1 iulie 1965
Dacă rugăciunea inimii e răspândită voluntar și chiar vulgarizată, nu e din cauza unei decadențe sau a pierderii spiritului inițiatic (cu toate că și de asta trebuie ținut socoteală și privit ca un semn al timpurilor).
E mai întâi o excelentă cuvertură pentru sâmburele interesant și cu adevărat esoteric al Hesychiasmului; "noyautează" problema și-i dă "ambiguitatea" pe care toate lucrurile de natură inițiatică o au, ca un reflex în planul nostru al Indistincțiunei Principiale. E și un semn de viață, căci alternanța de încredere și de neîncredere, de certitudine și de îndoială, de atracție și de respingere, nu sunt altceva decât repercusiunile bătăilor inimii centrului inițiatic, alternanța de sistolă și diastolă, adică, cu alte cuvinte, faptul incontestabil că ne aflăm în fața unui nucleu vital perfect viu, cu pulsație de viață. Dacă vedem cu Duhul undeva în depărtare un Heruvim Tetramorf care ne barează drumul, apoi putem fi siguri, că nu barează pe degeaba și că în dosul lui este Paradisul, căci nu ar putea fi o pază atât de riguroasă în fața unei non-entități.
Un motiv și mai adânc este faptul pus în evidență de R. Guénon în articolul "Le Masque populaireglosartrad.". Dacă Hesychias-mul are și o mască populară este pentru că reprezentanții lui adevărați și cei mai calificați, deci cei mai ascunși, au pus o "distanță" cât mai mare între cei doi poli ai lui: între elita lui, în sensul cel mai riguros al cuvântului, și polul lui substanțial reprezentat de masa poporului, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă acest pol substanțial ar fi fost constituit de clasa mijlocie. Același lucru se întâmplă și în Taoismglosartrad. și în Taçawufglosartrad. musulman și asta e o probă de mare calitate a Hesychiasmului.
O elită tradițională inițiatică e elita cea mai autentică care poate fi, dar de aceea nu poate avea nici un raport cu orice așa zise "elite" ale lumii moderne. Ca atare se recrutează din toate clasele sociale și poate să aibă reprezentanții cei mai străluciți din neștiutori de carte.
2 iulie 1965
"Realitatea superioară e Cunoaștere pură. Ea este desemnată ca Șivaglosar (Tao) și Șaktiglosartrad.a sa (Te)trad. care unită cu el însuși este Deviglosartrad., mama Universului. Înainte de manifestare, se spune despre Șakti că e încolăcită în jurul lui Șiva neformând decât un punct cu Punctul. Când dorința manifestării apare în ea, se
156 (160)descolăcește în spirală în cele trei dimensiuni și formează urzeala Universului".
Mai pură metafizică decât Tantreleglosartrad. și Adwaitaglosartrad..
În loc de a face distincțiunea între Punct și Vibrațiunea sa, afirmă că însăși Atmaglosartrad. care și etimologic înseamnă spirațiune e indistincțiabil de Șaktitrad. a sa. Dealtminteri, în Tantratrad. nu se vorbește decât de punct care e identic cu Ființa, și în nici un caz cu Neființa, pentru că punctul nu o poate simboliza pe Aceasta, el nefiind o determinațiune negativă, "l'oeuf de Brahmaglosar se couvrant de sa propre Mayaglosartrad."106.
Exact, oul lui Brahma fiind la gradul Ființei, chiar mai jos, ca principiu al Cosmogoniei, în Manifestarea informală.
"Cependant elle n'est qu'une avec Shiva, puisque la puissance de Shiva est Shakti. Elle en est l'aspect dynamique et actiftrad."107 (exact vorbind Șakti e dinamică și nu activă). Asta iar nu merge la Principiul Suprem și Absolut; cel mult se poate identifica cu Perfecțiunea Activă (Khienglosartrad.) și Perfecțiunea Pasivă (Khuenglosartrad.).
Depășesc acestea Ființa? Greu de spus. Mai probabil că nu.
3 iulie 1965
Saint Thomas d'Aquin: "Dans les premiers jours il importe de se lever de grand matin et de voir si la vigne est en fleurstrad."108.
Nu e vorba numai de un anotimp al anului, nici de unul al vieții ci de un moment etern, pe care Fiul Clipei îl poate suscita, evertua și descoperi în orice zi și în orice secundă a vieții sale. A o prinde din zbor, dar fără ezitări, infailibil, căci numai așa se lasă apropiată.
