eminamente apt să primească și să dea organicitate amprentelor lui Purușaglosartrad.. Aceste amprente sunt Urbildglosartrad.-uri.
"C'est le Psyché qu'il faut éveiller au contact de la lumièretrad."357. Prețioasă indicație tehnică.
"The wind is an angelical Spirit clothed with airtrad."358. Dacă e adevărat macrocosmic, e tot atât de adevărat și microcosmic; cu cât îl vom afina, spiritualiza, cu atât acest Duh îmbrăcat în el, va deveni mai sensibil, și va putea lucra asupra apelor. Dealtminteri, fraza coroborează ce se spune mai sus, despre liberarea Diafanului ...
Le "renoncement" arya se base sur une volonté d'inconditionné . . . il faut exciter l'élément extra-samsarique, appelé prajna, apparé à l'avydya. Avec sa présence, cet élément arrête le "courent"trad.. Fixarea volatilului prin Sulfulglosar Filosofal. Renforcer l'élément extra-samsariquetrad..trad.
19 noiembrie 1965
Renforcer l'élément extra-samsarique". Numai prin retragerea punctului de gravitate al ființei și imobilizarea gândului. Toate apoi, le urmează pe acestea, căci energia urmează gândului.
"Je ne désire nullement que ce monde crée ne soit plus sensible, mais que ce ne soit plus à moi qu'il soit sensibletrad."359.
Contrar romantismului, nu trebuie să aducem în natură o atitudine și un temperament liric. Sufletul trebuie să devină o oglindă abstractă și nudă cât mai mult posibil. Atunci natura înconjurătoare își dă toate secretele, se populează cu "Urbild"-uri, cu mesagii intelectuale.
"A moi il ne peut dire son secret qui est trop hauttrad."360.
Pentru că secretul său e coextensif Sinelui și pentru că e lipsă de comună măsură între Sine și eu; primul ne reductibil la cel de al doilea. Dacă plec eu, Creatorul și creatura își schimbă între ei secretele. Nu pot să fiu într-un peisaj, chiar rămânând acolo, decât cu condiția să ucid eul, sau cel puțin să-l îndepărtez. Și îl îndepărtez, imaginându-mă absent din peisaj. Aceasta este explicația poeziei depărtării: "Erosulglosar cosmogonic este un Eros al depărtării". Dacă acest lanț îndepărtat de munți, dacă acest șir de coline îmbrățișează cerul, este pentru că sunt la distanță de kilometri de ele.
"Quand je suis quelque part, je souille le silence du ciel et de la terre par ma respiration et par le battement de montrad.
282 (286)coeurglosartrad.". Numai dacă nu transform bătăile inimii mele și respirația mea în funcțiuni cosmice. Și ele devin efectiv când eul meu dispare. Pentru că mesagele Cerului și ale Pământului nu se adresează altcuiva decât lor înșile. Numai din momentul în care devin eu însumi un mesaj pot să primesc pe altele. Și devin eu însumi în măsura în care principiul de individuație, adică principiul de exclusivism, de izolare voluntară de ceea ce nu este eu, se stinge și dispare. Căci nu există un al treilea termen; când eul se stinge, nu poate subsista decât Celălalt, și acest Celălalt este totul.
20 noiembrie 1965
"Usage de la tentation. Il tient au rapport de l'âme et du temps. Contempler un mal possible pendant longtemps sans l'accomplir opère une sorte de transsubstantiontrad.". Acest "aperçuglosartrad." merge mai departe decât presupunea poate Simone Weil. Această "contemplare" a răului, fără să-l faci, operează o identificare (ceea ce Hindușii numesc dhyanaglosartrad.). Dacă reușim această identificare fără participarea lucidității noastre, lucrul cu care ne identificăm nu mai este răul ci forța cosmică căreia răul îi este o limitare. Identificarea contemplativă dizolvă limitele, căci concentrarea imobilă e informală și, prin identificare, percepe, se unește cu elementele informale ale lucrurilor contemplate. Or, a percepe latura informală a răului, înseamnă a distruge ceea ce el are rău în el.
