de tipar

Greșelile evidente de tipar ale ediției din 1994 au fost îndreptate și se dau aici toate, ca să poată fi controlate: p. 11: „Muti” → „Mutti”; p. 11: „hemeneutică” → „hermeneutică”; p. 16: „excelsisi” → „excelsis”; p. 27: „îngerii E de notat” → „îngerii. E de notat”; p. 28: „initiatică” → „inițiatică”; p. 28: „smarld” → „smarald”; p. 29: „tregi magi” → „regi magi”; p. 31: „Le mère des dieux” → „La mère des dieux”; p. 35: „exageza” → „exegeza”; p. 36: „celălat” → „celălalt”; p. 36: „Gradină” → „Grădină”; p. 36: „probemei” → „problemei”; p. 37: „Aitaireya” → „Aitareya”; p. 41: „Dostoievscki” → „Dostoievski”; p. 45: „o marte parte” → „o mare parte”; p. 46: „Appolon” → „Apollon”; p. 49: „lacrmi” → „lacrimi”; p. 49: „dn diferite” → „din diferite”; p. 51: „scarificială” → „sacrificială”; p. 52: „tranfigurare” → „transfigurare”; p. 60: „latet Sol. in sidere” → „latet Sol in sidere”; p. 71: „dea dreptul” → „de-a dreptul”; p. 72: „anbiguitatea” → „ambiguitatea”; p. 73: „teextul” → „textul”; p. 74: „îmtâmpla” → „întâmpla”; p. 75: „aș cum” → „așa cum”; p. 78: „celălat” → „celălalt”; p. 78: „subtitut” → „substitut”; p. 80: „Mitul,etern” → „Mitul, etern”; p. 80: „infailibiă” → „infailibilă”; p. 84: „iuțeală-nemaiauzită” → „iuțeală nemaiauzită”; p. 85: „o au Din cutie” → „o au. Din cutie”; p. 86: „Jacqes de Molay” → „Jacques de Molay”; p. 86: „Franța-și Occident” → „Franța și Occident”; p. 87: „penru” → „pentru”; p. 88: „prăbușiirii” → „prăbușirii”; p. 91: „vagu” → „vayu”; p. 95: „FAGADUITA” → „FĂGĂDUITĂ”; p. 97: „însensul” → „în sensul”; p. 97: „jerfe” → „jertfe”; p. 98: „luil” → „lui”; p. 98: „singura liniei verde” → „singura linie verde”; p. 99: „Germenia” → „Germania”; p. 101: „execelență” → „excelență”; p. 101: „comantatorii” → „comentatorii”; p. 101: „shakesperiene” → „shakespeariene”; p. 104: „Labuor’s” → „Labour’s”; p. 106: „purete du Non-Etre” → „pureté du Non-Être”; p. 110: „simultaneitate Bineînțeles” → „simultaneitate. Bineînțeles”; p. 110: „reacțiune Nu e vorba” → „reacțiune. Nu e vorba”; p. 111: „Ogindindu-te” → „Oglindindu-te”; p. 114: „sciitor” → „scriitor”; p. 121: „Hanu Ancuței“, în care” → „Hanu Ancuței”, în care”; p. 122: „fii lui Poseidon” → „fiii lui Poseidon”; p. 123: „devena” → „devenea”; p. 123: „dintre Tar și orb” → „dintre Țar și orb”. Greșelile autorului — trimiteri inexacte, nume deformate, citate din memorie — nu s-au îndreptat în text; ele primesc notă. Formele constante ale autorului («Grealului», p. 53; «Apă de Fac», p. 46; «evertuat», p. 40) s-au păstrat.

Notele

Cele patru note ale ediției din 1994 (două ale autorului, două ale îngrijitorilor) își păstrează locul și semnul. Notele ediției de față — traduceri, identificări de surse și de versuri, texte canonice, trimiteri biblice și la glosar — sunt marcate (trad.), (sursa), (vers.) și (glosar).

Traducerile

Toate pasajele și termenii în alte limbi pe care autorul nu-i traduce în text au primit traducere în notă: latină, greacă, sanscrită, arabă, ebraică, franceză, germană, italiană, engleză, rusă — de la Gloria in excelsis Deo și Latet Sol in Sidere la lacrimae rerum, Et in Arcadia ego și al-ḥamdu li-Llāhi waḥdahu. Unde autorul dă deja traducerea, nota ediției nu o repetă.