Doctrina Zen asimilează această descoperire cu Arta pictorului care nu admite repetitivul și a cărei trăsătură de penel trebuie să fie spontanee, abruptă, fulgurantă, adică complet autentică și originală.
A suscita în noi fulgurațiuni de această natură e arta mare a realizării spirituale, o artă care pune psihicul individual într-o stare de latență dar și de posibilitate, care solicită existențial fulgurațiunea venind din cer, și ploaia venind din nouri (amândouă simbolismele fiind valabile). Această artă de a te pune în pasivitate creatoare, în fond este cea mai mare activitate, pentru că cere suprimarea, netezirea tuturor asperităților, inegalităților, impulsiunilor ființei noastre.
157 (161)Când răsare steaua deasupra ființei noastre, atunci în pasivitatea ei, în caverna ei răsare și floarea de lotus, care e Endogenia Nemuritorului în noi.
A atinge starea asta, înseamnă a atinge starea Naturii care fără să se gândească, fără să știe, ci prin simplă contenență germinează din ea pe Nemuritor.
"Et dans l'au-delà, donne alors la plénitude de ta lucidité perceptivetrad."109 (e tocmai starea de receptivitate de care vorbeam mai sus, care e eminamente organică). Și tocmai acest criteriu al organicității o deosebește de imobilitățile obținute prin exerciții neînțelese de Yogaglosartrad. și care nu pot duce decât la torpoare și la inerție.
4 iulie 1965
"L'homme est à la fois le centre des quatre directions horizontales de l'espace et du ternaire vertical de la hiérarchie cosmiquetrad."110; bineînțeles, în sensul care spunea Guénon că într-o succesiune indefinită, în orice punct te-ai așeza, împarți această succesiune, fie ea spațială, fie ea temporală, în două "jumătăți", și atunci, natural, orice punct este "centru", oricare ar fi el. cu condiția ca acolo să existe o "inițiativă" și o "libertate" în sensul unei posibilități de apreciere calitativă a "josului" și a "susului", care structurează toate direcțiile spațiului și ale timpului, printr-o dinamizare a cărei cauză sunt tocmai determinările calitative ale tuturor condițiunilor lumii, sau chiar ale Manifestării integrale.
Asta înseamnă, că nu poate fi "normă" în sensul spus mai sus, decât o ființă care ocupă un Punct central în locul unde este așezată, și că toate ființele din acel plan care nu sunt centrale, nu pot fi norme, nu pot avea un "inferior" și un "superior", o "dreaptă" și o "stângă", în sensul calitativ al acestor termeni.
Cu alte cuvinte, în planul nostru de existență, numai omul poate fi un "raportor" al Universului, celelalte ființe nu, din cauza lipsei lor de libertate și de inițiativă.
Mai este ceva: dacă o ființă necentrală într-o anumită stare de fire, nu poate fi un "raportor", și în acel plan și în planurile inferioare și superioare față de el, faptul poate avea și un aspect pozitiv. Forma unei ființe periferice este numele ei, e centralitatea ei. Forma ei este Atmatrad. ei. Și atunci dacă această ființă nu poate fi un "raportor" e din motivul "pozitiv" de data
158 (162)asta, că ea fiind total centru chiar în aspectul ei exterior, nu poate ca "Atma"trad. să mai aibă un Jos și un Sus, o Stângă sau o Dreaptă, căci e deasupra tuturor condițiilor.
5 iulie 1965
"Enfin la Musique, la plus immatérielle de tous les Artstrad., est l'expression humaine de cette harmonie divine qui unit les accords terrestres au chant des sphères étoilées. C'est un puissant moyen d'ascèse, constamment associé par nos Pères au culte du grand Architecte de l'Univers, à qui nous demandons la grâce d'accéder un jour, par de là la Beauté des sons et la Force des rythmes, à la suprême Sagesse du Silencetrad."111.
Muzica, pentru că e cea mai puțin materială din toate artele, e mai ales aptă pentru realizarea ascendentă, extatică prin natura ei. Bineînțeles nu trebuie sistematizat. Muzica, printr-o anumită concentrare, poate fi instrumentul și al unei coborâri a Spiritului. Totul depinde de percipient: dacă se pune într-o stare "entusiastă", dă elementelor individuale din el (deci pasive față de Principiu) un caracter momentan "activ" printr-o mutațiune de Atribute, Cerul devenind momentan, și bine-înțeles simbolic, "pasiv". Asta e pentru realizarea ascendentă.