"Si on y résiste avec une énergie finie, cette énergie s'épuise en un temps donné et quand elle est épuisée on cèdetrad.". O energie finită nu e una, este o posesiune. Vertijul, fascinația pe care o exercită răul, aduce o absență de gândire care este ca reflexul infernal al ekagrateiglosartrad., al monoideismului. De aceea trebuie rezistat fără efort și fără crispare, să nu ai oroare de rău, ci să-i opui luciditatea care e conștiința elementului transcendent în noi. "Si on reste immobile et attentif, c'est la tentation qui s'épuisetrad."361. Trebuie precizat că se epuizează ca forță de disociație și de dispersiune, căci, ca forță cosmică, ea se scurge în noi prin endosmoză. Cum o spune Simone Weil "culege energia pe care-o privești". Ar fi interesant să se știe dacă Simone Weil cunoștea tehnicile tantriceglosartrad. de retroversiune, căci ceea ce spune ea asupra recuperării energiei răului, se găsește expus și dezvoltat în tratatele tantrice și de Hata-Yogaglosartrad.. Ea merge până la a scrie: dacă contempli de asemenea un bine
283 (287)posibil, în același mod imobil și atent, se operează de asemenea o Transmutațiune a energiei, grație căreia se face acest bine. Vrea să spună "ți-l asimilezi".
21 noiembrie 1965
"Amritagni, le Feu Immortel, Agniglosartrad.-Somatrad.; la nourriture du Feu Sacré est une forme de Somaglosartrad." adică ea devine aceasta, cu condiția ca focul să fie atât de puternic pentru a o consuma; altfel, Soma devine o otravă, un intoxicant al lumilor și al ființelor. O lume sau o ființă este blestemată când Soma care e în ea nu e transmutată în Agni, căci Soma există peste tot și nimic în Univers n-ar putea să aibă existență fără el; numai că el este peste tot corupt. Dumnezeu trimite cataclisme, conflagrații, ... pentru a consuma și a face să reintre în El Soma care stagnează. Dumnezeu nu poate suporta exilul, coruperea lui Soma. Care este învățătura care se poate trage de aici în privința realizării inițiatice? Aceea că trebuie să păstrăm în noi o căldură destul de puternică pentru a transforma Soma în Agni. Căldura "cosmologică", ca să spunem așa, este extrem de greu de obținut; nu există decât câțiva sfinți care s-o capete și s-o păstreze. E vorba de căldura dragostei, dar cine poate s-o păstreze continuu în el? Rămâne focul intelectual. Acesta e în același timp mai greu și mai ușor de obținut decât focul dragostei; mai greu pentru că trebuie să ai calificările intelectuale necesare; mai ușor pentru că, contrar focului dragostei care se aprinde de jos în sus, focul intelectual se aprinde de sus în jos, este descendent; în fapt, atingând planurile intermediare, psihice ale ființei, devine și el un foc al dragostei - luce intelettualglosar piena d'amoreglosartrad..
Dacă am făcut această distincție între focul intelectual și focul dragostei, a fost pentru motive analitice; cele două focuri fac una. Nu e mai puțin adevărat că există două mijloace pentru a-l aprinde, unul de jos în sus, altul de sus în jos; primul este un supliciu inimaginabil, în timp ce celălalt este mai adaptat la starea prezentă a umanității cu condiția, cum am mai spus-o, de a avea o indiscutabilă calificare jnanicăglosartrad..
22 noiembrie 1965
"La nature d'Agni est de se répandre, celle de Soma de ce contracter et de disparaîtretrad.". Acestea corespund Sulfului și Mercuruluiglosar. Dar atunci când un lucru s-a destins la maximum trebuie să se contracte din nou. Sulful și Mercurul posedă în
284 (288)comun tendințele de Solveglosartrad. și Coagulaglosartrad. dar în raport invers: Solve e inerent Sulfului, Coagula fiind o virtualitate; în Mercur, Solve este o virtualitate și Coagula e preponderent. Dezvoltarea maximă a lui Agnitrad. este după măsura vasului în care se manifestă. Vasul ideal este Vortexul Sferic Universal.
"C'est ainsi que le feu devient Somatrad. à chaque changement de plan et que le Soma jeté dans le feu devient feu lui mêmetrad.". Aceasta după căile Caduceului însuși, dar în timp ce focul are o tendință naturală să se exalte, Soma este natura specifică a fiecărei stări de ființă, fără nici o tendință sau voință de a se depăși. De aceea sufiglosartrad.-ul trebuie să arunce în foc toate Paradisurile pe măsură ce le cucerește.
