Notă asupra ediției

Nota ediției

Textul urmează ediția Cartea Românească, București, 1993, colecția «Gnosis», cu o «Precizare» a editorilor; coperta ediției: Dan Stanciu. Volumul adună șase studii ale autorului despre basmele și baladele populare românești, precedate de o introducere: «A fost odată...», «Ivan Turbincă», «Lostrița», «Povestea găinușii de aur», «Povestea viei», «Mistricean» și «De la cerbul lunar la bourul solar». Transcrierea s-a făcut vizual, pagină cu pagină, după exemplarul tipărit, fără recunoaștere automată a caracterelor; au fost transcrise toate paginile de text (6—202), cu notele ediției. Pagina de colofon (p. 4: «Coperta de Dan Stanciu», ISBN 973-23-0399-9) și cuprinsul tipărit (p. 5) nu se reproduc ca pagini, cuprinsul fiind refăcut pe paginile ediției de față; pagina finală cu istoricul editurii și paginile de reclamă editorială nu fac parte din carte și au fost lăsate deoparte. Cuprinsul tipărit dă titlul penultimului studiu sub forma «Mistrețean», iar pagina lui de titlu, «Mistricean»; s-a păstrat forma din pagina de titlu, care e și a textului.

«Ivan Turbincă» și volumul «Creangă și Creanga de Aur»

Studiul «Ivan Turbincă» (p. 12—45) a intrat și în volumul «Creangă și Creanga de Aur» (Editura Rosmarin, București, 1996), într-o redacție mai târzie și mai dezvoltată, cu motto-ul din René Guénon pe care ediția din 1993 nu-l are. Ediția de față dă textul din 1993, așa cum e tipărit; cele două redacții au fost confruntate cuvânt cu cuvânt (aproximativ 930 de deosebiri, cele mai multe stilistice și de completare), iar acolo unde redacția din 1996 îndreaptă o greșeală evidentă de tipar a celei din 1993, îndreptarea s-a preluat și se dă mai jos, între greșelile de tipar.

Coperta a IV-a

Coperta a IV-a a ediției din 1993 nu are un text al autorului. Pe coperta a IV-a a ediției de față stă o frază din «A fost odată...» (p. 7).

Marcajul paginilor

În text, marcajul [52 (58)] arată întâi pagina ediției de față, apoi, în paranteză, pagina ediției din 1993. Așa poate fi citată și ediția electronică, și cea tipărită.

Ortografia și punctuația

Ediția din 1993 e culeasă cu ortografia de dinainte de reforma din acel an («sînt», î în interiorul cuvântului); ea a fost adusă la norma actuală: «sunt», â în interiorul cuvântului, î la început, la sfârșit, după cratimă și după prefix. Cuvintele străine cu î (franceză: maître, abîme; transliterații sanscrite) au fost lăsate neatinse. Semnele : ; ! ? , se pun în românește imediat după cuvânt; spațierea franțuzească a ediției tipărite a fost îndreptată tacit în tot ce e românesc, iar în pasajele franțuzești s-a păstrat norma lor.

Greșelile de tipar

Greșelile evidente de tipar ale ediției din 1993 au fost îndreptate și se dau aici toate, ca să poată fi controlate: p. 9: „truber” → „trüber”; p. 12: „cojas” → „koșas”; p. 12: „e de onsi esponere” → „e deonsi esponere”; p. 12: „Il convivo, Tratato secundo (nota 1)” → „Il Convivio, Trattato secondo”; p. 13: „cu sensul literar nu fac decât trei” → „cu sensul literal nu fac decât trei”; p. 22: „inteletto” → „intelletto”; p. 23: „potesatas” → „potestas”; p. 26: „Ipatie Pățitul” → „Ipate Pățitul”; p. 32: „Shams-i Talviz” → „Shams-i Tabriz”; p. 32: „Teologie și Antologie” → „Teologie și Autologie”; p. 33: „Violentem” → „Volentem”; p. 35: „e o descriere majoră” → „e o descalificare majoră”; p. 35: „Protagonos” → „Protogonos”; p. 36: „dintr-o darabana” → „dintr-o darabană”; p. 38: „odihna „sălbatică”” → „odihna „sabatică””; p. 39: „Uzurpantă, longevitatea” → „Uzurpată, longevitatea”; p. 42: „perspectiva microscopică” → „perspectiva microcosmică”; p. 53: „care a precedat creștinismului” → „care a precedat creștinismul”; p. 55: „Qous vult perdere” → „Quos vult perdere”; p. 64: „sarcerdotală” → „sacerdotală”; p. 70: „Suturn” → „Saturn”; p. 73: „antimoniile” → „antinomiile”; p. 83: „varinată” → „variantă”; p. 89: „aeastă” → „această”; p. 109: „Swêta Dwâpa” → „Swêta Dwîpa”; p. 111: „Unul în numele Centrului Suprem” → „Unul din numele Centrului Suprem”; p. 114: „nu-l mai poate simte” → „nu-l mai poate simți”; p. 119: „radăcinile” → „rădăcinile”; p. 122: „Pustincul” → „Pustnicul”; p. 128: „nazdeist” → „mazdeist”; p. 135: „sanhya” → „sandhya”; p. 135: „carastrofe” → „catastrofe”; p. 137: „Floare albă nu de albă” → „Floare albă nu de nalbă”; p. 153: „Mediolanun” → „Mediolanum”; p. 162: „relizare” → „realizare”; p. 173: „hyerarchicum” → „hierarchicum”; p. 185: „Steaua din sigiliul orașului Baia” → „Stema din sigiliul orașului Baia”; p. 192: „incogruență” → „incongruență”; p. 196: „Acesta este reprezentant la Putna” → „Acesta este reprezentat la Putna”.