Dacă se pune într-o stare de receptivitate, deci pasivă, adică în starea care e normală a individualității lui, atunci Armonia Sferelor e descendentă și se "înserează" în el.
Arta regală consistă probabil în alternanța acestor două perspective, periodic dar nu mecanic.
Interesantă expresia de "Sfere înstelate". În lumea noastră, Armonia se manifestă succesiv, adică în temporal; în "Armonia Sferelor" ea este "spațializată", ceea ce e conform cu "Norma" Eternității. Suntem în Imuabil, în Tăcerea Ultimă unde totul se "fixează" în sensul alchimic al cuvântului (de aceea operația trebuie întovărășită de o "disoluție" a elementului substanțial al operațiunii, adică individualitatea noastră).
Încă o implicație curioasă: sentimentul de armonie, în lumea noastră, produs de suporturi spațiale (un peisaj, un obiect, o ființă) este superior sentimentului de armonie, provocat de muzică. Paradoxal, dar logic așa.
6 iulie 1965
"L'homme est le Calumet qui unit tous les êtres dans une seule oraison, ou encoretrad., il est le Feu central qui marque le milieu du monde, ou, il est ce qui revient au même, la braise dutrad.
159 (163)Calumet qui transmue le tabac en fumée ou la Terre en Cieltrad.. L'homme est ainsi deux fois "au milieu", d'abord sur le plan horizontal et en tant qu'intelligence et porte-parole de toutes les créatures terrestres - et fragmentaires par rapport à lui - et ensuite sur l'axe vertical, en tant que médiateur: en lui se rencontrent la Terre et le Ciel, et, en même temps, se synthétisent les possibillitées essentielles de son plan d'existencetrad."112.
"La raison suffisante de l'homme, c'est d'être au milieutrad.; c'est de dépasser la matière en s'y trouvant et de réaliser la lumière, le Ciel, à partir de ce niveau intermédiairetrad.". Il est vrai que les autres créatures participent elles aussi à la vie, mais l'homme les synthétise: il porte en lui toute vie et devient aussi le porte-parole de toute vietrad., l'ax vertical où la vie débouche sur l'esprit et où elle devient esprit. Dans toutes les créatures terrestres, la froide inertie de la matière devient chaleur, mais dans l'homme seul la chaleur devient lumièretrad.".
7 iulie 1965
Omul e central în starea lui de fire. E curios însă că pentru a i se indica funcțiunea de mediator se întrebuințează simboluri non-umane. Așa în tradiția Indienilor din America de Nord: "l'homme est le Calumet qui unit tous les êtres dans une seule oraisontrad.".
Rațiunea este că Simbolul non-uman, e Atmatrad., metafizic, în forma lui, în exterioritatea lui, pe când omul este în interioritatea lui. Exterior, și în mod obișnuit, în viața curentă, nu se vede caracterul sacrificial al omului decât în momentele rituale: sacrificiul e pur interior. Pe când oficiul sacrificial al Calumetului sare cât colo în ochi, este incontestabil. Necesi-tatea pentru noi de a ne servi pentru cele mai înalte acte, de obiectele cele mai periferice față de noi. De aici, poezia sacră a îndepărtărilor, poezia trecutului care imobilizează timpul, efectul eminamente exaltant în sensul tehnic al cuvântului, nirvanicglosartrad., al peisagiilor vaste și îndepărtării. Omul își găsește centralitatea lui în lucrurile cele mai îndepărtate, inaccesibile ale lumii noastre. Teoria Erosuluiglosar cosmogonic a lui Klages: "der Kosmogonische Eros, ist ein Eros des Fernestrad."113.
Care este misiunea omului care oficiază ritul Calumetului?
Să unească prin concentrarea mintală "fumurile" nevăzute ale întregii ambianțe, în fumul sacrificial și vizibil care se ridică
160 (164)din Calumet și care transformă o substanță grosieră, tabacul, în una subtilă și ascendentă, fumul.
Se creiază astfel o amiciție între om și ambianță, o solidaritate, un schimb de bune oficii. Nici o particulă din ființa noastră nu rămâne neafectată de acest schimb, nici cel mai mic atom din natură nu rămâne neevertuat de "ordinul" central al omului care-l domină și-l mântuiește.