"Les fonctions de dévoreur et de devoré sont les états successifs en toutes chosestrad.". Succesive și simultane în același timp, căci nu există un singur lucru în Manifestare care să nu posede în același timp Yangglosartrad. și Yintrad..
"Les émanations terrestres qui nourrissent le soleiltrad."362. Prima emanație, aceea a Soarelui, este sacrificială, în timp ce a doua, aceea a Pământului este obligatorie și necesară, căci ea conduce la extincția în Principiu. Ceea ce le este comun, este Telesmaglosar, Miracula rei Uniustrad.. "Entre la Terre, demeure du feu (en fait du Soma), et le Ciel où le Soleil réside, se trouve la sphère intermédiaire (antariksha) dont le souverain est Vayuglosar, dieu du vent (portavit ventus in venter suus)trad.". De aici importanța purificării, a afinării Sulfului și, în general, a tuturor exercițiilor de Pranayamaglosartrad..
23 noiembrie 1965
"En Yogaglosar, le Soma, l'Ambroisie, est le nom donné à l'énergie sexuelletrad.". Or, Ambrozia este hrana zeilor. Zeii locuiesc in excelsisglosartrad.; de aici toate exercițiile de sublimare, de transformare a puterii sexuale.
"En le sublimant le Yogi acquiert des pouvoires prodigieuxtrad." pentru că el a deplasat centrul de gravitate a ceea ce este cel mai esențial în viața sa organică, în planul universal, ale cărui caracteristici și puteri le însumează în el. Aceasta în principiu, pentru că aplicarea este aproape imposibilă inițiativei individuale; sunt secrete inaccesibile altfel decât prin transmisiunea și învățătura unui maestru.
"Toute transmutation au sens alchimique de ce terme consistera proprement à "disoudre ce qui était coagulé" et simultanément àtrad.
285 (289)"coaguler ce qui était dissous", ces deux opérations apparemment doubles n'étant en réalité que les deux aspects complémentaires d'une seule et même opérationtrad."363. Această simultaneitate a două operațiuni contrare este necesară pentru că ea condiționează existența manifestată. Dacă o tendință ar exista exclusiv (presupunere de altfel absurdă), lumea, sau cel puțin, o anumită lume, ar dispărea imediat. Tot ce e transitoriu trebuie să conțină în el, în același timp, un principiu care-l face să dispară și un principiu care să-l fixeze și să-l mențină în spațiul de timp care îi e destinat și îi e propriu.
Metodele de vacuitate și de anihilare (șunyataglosar)trad. au ca scop să desarticuleze durata, mecanismele aranjate, ganga paralizantă, toate aceste samskarasglosartrad. care fac din om un automat și un sclav. Oprirea gândirii desarticulează succesiunea, cantitatea continuă a acestei lumi; dar, și aceasta e capital, această disoluție a continuității nu conduce la cantitatea pură, ci, dimpotrivă, din cauza fondului intelectual al operațiunii, aceste samskaras se integrează Vidului; dar în acest scop, trebuie retrase din circuitul gândirii dorința și ignoranța care o dinamizează.
24 noiembrie 1965
"Fiecare cuvânt este o entitate desăvârșită și cel ce aruncă demonilor sunetele Cuvântului îl omoară". Să arunci cuvintele demonilor (Evanghelia spune: a arunca mărgăritarele la porci) înseamnă să le spui inutil, fără atenție și fără concentrare, să transformi cuvintele în hemoragie; nu e numai o profanare, ci și o pierdere. Cuvintele trebuie legate prin atenție și prin gândire de Cuvânt.
"Responsabilitatea oamenilor pentru soarta lui Dumnezeu în lume" Această responsabilitate e constituită prin faptul că Dumnezeu nu poate pătrunde în lume, și să iasă, decât prin om, care ocupă punctul central în starea sa de existență. E vorba, firește, de Dumnezeul manifestat, de Dumnezeul patibil, nu de Dumnezeul care condiționează și necesită toată manifestarea, și care nu e afectat de nimic. Or, Dumnezeul patibil are două naturi, o natură divină și o natură umană, bine distincte, unite indisolubil; înseamnă că are nevoie de om, și că, pentru asta l-a și creat.