Textul canonic al citatelor

Când autorul citează din memorie, textul lui rămâne neatins în corp, iar nota dă forma canonică, verificată la izvor: colindele după culegerile lui Alecsandri, Teodorescu și Anton Pann, Eminescu («Luceafărul», «Peste codri sta cetatea...»), Ispirescu («Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte», «Pipăruș-Petru și Florea-Înflorit»), Dante după ediția Petrocchi, Vergiliu, Boethius, Homer, Goethe («Der König in Thule»), Shakespeare, Dostoievski. Tot acolo se îndreaptă atribuirile greșite: versurile «Peste codri sta cetatea» de la p. 60 și 106 sunt dintr-o altă poezie a lui Eminescu, nu din «Luceafărul».

Trimiterile biblice

Toate locurile scripturare — binecuvântarea lui Isaac (Facerea 27, 28), stihul «Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule» (Psalmii 56 și 107), căderea Luceafărului (Isaia 14, 12—16), războiul din cer (Apocalipsa 12, 7—9), balaurul legat (Apocalipsa 20) și celelalte — se dau în nota ediției după textul Bibliei sinodale de pe bibliaortodoxa.ro, verificat acolo, și trimit la capitolul respectiv. Autorul citează Isaia și Apocalipsa după traducerea Cornilescu; nota o spune.

Glosarul

La sfârșitul cărții se află un glosar unificat, cu optsprezece articole dezvoltate pentru noțiunile pe care se sprijină cartea: Steaua fără Nume, Magii și al patrulea Rege Mag, Avatara, Soarele de Miezul Nopții, piatra din vârful unghiului, Hyperborea, Arcadia, Lucifer, Luceafărul, Megapan, Melancolia, Darul Lacrimilor, Umidul Radical, Graalul, Khidr, Fedeli d’Amore, Cuvântul Pierdut și moartea inițiatică. În ediția electronică, fiecare apariție a unui termen de glosar — și în formele lui flexionare — e legată de articolul lui din glosar (termenul apare subliniat punctat), iar prima apariție din fiecare capitol are în plus o notă pop-up cu articolul întreg; în ediția tipărită, la prima apariție, o notă scurtă trimite la pagina glosarului unde stă articolul.

Figurile și facsimilele

Cele două scheme ale autorului de la p. 29 — triunghiul celor trei Magi și rombul în care apare «Al 4-lea Rege Mag» — au fost reculese vectorial, cu verticala punctată în roșu; inscripțiile sunt cele din original. Facsimilele manuscriselor autorului — însemnarea olografă «Draga mea» care precedă «Arcadia restituta» (p. 76) și cele șase pagini ale scrisorii către Roxana Cristian (p. 115—120) — intră ca planșe pe pagină întreagă, decupate din scan la 400 dpi și curățate de umbra cotorului; formula arabă din fruntea scrisorii și semnătura arabă de la sfârșit, care lipsesc din transcrierea tipărită, primesc notă la locul corespunzător din transcriere (p. 121 și 124).

Legăturile

Pentru operele citate se dau legături către ediții în acces liber — o sută de opere —, verificate una câte una: Wikisource în limba originalului, Project Gutenberg și Projekt Gutenberg, Perseus pentru textele grecești, sacred-texts pentru textele indiene și ebraice, Internet Archive pentru tratate și culegeri. Când o operă are mai multe ediții libere, se alege cea din limba originalului, apoi cea românească. În ediția tipărită (Word și PDF) fiecare legătură are alături un cod QR.

Coperta

Coperta urmează litera seriei — crem, chenar dublu, capitale spațiate, titlu roșu cursiv. Ilustrația e un desen propriu, geometric, pornit de la cele două figuri ale autorului de la p. 29: triunghiul celor trei Magi, plin, se oglindește în jos, punctat, spre vârful gol al celui de al patrulea Rege Mag, cel care n-a ajuns la Betleem; verticala roșie le unește, iar în încrucișarea axelor stă Steaua fără Nume, cu opt raze. Coperta ediției din 1994 (Corvin Cristian: compoziție tipografică, cu sigla Editurii Rosmarin) se reproduce ca planșă înaintea textului.

Ce a rămas de verificat

Câteva izvoare n-au putut fi identificate sigur și sunt formulate prudent în note: culegerea colindelor citate după Teodorescu (1885) și textul colindei din calendarul lui Asachi pe 1847 (p. 17—27), basmul «Aliman Voinicul» (p. 19), locul lui Charles Picard despre Creta (p. 20), citatul francez «La mère des dieux…» (p. 31), versul «De plânge Demiurgul…» (p. 33), formula «Humectatio luminis» (p. 46), balada maramureșeană a cerbului (p. 47—48), distihul «Latet Sol in sidere / Oriens in vespere» (p. 58, 60), mitul Natanael—Satanael, versurile «din rumenirea sării» puse pe seama «Luceafărului» (p. 60), care nu sunt în textul definitiv. Identificarea semnăturii arabe a scrisorii (ʿAbd al-Qādir ʿĪsā) cu numele inițiatic al autorului se sprijină numai pe facsimil.