8 iulie 1965
Hindușii simbolizează Ignoranța prin expresia "a lua o frânghie drept un șarpe" deci o falsă imputațiune, dar a lua o frânghie drept o frânghie nu e tot așa de iluzoriu, căci existența unei frânghii e inconceptibilă fără aceea a Marelui Șarpe?
În realitate, șarpele din prima propoziție nu e același cu Șarpele din a doua, căci cel dintâi e o simplă specificare, pe când al doilea e Prototipul. Propoziția vedantinăglosartrad. nu s-ar putea lărgi astfel?: "a lua o frânghie drept un șarpe, în loc de a o lua ca o specificare a Marelui Șarpe" căci e imposibil să atribui Vedantinilorglosartrad. un gând ca acesta: "a lua o frânghie drept un șarpe în loc de a o lua drept o frânghie", căci aceasta ar însemna să crezi că frânghia își are rațiunea suficientă în ea însăși. Fraza în ea însăși, arată eroarea falsei imputațiuni, dar a arăta că fals s-a atribuit frânghiei calitatea de șarpe nu e decât jumătatea drumului. Trebuie să arăți că și atribuirea șarpelui calitatea de șarpe și frânghiei calitatea de frânghie sunt și ele false imputațiuni.
Formula vedantină restabilește cel mult principiul de identitate: A e A, deci A nu e B. Mai rămâne că și A e A e o realitate relativă și că această identitate dispare și se topește în adevărata Identitate Metafizică! Eheieh așer Eheieh.trad.
În concluzie: avem mai mult de-a face cu o formulă având o valoare metodică decât metafizică.
Falsa imputațiune e un grad relativ al Ignoranței, nu e Ignoranța totală căci aceasta e identică cu tenebrele totale, cu Ininteligibilitatea lui Prakritiglosartrad., or, la gradul acesta, oamenii rar ajung, afară de unele grade de cretinism congenital.
9 iulie 1965
"L'homme est la braise du Calumet qui transmue le tabac en fuméetrad. et la terre en cieltrad.". Tehnica alchimică într-un rând.
161 (165)Toată ființa noastră grosieră și subtilă trebuie transformată în fum prin foc și suflu. Asta se obține prin transpunerea senzațiilor noastre și obscurităților noastre în autosimțire subtilă.
A-ți transforma întreaga ființă într-o masă vibratorie de autosimțire prin suflu, (prin afinarea suflului) apoi transformarea acestui suflu și a masei vibratorii pe care a pătruns-o și a evertuat-o toată, în jar, din care se ridică, sacrificial jarul spre Universal.
Toate acestea nu sunt în fond decât o dezvoltare, aș îndrăzni să scriu o explicitare a unei vibrațiuni inițiale, pe care Paracelsus o numește Gemütglosartrad. și care în fond nu este decât o vibrațiune a Verbului primordial, care tocmai pentru că nu este de origine spațială, poate fi detectată și evertuată în orice punct spațial al ființei noastre, căci în orice punct al lui spațiul se depășește pe el însuși iar tehnica asta sacrificială a transformării ființei noastre în fum și suflu, nu are în ultimă analiză alt scop, decât a crea un mediu bun de propagare, bun conducător, al vibrațiunii inițiale de care vorbeam, și care, dacă nu-l găsește, se înmlăștește la prima ei expansiune, în mlaștinile inerției ființei noastre, tamasicăglosartrad. în mod natural.
Căci aceasta e totul: integrarea în Vortexul Sferic Universal, prin transformarea noastră mai mult sau mai puțin bine reușită într-un Vortex de Vibrațiuni, deocamdată de natură fizică, apoi subtilă, integrarea morfismului nostru în Morfismul Universal.
La asta toate tehnicile duc.
10 iulie 1965
"L'homme est ainsi deux fois "au milieu"trad., d'abord sur le plan horizontal et en tant qu'Intelligence et porte-parole de toutes les créatures terrestres trad."...
Este o discontinuitate între om și celelalte creaturi pământești prin faptul că el singur are intelectul; aceeași discontinuitate ca și între toate punctele cercului și centrul lui: asta e cu atât mai curios cu cât planul orizontal e prin excelență acel al continuității și al comunei măsuri, dar și aici e o aplicare a analogiei în sens invers.