"Prin Zaddik literele se apropie de rădăcina lor, de Aleph". Tsadikulglosartrad. este binele și mijlocul endosmozei între Dumnezeu și
286 (290)Creațiune. Când omul devine un Tsadiktrad., adică s-a integrat armonios în natura sa profundă prin regenerare, el operează un miracol exact contrar turburării rebelului; el reunește din nou plantele cu rădăcinile lor, "und dann wird das Gesetz in seiner Wurzel gemischttrad."364. Admirabil! Înțeleptul care-l îmblânzește pe Dumnezeu, nu prin implorare ci existențial; omul care liniștește rigoarea divină și o transformă în mizericordie, o adaptează adică la conservarea lumii; Îngerul care nu are o natură dublă ca omul este, din această cauză, purtătorul rigoarei.
25 noiembrie 1965
Aviditatea nu se poate stinge niciodată căci o întărește ceea ce consumă. Să luăm exemplul foamei: trupul ațâțat de foame consumă ceea ce-l face să trăiască, dar această hrană contribuie de asemenea la menținerea, la perpetuarea foamei însăși. Lemnul întreține focul dar nu-l satură. A lăsa să se stingă focul prin lipsă de combustibil; comparația merge, până la un anumit punct, cu aviditatea, dar acolo ea se oprește. În fapt, trebuie stinsă aviditatea nu numai prin lipsă de alimente, ci în însăși rădăcina sa imediată; poate fi suprimată și aceasta, ca agent limitativ, universalizând-o; adică transformând-o în exigență de reintegrare. Lucrul e și mai evident cu simbolismul focului; trebuie transformat acesta în foc sacrificial care se resoarbe în Eter și în Vid. Atâta timp cât consumă lucruri limitate, focul persistă mereu prin dreptul lui de vechime; dar dacă tinde spre ceva superior lui în privința calității de universalitate, focul moare căci în realitate el nu mai consumă ci este el însuși consumat. Se poate desemna aviditatea fie prin foc fie prin sete după cum ne situăm pe un punct de vedere esențial sau substanțial, Agnitrad. sau Somatrad., Soare sau Lună, Sulf și Mercur.
"komnt dem Menschen beim Gebet oder Lernen ein ablenkender Gedanke, so zerbreche er ihn und gebe sich dem Schöpfer hin. Damit befreit er einen heiligen Funke der in diesem Gedanke lagtrad."365.
Nu mai e vorba de o fugă de păcat ci de o atitudine ofensivă care să-l frângă și să-l disolve. În acest fel, ceea ce e real în el, existența și forța sa se privesc și se integrează din nou în trunchiul din care au ieșit. Păcatul se distruge prin concentrare iar forța este incorporată de suflu. Operația lasă o oboseală în suflet, o sfârșeală, un reziduu tamasicglosartrad. de cenușă. Nu trebuie să
287 (291)ne neliniștim; acestea cad la rândul lor; un călător nu trebuie să se neliniștească de oboseală și transpirație.
26 noiembrie 1965
"Lors de sa chute des sphères de la lumière incrée dans le cercle ténébreux de la terre, l'Archange rebelle perdit une pierre précieuse (une émeraude) qui brillait comme une étoile dans sa couronne. C'est dans cette pierre précieuse que fut taillée la coupe du Graal. Ainsi l'âme humaine qui a reçu de Lucifer son moi avec la soif inextinguible de l'individualité grandissante, se remplira goutte à goutte, de l'Amour divintrad."366
Cu alte cuvinte, era ceva în Lucifer care era incomparabil cu starea sa de cădere: e simțul eternității. Acesta nu poate rămâne în planul de extremă divizare temporală și spațială care avea să fie de aici încolo domiciliul lui Lucifer. Se poate spune că Graalul i-a fost "smântânit" și că liberat de otrăvurile cele mai ucigătoare ale lui Lucifer prin această separare, el devine susceptibil să adăpostească Prezența divină. Nu rămâne mai puțin că ceea ce dă consistență Graalului, și prin asta îl întărește, îl dinamizează, îl intensifică, este un element luciferic; fără el Prezența divină și-ar lua zborul ca un fum, neeficace și dăunătoare. Răul nu e decât binele în fragmente. În acest caz, trebuie să facem efortul să ridicăm scânteile sfinte care cad ca firimituri. Scânteile cad în stare de firimituri când centrul de greutate al ființei noastre este de partea cantității. Aceasta se identifică cu discontinuul, deci cu fragmentarul. Facem să înceteze această fragmentare când ne concentrăm asupra calitativului. Concentrarea pe Universal antrenează deci, pe deasupra, dispariția răului prin integrarea sa în calitativ. Acest lucru se face fără efort și, mai ales, fără intenție specială.