Notele

Notele ediției din 1993 — trimiterile bibliografice ale autorului și ale editorilor — își păstrează locul și semnul. Notele ediției de față — traduceri, identificări de surse și de versuri, texte canonice, trimiteri biblice și la glosar — sunt marcate (trad.), (sursa), (vers.) și (glosar).

Traducerile

Toate pasajele și termenii în alte limbi pe care autorul nu-i traduce în text — peste două sute — au primit traducere în notă: latină, greacă, sanscrită, arabă, persană, ebraică, franceză, germană, italiană, engleză. Unde autorul dă deja traducerea, nota ediției nu o repetă.

Textul canonic al citatelor

Când autorul citează din memorie, textul lui rămâne neatins în corp, iar nota dă forma canonică, verificată la izvor: Creangă («Ivan Turbincă», «Povestea porcului»), Ispirescu, baladele și colindele după culegerile lui Alecsandri și Teodorescu, Dante după ediția Petrocchi, Guénon, Eliade. Tot acolo se îndreaptă atribuirile greșite.

Trimiterile biblice

Locurile scripturare — de la heruvimul de la poarta Raiului (Facerea 3, 24) și râurile Edenului (Facerea 2, 9—14) la puterea cheilor (Matei 16, 19; 18, 18), piatra din capul unghiului (Psalmul 117, 22; Matei 21, 42) și râul apei vieții (Apocalipsa 22, 1—2) — se dau în nota ediției după textul Bibliei sinodale de pe bibliaortodoxa.ro și trimit la capitolul respectiv.

Glosarul

La sfârșitul cărții se află un glosar unificat, cu optsprezece articole dezvoltate pentru noțiunile pe care se sprijină cartea: Tradiția Primordială, Agarttha, Axis Mundi, Arborele Lumii, Omfalos, puterea cheilor, Poarta Strâmtă, Kala-Mukha, Lostrița, hierogamia, Athanorul, Pleiadele, Ulciorul Bucuriei, Mistrețul Alb, Kundalini, Melchisedec, Cerbul și Bourul. În ediția electronică, fiecare apariție a unui termen de glosar — și în formele lui flexionare — e legată de articolul lui (termenul apare subliniat punctat), iar prima apariție din fiecare capitol are în plus o notă pop-up cu articolul întreg; în ediția tipărită, la prima apariție din carte, nota trimite la pagina glosarului.

Figura

Stema din sigiliul orașului Baia (sec. al XIV-lea), reprodusă de autor la p. 175, intră ca imagine la locul ei, decupată din scan la 400 dpi și curățată de urmele scanării.

Legăturile

Pentru operele citate se dau legături către ediții în acces liber — aproape o sută —, verificate una câte una: Wikisource în limba originalului, Project Gutenberg, sacred-texts, Internet Archive. Când o operă are mai multe ediții libere, se alege cea din limba originalului, apoi cea românească. În ediția tipărită (Word și PDF) fiecare legătură are alături un cod QR.

Coperta

Gravura de pe coperta ediției din 1993 (Dan Stanciu) a fost identificată: este gravura în lemn din Elias Ashmole, «Theatrum Chemicum Britannicum» (Londra, 1652), p. 212, repetată la p. 379 — Soarele și Luna, dragonul cu două capete și dragonul înaripat pe un inel; confruntată pe exemplarul digitizat de la Internet Archive. Coperta ediției din 1993 se reproduce ca planșă înaintea textului. Coperta ediției de față urmează litera seriei — crem, chenar dublu, capitale spațiate, titlu roșu cursiv — cu un desen propriu, geometric: Arborele Lumii, cu axa roșie și trei etaje de ramuri, între Soare și Lună, și inelul de la rădăcină; așezarea Soarelui, a Lunii și a inelului amintește gravura lui Ashmole, fără să-i ia vreo linie. Pentru că titlul nu încape pe un rând la corpul colecției, capul lui («Interpretarea ezoterică») stă la acest corp, iar restul pe rândul al doilea.

Ce a rămas de verificat

Câteva izvoare n-au putut fi identificate sigur și sunt formulate prudent în note: data și locul primei publicări a lui «Ivan Turbincă»; identificarea «Țării de dincolo de negură» cu volumul lui Sadoveanu; începuturile franceze ale citatelor din Guénon, date din memorie; locul exact din Bolte—Polívka și formula de descântec de la 1400; etimologia cuvântului «horodincă»; precum și alte puncte, toate semnalate în notă cu «pare a fi» sau «neidentificat».