"... et fragmentaires par rapport à lui trad.", și prin faptul acestei fragmentări, participând la Inteligență cu totul sub alte moduri decât ale lui, moduri care le face incapabile să participe central la funcțiunea de guvernământ a lumii și a planului orizontal de existență în care se află. Chiar dacă uneori ființele periferice
162 (166)reprezintă aspecte mult mai sublime ale Intelectului decât omul, asta nu face întru nimic pe un vultur, pe un leu sau un munte apt să regenteze lumea, lucru care cere stăpânirea și a modului sintetic și a modului analitic al Inteligenței.
Revenind la text: pe axa verticală, "en tant que médiateur en lui se rencontrent la Terre et le Cieltrad. et en même temps se synthétisent les possibilitées essentielles de son plan d'existencetrad.", e de remarcat, mai întâi, spre deosebire de planul orizontal, că există o continuitate, o comună măsură între toate punctele axei verticale, ceea ce face mediațiunea posibilă (pe planul orizontal are numai o regentare); toate punctele axei, inferioare și superioare sunt centrale în planul de fire în care se află și prin ele se face legătura între diferitele domenii de fire.
O completă mediațiune a omului pe planul orizontal nu e posibilă decât într-o stare paradisiacă. Într-o lume decăzută ca a noastră, această mediațiune sintetică nu e posibilă decât simbolic, pe când pe Axa verticală, e un veșnic Paradistrad.; acolo funcțiunea de sintetizator și de mediator e eternă și deplin efectivă.
Echivalența de plenitudine și de efectivitate pe planul orizontal, nu poate fi atinsă decât prin realizarea efectivă de către om a Crucii cu trei dimensiuni, a Vortexului Sferic Universal, care e plenitudinea realizării spirituale, deci Mokșaglosartrad..
11 iulie 1965
Ceea ce face realitatea lucrurilor nu e cum s-ar putea crede la început, o chintesență a lor. Aceasta propriu zis, ar fi mai degrabă, posibilitățile acestor lucruri în Informal sau chiar non-manifestare.
S-ar putea mai bine spune, că ceea ce face realitatea lucrurilor e mai întâi, firește, Dumnezeu. Dar chestiunea e mai nuanțată, mai tehnică. Ceea ce face realitatea lucrurilor, e o fluență, samsaraglosartrad., Mayatrad.,trad. nu privită de data asta ca o iluzie, ci ca un substrat indistinct al lucrurilor, ca Șaktitrad. a Creatorului și a Atotputernicului. Și atunci e firesc, să privești această scurgere universală, indistinctă, deci isotopă și omogenă, în nemodificarea ei primă, s-o privești ca identică cu Vortexul Sferic Universal, care e incontestabil substratumul, ce face realitatea lucrurilor.
Dar Vortexul privit în Principiul și Finalitatea lui, adică în Punctul de unde se răsfrânge și unde se întoarce e Calea, Tao-trad.
163 (167)ul, după care toate lucrurile merg spre desăvârșirea lor; și aici putem vedea aspectul cel mai transcendent, cel mai pozitiv al lui Shakti,trad. aspect în care caracterul de iluzie e complet înlăturat și se transformă în determinațiune negativă, simbol unic posibil al Non-Manifestatului.
Dacă te resimți în toată ființa ta unificată ca o scurgere imobilă, ca Apa Sâmbetei, atunci în mod automat și ca reacțiune normală, deasupra acestei Ape inelare, se coboară și se plimbă Suflul Divin, și atunci încep "miracula rei Uniustrad."114. Amin.
12 iulie 1965
În ce privește exercițiul Imaginației, "un instant suffit puisque sur ce plan, le temps n'existe pastrad."115.
Asta înseamnă: 1) că adevărata imaginație nu e mobilă, nu derulează în imaginație un film, ci se concentrează pe Prototipurile, jumătate subtile, jumătate informale, adică în partea superioară a subtilului, unde trebuiesc percepute Miturile eterne; 2) dacă o clipă e suficientă, însemnează că în primul rând și înainte de toate, e vorba de o fecundare, și nu de o beție a sufletului, ceea ce iar scoate din cauză, devergondajul imaginativ al omenirii căzute.
Or, cu puțin exercițiu, această discriminare între cele două feluri de imaginație, e relativ ușor de făcut. Imediat resimți, fără riscuri prea mari de iluzie, dacă e vorba de un aperçuglosartrad. autentic, subit, creator, sau o beție declanșată de mijloace vulgare. Ceea ce deosebește un asemenea aperçu este că totdeauna-i întovărășit de un étonnementglosar,trad. de o răpire, de un transport, de o pierdere a simțului gravitației, rămânând numai ceva aerian și creator. Și înțeleg cum în acest mod urma rămasă e indelebilă, și cum s-a creat în inimă, în suflet, în inteligență un germen care se va dezvolta tot așa necesar ca și un germen vegetal.