Coborârea Mamei prin Cuvânt se operează grație laudelor adresate Cerului. Lauda e aspectul sensibil al aspirației spre Universal; ea se operează printr-o mișcare expansivă al cărei complement necesar este mișcarea concentrică, aceea care readuce spre centrul din care a plecat, și care e ființa noastră însăși, binecuvântările extremei limite a cercului expansiv.
27 noiembrie 1965
"Die fremden Gedanken, die Gelüste, die zum Menschen kommentrad." sind reine Ideen, die im "Zerbrechen der Gefässe" verdarbentrad."367.
288 (292)Trebuie reconstituit vasul din sfărămăturile sale, dar nu în felul unui mozaic, ci prin "ideea" Vasului; atunci toate sfărmăturile se aranjează armonios la locul lor în vas, în sunetul lirei lui Amfion.
Să te folosește de concentrare, este cheia a toate. Să fixezi atenția ta, să privești numai gândurile străine, impulsurile instinctului; unitatea opusă multiplicității, imuabilul tulburării, fixul și energiile sale, toate acestea privite se unesc cu atenția noastră și cu ceea ce e imuabil în noi.
"Avidyaglosar est un état d'oubli et de déliquescence, sur la base duquel se détermine la potentialité absolument primaire de l'identification avec telle ou telle forme d'une existence finie et conditionnée. L'homme est un dieu qui ne sait pas qu'il est tel - et c'est uniquement ce non savoir (avidyâ) qui le fait hommetrad."368.
Totuși, chiar dacă nu știu că sunt Dumnezeu, eu rămân încă om, în practică și în fapt. De aceea trebuie să adaug: eu trebuie să știu că sunt Dumnezeu, dar nu numai cu o știință virtuală și teoretică, ci printr-o cunoaștere existențială. Înseamnă că trebuie să transform toate forțele mele vitale, toate instinctele mele, în intelecțiuni. Dar cum? Nu trebuie să ne gândim la o condiție intelectuală abstractă, ci și la o dispoziție, la o tendință, la o mișcare virtuală. De aceea se poate considera o astfel de stare ca o orbire, o intoxicare, o manie. Și dacă se poate vindeca virtual de această manie și de această intoxicare printr-o cunoaștere intelectuală virtuală, trebuie ca aceasta să devină o cunoaștere efectivă pentru a fi o vindecare totală. În starea de cădere a omului actual, trebuie, în acest scop, adjuvante, care sunt de domeniul hata-yogatrad. și al altor științe și tehnici spirituale foarte precise.
28 noiembrie 1965
Corul tragediei antice reprezintă într-adevăr o colectivitate; lucrul e vizibil chiar pentru profani; dar nu e vorba de colectivitatea socială sau politică; căci chiar în epocile eroice, unde să găsești un grup de bărbați și femei care să însoțească sentimentele cele mai intime, cele mai secrete ale eroilor? Așa ceva nu exista.
Aici trebuie să luăm în considerare ceea ce spune Guénon despre masca populară; când poporul nu e stricat de absurditățile civilizației moderne, când însumează în el, în toată puritatea, Pasivitatea universală, el constituie polul substanțial
289 (293)al societății tradiționale, înțelegând prin "societate", "vizibilele" și "invizibilele" unei comunități tradiționale; corul nu este deci decât un reflex, un intermediar prin ricoșeu, un mesager al zeilor și al funcțiunilor spirituale ale cetății. Prin aceasta, el operează "Prezența divină" în preajma eroilor și acțiunii tragice, o îmbăiază în totalitate; tragedia, oricât de oribilă ar fi, este ca transmutată; tot ce este negativ în ea, crimele, sacrilegiile se integrează în ceva ce este pozitiv. La acest nivel, tragedia e un extraordinar mijloc cathartic pentru actori, pentru autor, pentru spectatori și pentru întreaga cetate. Să ne imaginăm ce binefacere trebuia să fie pentru o cetate greacă aceste reprezentații care puneau în joc eroii săi fondatori sau de alt gen; "rădăcina" cetății însăși era purificată, aerată. Pentru această reușită, trebuia ca reprezentațiile teatrale să fie integrate în ritualul religiei.