Cât va dura această desvoltare, această perfectare? Asta nu ne aparține să o știm, e secretul lui Dumnezeu și al Îngerului Său din noi.
E o realizare virtuală și cu cât e mai instantanee, cu atât e mai autentică și mai vitală și desvoltarea ei e mai asigurată. Căci, ceea ce e virtual trebuie necesarmente să devină efectiv; noi trebuie să-i oferim garanțiile de pasivitate purificată, calitățile oricărui humus generos. Asta înseamnă că elementul
164 (168)discursiv n-are a interveni, pentru că ar încurca lucrurile; nu trebuie turburată întunecimea necesară humusului, a lui Prakrititrad. Primordială. Cel mult, o luciditate asupra intenției, asupra direcției și finalității acestui procesus vital.
13 iulie 1965
Probațiunile inițiatice sunt organice deoarece intervin pentru purificarea (care implică transmutarea) elementelor deficiente, izolate, neexpresive din ființa individuală.
O simplă întrebare: aceste probațiuni care sunt teribile când sunt lăsate pe seama cosmosului și a ambianței (diferitele călătorii ale lui Ullysse), nu s-ar putea chintesenția simbolic prin intervenția unei lucidități umane, luciditate care lipsește deobicei Ambianței? Căci, ceea ce trebuie bine reținut, e că simbolic nu înseamnă virtual. În felul acesta, un pelerinaj pe labirintul de pe dalajul unei catedrale, nu simbolizează virtual, ci este simbolizând pelerinajul la Ierusalim. S-ar părea în primul moment că e o abilitate, o sustragere ingenioasă la ceea ce are mai dur o probațiune, ca diferitele "întreceri" între Dănilă Prepeleac și Dracul, dar necesitatea lucidității la fiecare moment, la fiecare gest, la fiecare vorbă, nu e mai crudă decât toate pățaniile și încercările lui Făt-Frumos, luate în sensul literal (ceea ce nu e cazul)? O adevărată tortură chinezească, și nu se poate întrebuința o expresie mai justă, căci e o adevărată disciplină taoistătrad..
Când Dănilă pune pe Drac să înconjoare iazul cu calul în spate, el afirmând că face mai mult, luându-l între picioare, adică înconjurând iazul călare, face o treabă mult mai mare în mod real, căci intervine cu elementul de inteligență, complet inaccesibil diavolului, cu o știință minunată a balanțelor, cu o discriminare infailibilă între cantitativ și calitativ. Dar, se va spune, lipsește intensitatea psihică, care singură e catartică. Însă luciditatea aceasta de fiecare clipă, face cât toate intensitățile de natură pasională, căci cere o concentrare nemaiauzită. Dealtminteri, intensitatea pasională a psihicului, lăsată în voia ei și neîntovărășită de luciditate, duce la catastrofă; pentru a te convinge de asta, e suficient să vezi care e terminusulglosartrad. carierii pătimașilor, în lumea asta și în cealaltă.
14 iulie 1965
"En lui se rencontrent la Terre et le Cieltrad., et en même temps se synthétisent les possibilitées essentielles de son plan d'existencetrad.".
165 (169)Deci pentru amploare "rassembler ce qui est éparstrad." printr-o acțiune care e mai întâi eclectică apoi în ultimele faze sintetică (în loc de eclectic ar fi mai bun termenul de distinctiv), tocmai ca fenomenul de nutrițiune să fie întâi ingurgitare, apoi mistuire.
Pe axul vertical există numai hierogamia Cerului și a Pământului, care de la sine se reped unul în altul, pe când la "rassembler ce qui est épars" elementele împrăștiate trebuie oarecum adunate și prin violență fizică, prinse cu arcanul. Deci, sub pretextul metafizic, nu trebuie neglijate mijloacele fizice și psihice violente.
"La raison suffisante de l'homme, c'est d'être au milieu; c'est de dépasser la matière en s'y trouvant et de réaliser la lumière, le Ciel à partir de ce niveau intermédiairetrad."116 (intermediar, bineînțeles, ca plan de referință, nu o centralitate macrocosmică).
Deci e un proces alchimic; a depăși materia rămânând în ea, stând în ea, înseamnă s-o transmuți, prin focul vital, omul fiind Athanorulglosar. Asta e prima fază a operațiunii; realizezi întâi în Athanor o materie "rectificată", demnă de a deveni un receptacol pasiv, o "materie primă" permeabilă, capabilă să se lase infuzată de o lumină cerească, cu care unindu-se în simbioză, creează "miracula rei uniusglosartrad.".
Sunt și mijloace de a realiza acest miracol, sau mai bine zis de a-i crea condițiunile de realizare, de jos în sus, din afară înăuntru. Dar cel mai sigur mijloc este fixațiunea, concentrarea corăbierului pe o stea polară imuabilă care este nu numai deasupra lumii noastre, dar chiar deasupra Cerului și Pământului. Atunci totul se ordonează de la sine cu o armonie, o hierarhie, ca aceea a Thebei, suscitată "evertuată" de lira lui Amphion.
15 iulie 1965
"Il est vrai que les autres créatures participent elles aussi à la vie, mais l'homme les, synthétise: il porte en lui toute vie et devient ainsi le porte-parole de toute vietrad."117.
E remarcabilă observația că sinteza vieții e identică cu verbul; o viață periferică e numai un morfism al verbului. Sinteza vieții, ca orice sinteză dealtminteri nu e posibilă decât ca o centralitate, ca o quintesență; or această centralitate se realizează în punctul unde Axul Vertical se intersectează cu
166 (170)planul orizontal. Cu alte cuvinte: punctul central e sinteza Vieții; este și locul natural al ființei care regentează un anumit plan de fire; în planul nostru omul, fiind purtătorul de cuvânt al Vieții este și Verbul. De aici: Eu sunt Calea, Viața și Adevărul. Christos ca Omul Universal e Calea pentru că e identic cu Axul Vertical; pe de altă parte aduce la punctul central unde se află toate căile orizontale ale stării, ca spițele unei roți; e Viața pentru că prin El ca Centru se distribuie Viața pe planul nostru de existență, și la care ființele necentrale din planul nostru de fire nu participă decât prin delegațiune, prin împrumut, mai exact exprimându-ne; e Adevărul, pentru că Adevărul nu se poate exprima, și deveni Normă a lumii noastre decât prin canalul Axei care leagă prin centrul lor toate stările de fire, prin Cale și prin acel care s-a identificat cu Calea.
Numai sinteza vieții se poate identifica cu Verbul, nu analiza, trăirea distinctivă. Aici e condamnarea tradițională a oricărui fel de existențialism, căci intensitatea nu aduce extincțiunea ci hipertrofia adică exact contrariul obiectului căutat. Extincțiunea se obține prin concentrare, samadhiglosartrad., pe principiul imediat generator al planului în care se află morfismul care trebuie topit, stins, sau, dacă lucrul este accesibil discipolului, concentrarea pe un plan informal, chiar pe Principiul Suprem, care sunt cauze imediate ale Formalului.
Existențialismul aduce cu el o sleire, o epuizare a omului care îl practică și-l cultivă, care este un reflex inversat și infernal al Extincțiunii, Fanaglosartrad., Nirvanatrad.trad..
16 iulie 1965
Într-o lume normală, este un schimb de bune procedee între Centru și periferie; adică o alternanță de solveglosartrad. și coagulaglosar,trad. plecând de la centru spre circumferință. În lumea noastră, omul oferă ființelor periferice din starea lui, nume, consistență și normă; în schimb primește de la ele o imagine exteriorizată a propriului lui centru, a propriului lui Atmatrad..
De aceea, se poate spune că Îngerii, care și ei sunt excentrici față de om (de lumea acestuia mai ales), se manifestă mai firesc prin marile manifestări pozitive ale lumii noastre, decât prin om: munții, arborii, cristalele, animalele nobile sau sgomotele mărețe al Naturii, fie chiar murmurele, suflurile, ca acela de ex. pe care l-a auzit Ilie.
167 (171)"L'Axe vertical où la vie débouche sur l'esprit et où elle devient esprittrad."118.
Act suprem de transmutație alchimică, pe care omul îl poate opera în orice clipă, când își ridică față spre Cer și devine o axă verticală; dintr-un punct al Axei verticale procedează prin expansiune o stare de fire care-și primește toate caracteristicile, toate condițiunile de la El, ce le cuprinde în indistincțiune. Asta prin expirul Principiului în Manifestare. Nu este deci natural să deduci, că în procesul invers, expirul Manifestării în Principiu, mersul e același dar în sens invers?