Corul este de asemenea un filtru care epurează patimile și tragediile oamenilor și face o mireasmă plăcută pentru mirosul Domnului. Același filtru adaptează prezența zeilor la capacitatea de recepție a oamenilor care, altfel, ar fi pulverizată. Corul este un atribut al Intermediarilor cerești, Metatronglosartrad. și Șekinaglosartrad.; cum Șekina este sinteza Sefiroturilorglosartrad., Corul este sinteza zeilor.
29 noiembrie 1965
"Was sind das für Funken, die in der Sünde wohnen? Es ist die Umkehrglosar. In der Stunde wo du der Sünde Umkehr tust hebst du die Funken, die in ihm waren in die obere Welt. Die Unkehr steckt in der Sünde wir das Öl in der Olivetrad."369.
Această întoarcere, acestă inversiune nu este, în ea însăși, suficientă; ea trebuie să se facă într-o direcție, și această direcție e universală. Altfel elementul negativ subsistă în întregime. Această tendință spre Suprem dizolvă limitațiunile păcatului și, în acest mod, ceea ce e pozitiv în el se reunește cu Principiul a tot ceea ce e pozitiv, și de care se detașase prin exil. Această operațiune se face în două mișcări, prezența reală a Supremului în limitare fiind foarte rar accesibilă. Într-o primă mișcare, trebuie "localizat" Principiul, puțin deasupra limitațiunii, făcându-l să ia asemănarea acesteia, așa cum Cuvântul a luat asemănarea păcatului. Conform cu determinațiunile calitative ale direcțiilor spațiului, se produce o endosmoză, o scurgere a Prezenței prizoniere în păcat, în
290 (294)Principiu. În a doua mișcare, orice rest de timp, de spațiu și de orice limitare dispare, nu rămâne decât Acesta; nu mai e nici urmă de - - - - - - - căci aceasta nu era de conceput decât din punct de vedere al păcatului, care nu e decât o iluzie, ca toată manifestarea în care el nu e decât un aspect special.
Ceea ce face importanța concentrării, nu este efortul volitiv mai mic sau mai mare, sau energia pusă în joc pentru că e lipsă de comună măsură între monoideism, sau mai bine, absența oricărei idei, și proliferarea valurilor mentale. Această absență de comună măsură dizolvă manifestarea și nu intensitatea efortului de concentrare, căci între acest efort și multiplicitate există, de data aceasta, comună măsură. Să nu introducem în atenția noastră niciun element de "intensitate", de "existențialism", de "voință de putere" care, prin legea efortului convertit, îl întărește pe dușman.
30 noiembrie 1965
"Omul poate să se bucure de toate deliciile". Trebuie, prin aceasta, dizolvate, și limitele obiectului care îmi produce deliciul, și propriile mele limite. În acest fel, subiectul și obiectul dispar și se unesc în ceva indicibil care este sursa lor comună.
"Căci în toate lucrurile locuiește Numele secret al lui Dumnezeu".
Numele secret al lui Dumnezeu este perceperea Unicității în lume, intuiția a ceea ce este unic, surprinzător în fiecare lucru, așteptarea tăcută a propriului sfârșit, și acela al lumii.
"Atunci când omul se contopește cu Dumnezeu, își poate lăsa gura să vorbească ceea ce vrea să spună și ceea ce urechea lui vrea să audă, și atunci va lega obiectele de rădăcina lor de Sus".