În starea de manifestare obișnuită, centrul, adică Axul vertical care trece prin el, e difuz în plan, conștiința lui e obnubilată, sau, el moare simbolic și sacrificial, pentru ca planul să se manifeste.
În cazul când conștiința Axei verticale, amintirea ei se redeșteaptă în om, planul orizontal moare, cel puțin simbolic, și se produce în el, se evertuează în el, curentele care duc planul la rezorbire în origina lui. Practic vorbind, este deajuns ca omul să aibă mai mult sau mai puțin continuu conștiința acestei verticalități, pentru ca să se producă această transmutațiune a Vieții în Spirit de care vorbește Schuon.
Totul deci e în funcțiune de conștiență, de intenție, de luciditate. E deajuns ca noi să dăm impulsul, pentru ca Spiritul să ducă procesul spre bun sfârșit fără să mai fie nevoie, ca noi să cunoaștem fazele acestei transmutațiuni, ale cărei etape sunt asigurate chiar de organicitatea procesului de transmutațiune.
17 iulie 1965
"Dans toutes les créatures terrestres, la froide inertie de la matière devient chaleur, mais dans l'homme seul la chaleur devient lumièretrad."119.
Această lumină e Intelectul, Adevărul din fraza christică.
Animalele sunt însuflețite prin căldură, și căldura e specificul vieții animale; elementul lumină nu-i este absolut necesar.
Când îl găsim, în primul rând la om, este un cadou al zeilor, netrebuincios în sensul definitoriu al cuvântului, în lumea noastră. Este un mesagiu al lumii de dincolo, o urmă a sferelor cerești în lumea noastră; dacă percepem în noi și în jurul nostru această lumină, găsim calea strâmtă care ne poate duce dincolo de barzakhglosartrad..
168 (172)Transmutațiunea căldurii în lumină e și ea un fenomen alchimic și pentru asta trebuie împlinite următoarele: trebuie mai întâi egalizată, netezită căldura, cu alte cuvinte, sustrasă inegalităților ei, excrescențelor pe care le formează când, sub formă de pasiuni, e solicitată de obiecte precise, care o solicită. Dar, nu e atâta vorba, de a te sustrage pasiunilor, asta vine într-o fază ulterioară, cât de actualizarea, sculptarea pasiunilor, în recipiente bine precizate, în hipertrofii care devenite obișnuite, devin excrescențe, pe care cu greu le mai poate cineva disolva. A sustrage deci, în primul rând pasiunile solicitărilor imaginației și a nu mai permite imaginației să se specifice în imagini precise, asta în principal printr-o disociere a eului, de activitatea simțurilor.
Pasionalitatea din noi, nesolicitată de obiecte din afară, devine o materie primă purificată prin faptul însuși al neactivității ei, și aptă de a fi substanța unui element esențial, care e de natura Luminii intelectuale.
18 iulie 1965
"Les créatures inférieures sont fragmentaires; mais elles n'ont pas que cet aspect "accidentel" qui permet à l'homme de les tuer et de s'en nourirtrad."120.
Acest caracter fragmentar, creaturile inferioare îl au numai în măsura în care sunt privite prin prisma omului, și a centralității lui. Și cum omul e în stare "individuală", sau "formală" aici, se poate vedea cât de mărginită, exterioară și relativă poate fi această perspectivă. Căci în starea lui actuală, în limitațiunile teribile care îl grevează astăzi, omul nu vede în animale decât proiectările, exteriorizările pasiunilor lui. Și ele sunt, mai bine zis, devin ceea ce omul poate să vadă în ele acum. Dar e ușor să-ți dai seamă ce infernal scurt circuit se produce; omul vede în animale și vegetale pasionalitățile lui; ele devin atare din cauza locului central pe care îl are încă omul în lumea lui, deși nedemn și devenit tiran. Privite astfel, omul le asimilează vital și prin asta își mărește propriul lui potențial de pasiune, și cu acest potențial mărit, omul consideră din nou animalele și se hrănește din ele!
Se mai poate deci, se pune întrebarea, ca omul să se prevaleze de permisiunea lui Dumnezeu de a se hrăni din animale? Pentru ca lucrul să fie posibil iată condițiunile care se cer: mai întâi, omul să-și "reamintească" de această permi-