Aceasta înseamnă că și conștiința existențială a dependenței vieții dispersate față de Principiu nu este absolut necesară. Dacă ea există, cu atât mai bine, dar dacă ea nu există, nu se poate spune că tehnica reunificării e fără valoare și fără efort. Să lăsăm lui Dumnezeu grija de a cunoaște căile secrete ale acestei reunificări, a specificului său organic. Nouă ne rămâne parfumul. Chiar dacă, în unele momente, această reunire cu Dumnezeu se întunecă în conștiința noastră, ea își păstrează toată valoarea dacă o actualizăm din când în când...
291 (295)"Es gibt keine Wieder-holungtrad."370. Aceasta pentru că în calitatea pură, nu există comun, nu există repetiție. În fiecare clipă lumea se creează și moare și fiecare secundă e un miracol. Cum am spus-o câteva pagini mai înainte, această reuniune cu Dumnezeu în momentele noastre de dispersie, provoacă o spărtură în această dispersiune; spărtură pe sus care lasă să pătrundă Spiritul și puterea lui dizolvantă. Cojile se topesc și scânteile captive își recâștigă libertatea. Atunci ele se agreghează, firește sub influența Soarelui Spiritual din care au purces prin fulgurațiuni.
292 (296)1 decembrie 1965
"Wer das Wort in gewisser Verbunderheit spricht, dem geht in jedes Wort die Allheit der Ausrichtung von selber eintrad."371, pentru că, la acest grad de concentrare toate dimensiunile conceptuale sunt conținute eminamente în punct.
"Wenn Ich meine Gedanken an denn Schöpfer hefte, lasse ich meinen Mund reden, was er will, dem die Worte sind an die obere Wurzel gebundentrad."372.
Evident, trebuie să ai maximum de conștiință și de luciditate în timpul operațiunii, căci chiar atunci când acestea suferă o întunecare, operația își urmează cursul interior și multiplicitatea se integrează în Unitate.
Același lucru este spus într-un alt fel: "In der Stunde der Lehre und des Gebets, auch wenn viele fremde Gedanken in dir aufsteigen, Gewänder und Decken sind sie, hinter denen der Heilige, gesegnet sei Er, sich verbirgttrad."373.
Dumnezeu se ascunde și în acest fel, dar atunci o face în calitate de rugător, de Dumnezeu pătimitor și tribulant. El ni se înfățișează în forma sa de exilat, pentru ca noi să rupem cojile și aparențele păcatului cu care se învăluie. Dar este îngăduit să practici acestă disciplină fără acordul formal al unui Maestru?
"In allen Taten des Menschen, Sprechen und Schämen und Hören und Gehen und Stehenbleiben und Sichlegen, sei der Schranker lise eingekleidettrad."374.
Lipsa de comună măsură între Principiu și Manifestare se reflectă în mod antinomic în lumea noastră: fie prin disoluția Lumii, fie prin subsistența sa, în sensul că diferența de comună măsură este atât de totală, încât lumea rămâne intactă: dar rămâne ca enigmă și ca determinațiune negativă; se poate spune că al doilea mod, deși lucrul subsistă, este încă și mai metafizic, mai transcendent decât primul; în acesta există o realizare ascendentă în timp ce al doilea este de domeniul realizării descendente; este Vidul Manifestat; or, este incontestabil că Vidul este asimțit mult mai ușor ca atare (cu condiția să existe calificare) decât lucrurile.
2 decembrie
"Der Mensch ist eine Leiter, aufgezflenztauf der Erde, und ihr Haupt reicht in den Himmel. Und alle seine Gebärde un Geschäfte und Reden haben Spuren in der oberen Welttrad."375.
293 (297)Trebuie deci să-ți controlezi toate acțiunile și vorbele, dar mai ales, oricare ar fi, trebuie să le imprimi un sens ascendent, o dilatare spre Universal care să libereze în ele scânteile care sunt captive. Cojile sunt rupte prin chiar acestă aspirație, și nu printr-o tehnică supraadăugată.
"Durch sein Not und seinen Mangel kennt er den Mangel des Schechina, zu braten, dass der Mangel der Schechina gefüllt werde und dass, durch ihn, den Betenden, die Eiweg Gottes mit seine Glorie geschehetrad.".376
Pentru ca omul să poată simboliza, și apoi identifica lipsurile și suferințele sale cu lipsurile și suferințele Șechineitrad., trebuie ca el să dețină cât mai mult posibil din coloratura acestor lipsuri. Trebuie ca ele să piardă mirosul Eului, și dacă acest lucru e greu, trebuie să identificăm eul nostru cu Eul divin.
Buber indică tehnica: "Der Mensch soll wissen, dass sein Leid aus dem Leide der Schechina kommt. Er ist «eines ihren Gliedern» und die Stillung ihren Besessenen ist allein die echte Stillung des seinentrad."377.
Aceasta înseamnă să operezi deja "deplasarea luminilor" și se face prin conștiința pe care eu o capăt că în realitate Șechinatrad. e cea care suferă și nu eu, că suferințele mele sunt reflectate, în timp ce acelea ale Șechinei sunt sacrificiale și prin captivitate. Liberarea sa se face prin rugăciuni și exerciții de asceză, dar mai ales, și înainte de toate, printr-o exaltare intelectuală, tinzând spre o integrare în Principiul care e deja asimțit. Într-adevăr, asentimentul Supremului este cel care disolvă orice limită, deci toate captivitățile morfismelor lui Dumnezeu. Multiplicitatea nu poate fi ucisă bucată cu bucată, căci ea crește din nou ca și capetele hidrei din Lerna, dar ea nu poate să reziste luminii Cunoașterii Unității.
3 decembrie 1965
"Omul nu are cunoștință de lumile exterioare și inferioare decât atunci când sufletul, gândirea și percepția sunt unite".378 E vorba de percepția interioară care nu e asimilabilă cu celelalte simțuri; e vorba de simțul intern care nu e exprimabil. Trebuie să-l experimentezi ca să știi ce este. "De aceea percepția interioară trebuie să se unească cu gândirea pentru ca Podarul să apară". Percepția interioară apare ca piatră în fundul unui lac când valurile gândirii se liniștesc.
294 (298)Podarul este Păzitorul Barzachglosartrad.-ului, al Porții strâmte, și se identifică cu el. Funcțiunea sa este să distribuie sistola și diastola barzach-ului, centru vital, inimă a unei stări de ființă. Gândirea trebuie să se imobilizeze pentru a percepe momentul fluxului.
Podar, Veghe, Luciditate, Atenție sunt identice în realitate și aceste cuvinte diferite exprimă același mister, căci ceea ce se spune despre o ființă este deasemenea valabil și pentru starea în care se situează acestă ființă.
Podarul nu este Atmaglosartrad.; dar "el este ca Atma" (Mikaelglosar).
El însumează numele de imanență, această imanență care e cauza menținerii lumilor dar deasemenea și a resorbirii lor. Podarul în sensul său cel mai înalt este cel pentru care se afirmă realitatea lumii, dar și cel care îi arată caracterul său iluzoriu.
"Wer eine Seele hat, der mag sich in den Abgrund hinablassen, festgebunden durch seinen Gedanken wie durch ein Seil am oberen Rande starks und befestigt er wird zurückkehrentrad."379. Această gândire nu are putere salvatoare decât dacă se agață de un plan de realitate metafizică. Și această realitate metafizică este prezentă, chiar dacă nu ne dăm seama, prin simplă luciditate, prin faptul că ea asistă ca Veghetor, ca Martor la această coborâre în Abis; căci nu există abis pentru metafizică; acesta devine, în Principiu, o "dimensiune" intelectuală care e aceea a Insondabilului.
"Aber wer nur Leben hat, aber nur Leben und Geist, der hat die Achtung der Gedanken noch nicht, und das Band wird nicht standhalten, und er wird in die Tiefen fallentrad.".380 Nu există salvare decât prin metafizică; fără ea, nici chiar Sfințenia nu eliberează.
4 decembrie 1965
Un impuls pasional poate fi îndreptat spre Înalt într-un mod relativ ușor. Dar el lasă totdeauna, fie că e "transmutat" sau nu, un rezidu care se lasă cu greu dizolvat din cauza inerției sale aproape totale. Ce se poate face? Mai întâi, trebuie să-ți dai bine seama, care e aspectul acestor cenuși inerte, în Principiu, căci ele trebuie să aibă acolo, în mod necesar, un prototip. Credem că acest aspect superior al cenușii este omogenitatea principială, omogenitate care, în fond, este identică cu indistincția.